Preţul noului iPhone e foarte avantajos: deşi are două camere, costă doar cât o garsonieră.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două camere...

Văd, la jalea ce-i în ţară,
Două camere. Ideea?
Reunite în a treia:
Mortuară!

epigramă de Arcadie Chirşbaum din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spuneţi clienţilor voştri exact cât costă marfa sau serviciul pe care le oferiţi. Puneţi aceste două cifre pe etichetă: costul şi preţul. Mai puteţi fi mândri de cât cereţi?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rabat la preţul anuarului, după "Leul greu"

De-l doreşti acum, să ştii,
Dai pe el treizeci de mii.
De prin iulie de-l iei
Mi te costă doar... trei lei.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Anuarul Epigramiştilor Români - 2005 (aprilie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul aceastei uşi, într-o casă fără ziduri

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă fără ziduri -
şi totuşi, două camere
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o şoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.

s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerinţelor mele
meditaţii... la Masa Tăcerii.

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variaţiuni
de muzică astrală.

Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente, metafore
între ele, o singură uşă
între două camere, doar două -
o uşă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieţii.

acum înţeleg, rostul uşii, da!

poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce plătim cu preţul vieţii nu costă niciodată prea mult.

citat din Antonio Porchia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i avantajos

Flancat de soacră şi nevastă,
Păşeşte cu dezinvoltură;
Deşi afirmi că-i "cale vastă"
Ea duce spre o fundătură.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ne întoarcem deseori în trecut, se întâmplă ca unele "uşi" să se deschidă doar când avem cheia potrivită la noi. Astăzi cred că am avut cheia adecvată acestei amintiri închisă cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă. Această amintire trage după sine o alta, căci unele dintre aceste "uşi" în spatele cărora sunt ascunse dureri şi suferinţe netămăduite la timp, sunt toate părţi ale aceleiaşi "camere".

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprecierea nu are nimic în comun cu preţul pâinii, al cărnii, al vinului, al chiriei. Poţi să fii un actor care nu eşti apreciat şi să ai tot ce-ţi trebuie, să stai la vila în Pipera, şi poţi să fii un actor extraordinar şi să stai într-o garsonieră.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui îmbogăţit

Constat acum cuprins de milă:
Deşi în viaţa-i efemeră
De-abia se descurca-ntr-o vilă,
I-ajunge o... garsonieră!

epitaf epigramatic de Stelian Ionescu-Astralus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procust avea două paturi unde îşi tortura victimele, urmaşii lui îşi stabilesc metodele de tortură în două camere: Senat şi Camera Deputaţilor...

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în felul următor: eram într-o clădire foarte mare. Era o clădire de cărămidă. Multe camere goale. Camere mari. Camere de cărămidă. Treceam dintr-una într-alta şi nu păreau să fie uşi. Ajungeam mereu în curţi interioare. Mult timp am mers în sus şi în jos, am strigat dar nu mi-a răspuns nimeni. Acea clădire mare şi lipsită de imaginţie era goală; atunci mi-am spus da, bineînţeles, acesta este visul labirintului. N-o să găsesc nici o uşă, nu-mi rămâne decât să mă aşez într-una din camere şi să aştept. Şi uneori mă trezesc. Asta s-a şi întâmplat şi mi-am spus: acesta este coşmarul labirintului; din moment ce ştiam despre ce este vorba, n-am fost păcălit de labirint. Pur şi simplu m-am aşezat jos pe podea.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul gazelor

- A mâncat multă verdeaţă
De s-a înverzit la faţă?
- Altul e al lui necazul,
A citit cât costă gazul!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra doctoriţă nu îndrăzni să spună nimic. Porni timidă spre uşa sufrageriei, în urma tatălui ei. Apartamentul era decomandat, cu camere mari, spaţioase. Bineînţeles, ea îşi avea camera ei, dar acum porni spre sufragerie, pentru o confruntare cu mama ei, doamna Ecaterina Stejăran, tot medic de profesie. Iată, o familie de doctori, ba încă unii foarte buni, din orice punct de vedere, mai ales al profesionalismului, dar şi al bunătăţii sufleteşti. Normal într-o familie de medici, una dintre cele patru camere ale apartamentului era destinată aparaturii medicale. Domnul Sergiu Stejăran şi soţia lui, cu excepţia faptului că lucrau în Institut, ca medici, închiriaseră şi un spaţiu, în apropierea blocului lor, unde îşi deschiseseră un cabinet particular; însă acolo aveau program doar câte două, trei ore, seara, două sau trei zile pe săptămână, spre deosebire de Institut, unde mergeau zilnic, dimineaţa. Stela intră în sufragerie după tatăl ei. Mama ei, doamna Ecaterina se apropie. Remarcă de îndată vestimentaţia fiicei sale, gândindu-se să-i ceară o lămurire.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calculatorul este o unealtă, ca stiloul, ca maşina de scris, ca telefonul, ca automobilul. Îl întrebuinţezi de câte ori ai nevoie. Calculatoarele din universitate sunt cele mai rentabile economic: dau oameni pricepuţi. Cât costă un calculator? Foarte mult, dacă nu ştii să umbli cu el. Mai mult decât un Rolls-Royce. Dar dacă ştii lucra cu el, îşi scoate preţul în doi ani. Care este investiţia de capital care se amortizează în doi ani?

