Blestem de adio
De-ar fi să adun, una câte una,
In căușul aripii tale
Lacrimile
Ce n-au mai avut putere să cadă,
Ti s-ar face zborul
Târâș de șarpe.
De-ar fi să înnod, una câte una,
In pânza corabiei tale
Razele
Frânte de pleoapele-mi plânse
Vântul ți s-ar stinge
In focul mocnit al comorilor.
De-ar fi să înșir, una câte una,
Pe portativul liniștii tale
Notele
Scrâșnite în adâncul nopții,
Privighetoarea ți-ar cânta
Numai la apus.
Te las ție, însă, pradă eternă
Si Lui o să-i spun
Că i-ar fi mult mai bine
Cu tine
Iertat.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să treci
De-ar fi să treci pe lângă mine
Și vremea s-ar opri în loc...
Aș frânge razele senine,
În diminețile cu foc!
Și le-aș sădi la mine-n curte
Ca să răsară, mai aprins,
Un soare ce-n lumină pune
Amurgul stins al unui vis.
Și astfel noaptea care vine,
O voi preface a fi zi...
De-ar fi să treci pe lângă mine
O clipă ochii mi-ar zâmbi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Pe Dunăre de-ar curge vin"...
Din vin sadea să-i fie valul,
De-ar fi așa minuni cerești,
S-ar termina, precis, canalul
Din Dunăre spre București.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crepuscul
De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfințitului,
i-aș găsi sens.
De-ar fi să cred ciripitul,
și dans păgân aș fi,
și ultim fâlfâit de aripi.
De-ar fi să cred mugurii,
m-aș abandona soarelui,
cu ochii deschiși.
De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinați,
cu sufletul i-aș imbrățisa.
De-ar fi să cred verdele,
aș întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.
De-ar fi să cred liniștea,
aș renunța să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exiști.
Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
ești tu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia
De-ar fi cumva ca ea să doară,
De-ar fi pe umeri o povară,
Pe proști ea de i-ar gârbovi,
Pe unii sigur i-ar strivi.
epigramă de George Budoi din Dicționarul prostiei (11 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
De-ar fi viața
De-ar fi viața o friptură,
Viața duce-o-aș la gură,
Cu ibovnice flămânde,
De perfide șoapte blânde,
De-ar fi viața bere rece,
Tot aș bea și mi-ași petrece,
Cu ibovnice-nsetate,
De plăceri și de păcate,
De-ar fi viața o manea,
Tot aș sta și-aș asculta,
Cu ibovnice lihnite,
De năstrușnice ispite,
De-ar fi viața vis frumos,
Aș da viața, bucuros,
Pe-o ibovnică fierbinte!
Ce pot face de n-am minte?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cât de mult...
Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuți că-ți sunt o slujbă
Cum lanț la lama de o drujbă
Și elicea la vapor, siaj?
Pe câte săptămâni să jur
Să-ți fac o Lună de argint
Și de-i eclipsă nu te mint
Că pot s-o trag de-o vrei pe-un șnur?
Pe câte luni să-ți dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ți ajung și-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?
Pe câți ani să-ți promit credință
S-ajungă pân' la reînviere
Și zâmbetul să ți-l fac miere...
De dulce nu îți ai cu putință?
Pe câte zeci de ani să-ți fiu
Alături, sprijin să mă ai;
Să îți pui cap pe braț, să stai
Cu mine pân' nu mă mai știu?
Pe câte secole s-alerg
Să îți trec numele pe boltă;
Din sori să-i adun o revoltă
În ceruri... de-ar vrea să te șterg?
Pe câte mii de ani să zbor
Să mă fac trup din piramide
Până când palme-ți vei deschide;
Să pot să stau s-adorm, să mor?
Pe câte clipe adunate
Să le trăiesc în nano timp
De molecule de-anotimp...
Să faci din mine eternitate?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de-ar putea vorbi copacul
despre densitatea aerului
prin care își urcă ramurile
spre nicăieri.
de-ar putea vorbi seva lui
despre firicelele de apă
la care tot împletește
în adâncuri.
vietățile care îl locuiesc
de-ar putea vorbi
despre scoarța-i crestată
cu scurte-scurte poeme.
umbra lui de-ar putea vorbi
o,
ce liniște s-ar așterne!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar ploua
De-ar ploua...
Încet, ca gândul meu nestins
Curgând a întrebare,
Arid de înțeles pur
Și răspunsuri.
De-ar ploua...
Senin, ca privirea ta seara
Zâmbind a revedere,
Aprinsă în lumină nouă
Și visare.
De-ar ploua...
Greoi, ca dorul meu cărunt
Zăcând a neputință,
Lipit în emoții vechi
Și căință.
De-ar ploua...
