Penumbra peste tot
albu-i alb si adumbrit
peste bezna alungit
sange
noapte
roua
tac in palme
trec prin basme
sunt
plec
si imi aduc aminte
albu-i alb si alungit
peste bezna
peste lume
eu
penumbra
inspre tot
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rouă
Citate similare
Doina de zbor
Foaie verde, frunză arsă,
Bunii mei povești îmi lasă
Peste viață, peste moarte,
Îngerul vrea să mă poarte,
să-mi arate...
Lume albă, lut în sânge,
Timpul inima-mi străpunge
Cu lungimea-i mărunțită
Șade-n poarta scârțâită;
dă prin sită...
Vorbă dulce, pui de munte,
Trec haiducii iar pe punte
Și se uită-adânc în apă,
Frâiele din ochi își scapă;
caii-adapă...
Cântec vechi, taină de rugă,
Nu îmi pare viața lungă,
Ci îmi pare-adâncă tare,
N-o pot trece în picioare,
nici călare...
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre haiducie

Ochii tăi
Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.
Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.
Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.
Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei

Sunt același de acum 40 de ani (Adi Bezna)
"În lume rămân un copil"
Când viața se-nșiră pe ață
Și, trist, îmi mai pun un vinil,
Dar Bezna... mă bagă în ceață.
epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem
Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munți
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete
Poveste alba
Ninge crescand in ochii nostri ceruri
si iarna asta parca e batrana
de-atata alb in glasuri si in moarte,
nici cei trecuti nu se mai inspaimanta
de forma timpului de stele...
Sa-mi canti in frunza alba, inghetata,
ceva ce nu mai poarta sunet,
ci e de-un alb ce creste inspre sine,
ca un copac din frunze inspre seva,
cand ninge nerostit primavaratic...
sa fim din nou copii si oameni de zapada,
sa colindam in alb si cuiburi inghetate;
sa ne uitam de-a dreptul inspre stanga,
pe unde a trecut o inima-travesti,
purtand in straita grea covrigi si o poveste
despre un cer ce alb cernea spre sine...
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții
Colind târziu
Ninge lin în miez de noapte
Peste sate și orașe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...
Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene așezate.
Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu șoapte...
Ninge lin peste Moldova
Și-un colind se mai aude,
E târziu și gazda doarme
Doar un felinar mai arde.
Ninge lin colind târziu
Peste sate și orașe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.
poezie de Alexei Crețu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XVIII
Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, crești din mișcare,
domnești peste vreme, zbor prins în ghirlandă!
N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arșiță pe care-n nepreget o desfășurai...
Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?
Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane
Treci peste bezna răului așa cum soarele se ridică din mare.
aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Tania Serechy

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre depășire
Aprilie
Cer răscolit de pensule nărăvașe.
gestul tău
îmbrăcând cămașa de sare
peste tropotul sângelui
flămânzit.
Roiuri de iasomie par
sărbătorile noastre.
Suntem cărări căutându-se
în cuibul alungit
al iluziei.
Zilnic,
o pâlnie grăbită ne absoarbe
mimând
filtrul perfect.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul
Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Și la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă și prin oase
Trec numai bărbați de coase
Și pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbați de drum...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre arat

Sunt peste tot și niciunde
Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot și niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?
Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot și niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.
De sunt aici ori fieunde
Și-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să știu că nu m-am înșelat,
Că-s peste tot și niciunde.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi

Umbre
leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci

Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua cade din belșug; până înainte cu vreo trei zile a fost vreme ploioasă, acum s-a înseninat,
peste zi sunt călduri mari, dar nopțile sunt răcoroase.
Merg cosași singuratici, ori câte doi, câte patru, sau în pâlcuri, și ulița răsună de vorbele lor pline
de sănătate, limpezi și tari, care trec ușor prin aerul proaspăt. Uneori dintr- un pâlc izvorăsc râsete, și
câte unul se izbește cu palma peste ițarii de pânză albă.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre rouă

Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre secunde sau poezii despre ritm

Despărțire
Peste dealuri și departe,
Dincolo de al zării hat,
Peste zi și peste noapte,
Ea pretudindeni l-a urmat.
poezie de Alfred Tennyson din Poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
A venit și-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul.
Cade alba nea
Peste viața mea.
Peste suflet ninge.
Cade alba nea
Peste viața mea
Care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
Peste lacrimile mele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Numai lacrimi grele.
Dumnezeu de sus
În inimi ne-a pus
Pâlpâiri de stele...
Numai casa mea posacă
A-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru sgribuliți
Îngerii grăbiți
Nu aduc colinde.
O Iisuse împărate,
Iartă greșeli și păcate.
Vin de-nchizi ușor
Rănile ce dor,
Visul ni-l descuie.
Noi Te-om aștepta,
Căci pe crucea Ta
Stam bătuți în cuie.
Maica Domnului Curată,
Ad-o veste minunată,
Înflorească-n prag
Zâmbetul Tău drag
Ca o zi cu soare.
Zâmbetul Tău drag
L-așteptăm în prag,
Noi, din închisoare.
Peste fericiri apuse,
Tinde mila Ta, Iisuse.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori,
Pieptul lor suspină.
Cei din închisori
Te așteaptă-n zori
Să le-aduci lumină.
rugăciune de Radu Gyr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chiciură

Rondel spuzit cu licurici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopții va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.
Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi și mici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici.
Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost șoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...
Din bezna nopții fără lună.
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre licurici
Ceasul vieții
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
și cu roadă și cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieții noastre.
Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce știi ce-a dat Isus,
ce-i trimiți acolo sus?
Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieții, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata și ne-așteaptă.
Domnu-i gata și ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureș secerînd,
ca să vie mai curînd!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!