Legați...
Sortiți cărărilor prin viață
Suntem bolnavi de bătrânețe,
Clipind alți ochi spre dimineață...
Da-n ciuda scumpei tinerețe,
Am vrea să mai trăim,
Nevoia nu ne lasă,
Fiindcă ne sugem seva
Țâșnită din pământ de casă!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Legați...
Sortiți cărărilor prin viață
Suntem bolnavi de bătrânețe,
Clipim alți ochi și-o dimineață,
Da-n ciuda scumpei tinerețe
Am vrea să mai trăim
... nevoia nu ne lasă,
Fiindcă ne sugem seva,
... ce-i din pământ de casă...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 septembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe fără bătrânețe
Femeile, precum se știe,
Ar vrea doar tinere să fie.
Dar vremurile, peste ani,
Le trec deja... la veterani.
epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricare ar fi vârsta, nu este nicio scuză dacă nu ții aripile întinse. O tinerețe, dacă nu-i structurată și cu ceva bătrânețe, e în primejdie. Și dacă există o nuanță de bătrânețe la tinerețe, va exista și tinerețe la bătrânețe.
citat din Arsenie Papacioc
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este adevărat că, atâta timp cât trăim această viață pământească, suntem departe de casă, dar prin credință suntem mereu aproape de Domnul.
citat din Camelia Oprița (11 mai 2019)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoșii bătrânei
Dacă viața a fost cruntă
Trecută prin mari încercări
Tâmpla noastră e căruntă
Orgolii mici si împăcări
Mâna divinității întinsă
Ceas ce pare-a fi târziu
În inimă iubirea e aprinsă
Sufletul eate tânăr și viu
Ce n-am avut la tinerețe
Înțelepciune am aduntat
Fără de griji la bătrânețe
Sărut pe obrazul brazdat
Suntem frumoșii bătrânei
Viața vrem să ne-o trăim
Avem încredere în tinerei
Mereu ca ei am vrea să fim
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât...
Frumoasa mea, cu ochi căprui
O dulce ești, cum alta nu-i
Și lasă ca un vers pios
Să te alinte mlădios....
Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri
Că te iubesc, și cum, și cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!...
Atât?... să-ncerc o-nșiruire!
Spre grație, spre nesfârșire,
Inalt și larg și cât se poate
În pașnic fel, înspre dreptate,
Să vin cu zilnica iubire
În dimineți, pe scăpătate....
Frumoasa mea, cu ochi căprui,
Tu ești un înger... eu, hai-hui...
poezie de Vasile Zamolxeanu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseală, goană după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important: a petrece cât mai bine.
Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu fii lup singuratic. La tinerețe îți este bine. La bătrânețe te vor mânca alți lupi.
Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soții se mai ceartă
Așa li-e soarta, cam precară,
Înaintând spre bătrânețe,
Pe când începe să dispară
Ce-i împăca la tinerețe.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balcoanele
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toți...
ești singură, sunt singur
suntem triști, suntem disperați
două păpușele defecte -
una de bătrânețe și alta de tinerețe
în fiecare dintre noi.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tinerețe domină intuiția, la bătrânețe cugetarea; de aceea, la tinerețe omul este mai mult poet, iar la bătrânețe mai mult filosof.
Arthur Schopenhauer în Viața, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Lumea ca vointa si reprezentare Vol. 1+2" de Arthur Schopenhauer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Gogyohka
studiază cu ardoare
papirusurile antice
pentru a descoperi
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancestrală
Cândva culegeam flori și frunze
așa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieșire din viață,
fanfară și alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porțile percepției
cu rășină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viață
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită
pe care am îngropat-o
la intrarea pe poarta lumii.
Așa că mai avem timp
să mai sugem sentimente
ca lipitorile după o zi de ploaie
hai să vedem la cinema
cum strugurii cresc anapoda
în copaci
și melcii mai târâie sentimente
încolăcite și verzi
pe calea mirosind a ambră
și a mere dulci...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
At-om în iarbă
Pare răsăritul un număr par,
în alb-negru de mesteacăn e furtună negru-albă
oameni se întind pe iarbă
în alți oameni trec
dispar
soare la pământ și invers
inversând aceeași salbă.
Dincolo de veselie e miros de bătrânețe
Dincolo de tinerețe e mirosul de tristețe.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, oamenii, suntem prea adesea schimbători. Ceasurile de seară ne încovoaie spre pământ, iar cele de dimineață ne înalță spre cer. Niciodată nu suntem în stare să iubim sau să vrem constant ceva, o zi întreagă măcar.
citat din Antonio Fogazzaro
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea se naște
să fie frumoasă pentru ea
pentru noi - desigur
rămâne frumoasă și ruptă -
pentru zâmbetul tău
te invită s-o pui în păr
să cazi
în extaz
privind-o cum în
dură gingășia și frumusețea
este ca o femeie care ar vrea
să moară tânără și frumoasă
sau
să aibă tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădătorilor
Flămânzi și goi, fără cuvânt,
Încovoiați pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi și - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi ați tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Și îmbătați de amăgiri,
Ne-ați zâdărât!
Și vom striga toți într-un glas,
Căci viața - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-ați vândut,
Străinilor ne-ați dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi și în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranței ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Plutește-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar țara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoaică albă risipei dată
A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roșii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
Azi, să rămân
în ramul toamnei aș vrea
lupoaică albă
până în clipă acea definitivă
când lumina se întoarnă în "nous",
când mă închid în lumină
poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoia de dragoste
Nevoia de dragoste, de a împărți
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-și face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiți,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Și de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi și de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminți
Și de a rămâne așa, lipiți!
poezie de Mariana Bendou din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soțul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, în ciuda tuturor calităților lui nobile, în ciuda simpatiei față de cei mai defavorizați, în ciuda binevoinței care se extinde nu numai către alți oameni, dar și către cea mai umilă dintre ființe, în ciuda intelectului dumnezeiesc care a pătruns mișcările și structura sistemului solar - în ciuda acestor puteri înălțătoare - omul încă poartă în alcătuirea lui trupească amprenta nepieritoare a originii sale umile.
Charles Darwin în Descendența omului (1871)
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "On the Origin of Species Paperback" de Charles Darwin este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la