Artiştii sunt mai aproape de nemurire, pentru că ei pot scrie şi rescrie povestea nemuritorilor şi pot picta chipul zeilor.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia e frumoasă dacă ai trăi-o cu bucurii de nemuritor. Dar muritorii îşi au bucuriile lor, diferte de ale nemuritorilor.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul a împrumutat ceva Zeilor, acesta a fost cel mai preţios talent al lui: cel de a reda bucuria, prietenia, solidaritatea şi modestia, pe Chipul Spiritelor şi al Sfinţilor, pictându-le.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o bucurie mai mare decât să ştii că poţi să alergi printre rânduri, peste pagini, că le poţi scrie şi rescrie atunci când altfel nu mai poţi să alergi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Francisc Dumont Perrin: Artiştii sunt cele mai nobile fiinţe pe pământ. Lor, accentuă el, li se cuvine bucuria belşugului, pentru că ei sunt primii care ar împărţi cu alţii să ajute şi, în afară de călugări, ei nu ar face rău şi nu ar abuza de puterea banului, ca să facă rele. Artiştii au nevoie să fie protejaţi de oamenii cu bani, dar şi cu ajutorul puterii banului. Ei au nevoie să se concentreze la creaţie, să nu irosească timp şi energie pentru obţinerea unui ban pe alte căi decât din creaţie. Ei nu sunt făcuţi să muncească în alte feluri, pentru a câştiga bani.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii, fiinţe foarte fragile, sunt singura specie umană pe jumătate om, pe jumătate zeu.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A picta bine suferinţa înseamnă a o reda cu demnitate şi a-i revendica demnitatea.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroise: Cred că trebuie să te uiţi în ochii celui pe care îl pictezi, pentru a-i surprinde nemurirea lui, dar şi pentru a-i mai da un strop de nemurire, de la tine!...

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii sunt înrudiţi în spirit, şi nu prin sânge. Dar, uneori, şi sângele se schimbă, atunci când se întâmplă înrudiri de spirit; se petrec şi mutaţii de suflet.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este adevărat că "artiştii" trebuie să fie flămânzi, pentru a putea gândi bine. Şi nici că trebuie să fie îmbrăcaţi prost. Nu sunt criterii de diferenţiere a autenticităţii sau a calităţii artiştilor. Gândurile se digeră mai bine, odată cu mâncarea caldă, în burtică.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi contemporan unui scriitor, în timp ce scrie. Pentru că este absent. Pentru că ori o ia înainte, în viitor, şi te aşteaptă, ori rămâne în trecutul tău.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca şi cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când şi, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca şi cum ai scrie din lipsă de ocupaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că cel care scrie e Povestitorul căruia îi este teamă că nu va mai avea o poveste.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii nu devin ceea ce dispreţuiesc, iar pictorii nu pot deveni ceea ce stârpesc. Pentru că, prin artă, artistul mântuieşte un păcat, revendică un viciu, corectează un neajuns, potoleşte o foame de frumos. În timp ce îşi aduce contribuţia în a face lumea să fie mai frumoasă, el devine una cu ceea ce plăsmuieşte. El devine mai frumos.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu oricine ştie să scrie poezie. Dar a face dragoste este poezia la îndemâna fiecăruia.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că a gândi, a scrie şi a te ruga, în limba în care te-ai născut, are o fantastică putere de vindecare.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea are nevoie de adevărul tău interior, de povestea ta, vie. Întâmpină lumea cu Noutatea din tine. Vino în întâmpinarea ei cu o Revelaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram Anastasia şi atât. De parcă era o ruşine să spui despre cineva că scrie poezie la 35 de ani. Dar cum rămâne cu poeţii celebri? A, asta e altceva. Până nu sunt celebră, poate e mai bine să nu spun nimănui că scriu.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea apei

Apa era condiţia primară
Ca omul, bând-o zilnic, să nu moară.
Acum, având viţa-de-vie,
Povestea apei... se rescrie.

epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine scrie într-o limbă străină, trebuie să fie în stare, mai întâi, să scrie în limba în care plânge, în limba în care râde, în limba în care îi este dor de mama.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi picta florile

Îţi voi picta florile plecate după soare,
Lăsând parfumul lor, să se culce pe cărare.
Îţi voi picta şi cerul albăstrui
Cu norii bulbucaţi şi trişti,
Din faţa Asfinţitului.
Îţi voi picta zborul nopţii
Şi somnul rătăcit al aştrilor,
Prin dragostea furişată
Dăltuită-n stropi de apă.
Îţi voi picta sufletul în extaz,
Şi ochii, printr-un sărut.
Îţi voi picta dragostea
De la început la nesfârşit!

poezie de Constanţa Abălaşei-Donosă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!