Repede, ca graba mea ferice
Sperând a început,
Vestită-n gesturi mărunte
Și cuvânt.
De-ar ploua...
Amestecat, ca tine, ca mine,
Simțind indecis,
Visând vise diferite
Și iubind.
poezie de Gabriela Chișcari (16 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin orice poți cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreț sau indiferență, când toți oamenii te-ar abandona și când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alții ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieși în cale
și-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
și-i voi deschide ușa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu cenușa,
dați-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...
Știu, s-ar putea
să-i fie altă fața,
dar când va plânge
îl voi recunoaște,
și ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
și dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi dați cerul fără el,
albastrul cer de-oțel neîndurat,
nu, nu mi-l dați...
Dați-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenușă:
o pleavă-nșelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopții...
Dați-mi copilul,
dați-mi copilu-oricum,
dați-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...
Stau în dulap hăinuțele
și-așteaptă...
Îi vor rămâne mici...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi să fiu acela care-n visuri
te poartă-n brațe lin, ca într-un zbor
deasupra nesfârșitelor abisuri,
atunci m-aș face, pentru tine, dor.
De-ar fi să fiu, în gândul tău, acela
pe care-l vrei, pe care îl dorești
să-ți fie-n calea ploilor umbrela,
atunci aș fi chiar gândul ce-l gândești.
Iar, dac-ar fi să-ți fiu alături, ție,
în zborul de sfârșit, spre alte lumi,
aș vrea ca noua viață să îmi fie
un drum pe care tu să mă îndrumi.
Nu știu ce-aș vrea, dar tu, desigur, știi,
căci ai, în suflet, ca ecou: "De-ar fi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul
De-ar fi făcut din piatră
Universul se dilată
De-ar fi făcut din granit
Ar crește la nesfârșit
Chiar de-ar fi de platină
Ar crește după datină
Și de-ar fi clădit din stâncă
El se mai dilată încă
Cumpătat, deliberat
El crește accelerat
Urmărind același trend
Să-i fie cu happy-end.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cate
Câte sunete ciudate
în tastele de metal atârnându-ți la brâu
ca un sort de rozalii sfințite
- toată lumea s-a învățat cu pleoapele tale
ceruite din mireasma tămâie;
serile urcate pe dealul galben,
de mână cu cartea,
au început tighelul de aur al copertei;
siguranța iubirilor,
ceasurile merindei puse pe masă.
Câte nu s-au învățat cu învelișul pâinii
- portocaliile tale pete
întinse pe mâini,
câte nu s-au surpat odată cu ele?
Nimic din linistea degetelor tale
s-a aplecat în verdeața lemnului
- acolo erau
uscăciunile gurii și lăsatul domol
al foilor simetrice
din petele tale de floare portocalie.
poezie de Dafina David
Adăugat de Sara Nicorov
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi moartea
De-ar fi moartea neagră, sexy,
Filiformă și-ndrăzneață,
Imposibil... să nu cânte
Un cocoș, în dimineață.
De-ar veni, doar c-o năframă
Și-o cagulă transparentă
N-ai lăsa-o... să aștepte,
La cât e... de insistentă.
De-ar putea fi... Ea... ispita,
Mărul tatuat sau floare,
Surâzând... ca ipocrita
Șarpelui... a provocare.
De-ar fi moartea, poate nu e,
Enigmatică și dulce
Ar pleca pe înserate,
Toți cocoșii să se culce.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Câte oi pe Bărăgan
De-ar fi buți cu Otonel,
Face-m-aș și eu cioban,
Ori mai bine... Păstorel!
epigramă de I.St. Bogza din Antologia umorului românesc, 2005 (1942)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Câte oi pe Bărăgan
De-ar fi buți cu Ottonel,
Face-m-aș și eu cioban,
Ori mai bine... Păstorel!
epigramă de I.St. Bogza din Păstorel, politice și apulitice (1942)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dunăre de-ar curge vin
Pe Dunăre de-ar curge vin
S-ar agita "figurile"
Spre-a stabili cui aparțin
Pe veșnicie... gurile.
epigramă de Eugen Deutsch din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să o iau de la capăt
De-ar fi să o iau de la capăt
Să-ndrept tot ce-a fost, mai ales
La grelele mări de păcate
Nu m-aș mai deda așa des.
Aș alege aproape de stele,
De lună, de soare, Hristos
Să merg să mă sprijine-n brațe
Mi-ar fi mult mai mult de folos.
De-ar fi să o iau de la capăt
Să-ndrept fiecare minut,
Nu clipa, nu ora nici anul,
Ci viața-aș schimba să ascult.
De-ar fi să o iau de la capăt
Știind ce e rău și ce nu,
Nu aș repeta măcar una
Din câte-am ieșit vinovatu'.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!