aforism celebru de Grigore Moisil din Ştiinţa şi Umanism (1979)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul de care mi-a fost frică cel mai tare a fost ca, la un moment dat, când va veni, fireşte, timpul ca eu să nu mai fiu, fiul meu să nu aibă un gol, o suferinţă din cauza asta. Atunci am vrut să ne iubim ca aricii. Ştim să păstram o anumită distanţă. Să nu fie dependent de mine. Deşi mi-ar fi plăcut foarte mult să spună "măi tată, eu nu pot fără tine". În egoismul părintesc asta funcţionează de foarte multe ori! Pentru răul copilului, şi nu spre binele lui. De aceea mi-a reuşit acest lucru. Să fie el însuşi. Costă teribil! Dar n-are importanţă. Sunt foarte bucuros că avem o relaţie prietenească.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explozia preţurilor

O spun, chiar dac-afară-i frig,
Că preţul unui biet covrig
Umflat ca apa unui râu,
Azi costă câr un lan de grâu.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turistul: Scuzaţi-mă, conduc de ore întregi. Ştiţi vreun hotel care are camere?
Harry Solomon: Cred că toate hotelurile au camere.

replici din filmul serial A treia planetă de la soare
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felix Schmidt

Era o căsuţă cu doar două camere,
Aproape-o căsuţă-jucărie pentru copii –
Cu numai două hectare de pământ în jur;
Şi eu aveam mulţi copii de hrănit,
De îmbrăcat şi de ţinut la şcoală, iar soţia era bolnavă
Din pricina multor sarcini.
Într-o zi, a venit avocatul Whitney
Şi mi-a arătat cum Christian Dallman,
Care era proprietar peste o mie două sute de hectare,
Cumpărase şi pe cele treizeci şi două de lângă mine
În anul o mie opt sute şaptezeci şi unu
Pentru unsprezece dolari, la o licitaţie de vânzare a taxelor neplătite,
Într-o perioadă în care tata zăcea pe moarte.
Pentru a-mi afla dreptatea am mers în instanţa de judecată.
Dar când a venit vorba de dovezi,
Un topograf de la cadastru a arătat clar ca lumina zilei
Că actul fiscal al lui Dallman acoperea şi terenul meu,
Inclusiv căsuţa cu două camere.
Primisem ceea ce meritam pentru că agitasem lucrurile.
Am pierdut procesul şi am pierdut şi pământul.
Am părăsit tribunalul şi-am început să muncesc
Ca arendaş al lui Christian Dallman.

epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpiri

Mă învârt prin magazine
Preţurile râd de mine,
Că mă mir, nu-mi vine-a crede,
Oare ochiul bine vede?

Pe un raft, triumfătoare,
Stă fasolea, scumpă tare,
Iar friptura-mi pare anostă
Când mă uit atent cât costă.

Vodca-i pusă mai în faţă,
Preţul ei pe loc mă îngheaţă
Şi m-apucă brusc leşinul
Când văd cât costă Pelinul.

La raionul de lactate
Preţurile-s piperate.
Telemea de vaci, de oaie,
Simt genunchii cum se înmoaie.

Peştele, vreun meşter faur
L-a făcut cumva din aur?
Puiul bio, bată-l vina,
A venit pe jos din China?

Vreau să cumpăr o maletă,
Vai, ce preţ pe etichetă!
Şi îmi vine să strig hoţii
Când văd cât costă chiloţii.

În sfârşit, ajung la casă,
Coşu-i gol, doamna-i ţâfnoasă,
Că uitându-se mai bine,
Vede-n colţ nişte grisine.

poezie de Octavian Cocoş (18 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi acumula experienţă fără să plăteşti preţul. Trebuie doar să speri că preţul nu este mai mare decât valoarea experienţei pe care o câştigi. Şi uneori nu poţi şti care este preţul decât după ce ai câştigat experienţă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!