Lacrima muntilor de sare...

de-as fi fost farâma de cer
mi-as fi ondulat ploile pana la tine
dar nu sunt asa ceva, nici macar vânt
sa pot crăpa cu glasu-mi mireasma
reavana a muntilor de sare
în schimb exist, monumentală uimire
în trup de om si în cămară de gând
vitreg cerului si amar muntelui
exist si ascult existenta prin mine
pulsând, cu clocot de lavă
cu plânset de iarbă
besmetic plin de cuvinte
pe care le indes, căluşe in gura tristeţii

... existând, doar pe tine te am
frumoasă mirosind a fuiori de zaibăr
intre noi o uimire
fă-ma să cred in iubire
contingentă scăpare
infinită blamare
... iar se scurg lacrimi amare
din muntii cu sare
dar eu nu stiu sa plang
cand am sa invat
o sa ma nasc ciclic
acum doar exist
un proscris...

agată-mi sufletul de iluzia ta
si poartă-mă in palate de ceaţă
sa nu mai am habar
sa te pot iubi
si sa te pot zidi
in perete de tacere macar...

ca sa te pot plange apoi
cu lacrimi amare
cu lacrimi din muntii cu sare...

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist

Exist în clipa strivită de paşii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit şi fără speranţă
Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.

Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.

O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.

Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.

Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...

Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Balan.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Şi m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l aşteptam mereu
deşi nu mă dorea...

Am înţeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarţi durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Şi m-am ascuns de lumea ce nu ştie
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâşii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeaşi
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puţin şi... am să plec.
Nu ştiu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
şi-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Şi n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi aşa
cum eu m-adun...

Ce linişte mă soarbe fără voie
Şi tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi adânci

Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Şi tu să îmi fi alături mereu.

Tu eşti averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea şi dorul.

Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi şoptesc.
Ei nu mint şi nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!

Când te cuibăreşti la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.

Degeaba eşti bogat şi ai avere
Când sufletul îţi seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poţi vinde,
Cum nici iubire, nu găseşti oriunde!

poezie de Gheorghe Deniştean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ca rugaciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Cand cu gura ei micuta
Sanul mamei il cuprinde
Ma infior si ma cutremur
Si din mine se desprinde
Un suspin...............

Cand cu lacrimi ochii ei
Mai plang cateodata
O strang in brate tare
Minunea mea de fata
Si suspin............

De nu-i e bine ei
Ceva in mine plange
Si-i cant un cantecel
Durerea sa-i alunge
Si al ei suspin...

Din lacrimi si durere
Din zambet, din iubire
Minunea mea-i facuta,
Din multa fericire
Si din suspin.....

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu exist!

Cu mine v-aţi pozat degeaba,
Eu nu exist!
Şi inutilă v-a fost zdroaba,
Futil şi trist.

Prin stranii puncte de vedere,
Sub semn cubist,
Recenzii fără maniere,
Eu nu exist!

Degeaba v-aţi mândrit cu mine,
Minimalist,
M-am lepădat de găşti cretine,
Hilar şi trist.

Mergeţi pe scenă, sau în sală,
Nu sunt artist!
Doar spectator atins de boală,
Un ziarist!

În era cvasidigitală,
Eu mai persist.
Ca o fantomă integrală,
Eu nu exist!

În sepia imagini şterse,
Vor fi curând,
Din stranii creaturi imerse
Şi mori de vânt.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum trecut

Sculptez din ochi o amintire
Este o imagine cu tine,
Te vad frumoasa ca la inceput
Atunci cand ca un inger ai aparut.

Sufletu'mi plange si inima sufera
Esti ca un vis care dimineata se spulbera,
De atatea lacrimi ochii au capatat igrasie
Si sentimentele se impart intre iubire si nebunie.

Inchid ochii si vreau sa te ating
Parfumul de departe si acuma ti'l simt,
Dar stiu ca esti doar o aminire
Una frumoasa ci mine si tine.

poezie de Cornel Crâşmaru (17 noiembrie 09 î.Hr.)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
in zeci de amintiri frumoase,
dar cad doar lacrimi dureroase
mi-e greu sa cred ca s-a terminat
acum esti altu, te-ai schimbat.

Te caut,
Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te gasesc si plang mereu
cu zeci de lacrimi in sufletul meu.

Te caut,
iar atunci cand te gasesc
cu durere in suflet te privesc,
cum treci pe langa mine
parca nu as fi existat pentru tine

poezie de Adriana Monica Burtea (29 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Te regasesc iubire, in adancuri,
Unde erau doar lacrimi si durere,
Inmuguresti asemeni unui pom,
Dupa o iarna plina de tacere.

Ramai aici, nu vreau sa pleci departe,
Ramai cu mine pana in amurg,
Sa vindeci iadul ranilor din mine,
Cu nori ce trec si ape care curg.

Nimic pe lume nu e imposibil
Deci, imposibila nu esti nici tu,
Alcatuieste-mi un itinerariu,
Sa stiu cand este "da" si cand e "nu".

Eu nici o lege nu am incalcat-o,
Nici legea karmei n-o voi incalca,
Si de va fi sa fie fericire,
Eu voi alege totdeauna "da".

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stampă

Alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei
Înca mai sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iarasi sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Si-alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei.

Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spatii
În codrii uriasi de fag si de gorun
Sub roua eterna a marilor constelatii
Iar numele-ti de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin muntii Bucovinei.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

"Mater dulcissima" – acum se lasă ceaţa,
Naviglio bate-n neştire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aştept
iertarea nimănui, mulţi îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Ştiu că nu eşti bine, că trăieşti,
ca toate mamele poeţilor, săracă
şi dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtaţi. Astăzi sunt eu
că îţi scriu. " -În sfârşit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
şi ceva versuri în buzunar. Săracul, aşa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine ştie ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea staţie cenuşie
de trenuri încete care duceau migdale şi portocale
la gura Imerei, râul plin de coţofane,
de sare, de eucalipţi. Dar acum îţi mulţumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca şi a ta.
Acest surâs m-a salvat de plânset şi dureri.
Şi nu are importanţă dacă acum am câteva lacrimi pentru tine,
pentru toţi acei ce ca şi tine aşteaptă
şi nu ştiu ce anume. Ah nobilă moarte,
nu atinge ceasul, în bucătărie, ce bate sus pe perete,
toată copilăria mea a trecut peste smalţul
cadranului său, peste acele flori pictate:
nu atinge mâinile, inima bătrânilor.
Dar poate cineva răspunde? O, moarte de milă,
moarte de pudoare. Adio scumpă, adio, a mea" dulcissima mater ".

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, stassia
Adăugat de nastasia herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen

Daca am trait o viata,
Ce oare te-a facut sa crezi,
Ca in aceasta dimineata
Nu ai sa ma mai vezi?

Nu am plecat macar atunci,
Apoi, de ce-as pleca acum?
Chiar de-s satul sa-mi dai porunci,
Nu vreau sa fiu singur in drum.

Prezenta ta in viata mea,
Nu-i o amprenta oarecare,
Noi doi am realizat ceva
Nu e vizibil... dar e mare.

Cum suntem noi nu mai sunt doi,
Deoarece am inteles ca tu
Oricat de mult eu ti-as gresi
Nu o sa-mi spui vreodata nu.

Si dragostea ce-o port cu mine,
Nu -i din cuvinte si sirop,
Lacrimi, zambete... toate cu tine,
Si daca o exista un rai in lume.. noi
... am furat macar un strop.

Carmen, te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a fost scris

Ne-a fost scris în cartea vieţii
Că noi doi ne vom iubi,
În vâltoarea tinereţii,
Sunt cum nu speram a fi.

Fericit, iubit - azi ochii-mi,
Varsă lacrimi, dar nu-s trist,
Sunt al tău, viaţa vieţii-mi,
Cu tine ştiu, simt că exist.

Ne-a fost scris destinu'-n cer,
Dumnezeu l-a pregătit,
Eu dragostea să-ţi ofer,
Te iubesc, şi sunt iubit.

Îţi mulţumesc, iubire dragă,
Pentru clipele ce-mi dai,
Gura-ţi dulce ca o fragă,
Raiul rupt din Sfântul Rai.

Lângă tine eu am totul,
Fără tine n-am nimic,
Tu îmi eşti pe lume rostul,
Lângă tine mă ridic.

poezie de Răzvan Isac (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt secol

Îngerul meu tămăduitor
n-are aură, nici aripi.
Îmi pune degetul pe rană şi-mi spune:
"Exişti, Danilov, exişti?"

"Exist, exist, îi răspund.
De mai bine de-un sfert de secol
nu fac decât să exist".
"Atunci fii mai sigur de tine
şi există cu adevărat!"

"Exist, exist, îi răspund."

"La vârsta ta, eu eram altfel, îmi spune.
Tu parcă n-ai sânge în vene,
n-ai viaţă, n-ai demon."
"Exist, exist, îi răspund.
De mai bine de un sfert de secol
mă străduiesc să exist."

"Atunci caută-ţi cealaltă jumătate a ta
şi există cu adevărat!"
"Cealaltă jumătate a mea
a rămas dincolo. Dincolo, îi răsound.
Du-mă în alt timp, în alt secol..."

poezie de Nichita Danilov din Câmp negru (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Singur si pierdut,
Am decazut in durere,
Ce ma tine ca detinut,
Pe insula numita tacere.

Cu sufletul trist si indurerat,
Strig si blestem intr'una,
Cum de mie mii s'a intamplat?
Sa nu pot iubi pe nimeni, nici macar una?

Vreau sa o simt,
Vreau sa o iubesc,
Dar de ce ma mint?
Cand de fapt pe nimeni nu intalnesc..

Ce sa fac?
Unde sa ma duc?
Spune'mi te rog Doamne un leac,
Sau arata'mi pe unde s'o apuc!

M'am saturat de tristete,
Plang, plang tare,
Plang tare, tare!
Fiindca nu am propia familie si ma apropii de batranete!!

Cu cine sa vorbesc?
Cine sa ma inteleaga?
Familia zice ca innebunesc,
Si lumea asta.. lumea asta e vulgara!!

Atat, acum am iesit;
Am plecat in ea,
Sper ca, candva sa fiu iubit;
Sau fie ce o fi, eu tot imi voi da dragostea, dragostea mea.'

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Am sa descifrez acest mister???
Eu ce sunt un banal mister
Iar tu o preafrumoasa Doamna
Frumoasa ca o toamna, Ce simtirea mi-o adoarma

Ai fost o toamna plina de culori
Ce mi-ai dat fiori, care te fac sa te cobori
Te-as fi vrut doar de zeci de mii de ori
Dar tu nu ai aripi sa poti sa zbori

Sa zicem doar ca a fost o intamplare
A ta faptura ademenitoare, sa ma farmece atat de tare
Aveai o clipire vindecatoare
Aveai grai de privighetoare

A sufletului infatisare mi-ai schimbat
Dar nu mi s-a aratat
Sa primesc al tau dar binecuvantat
Pacat ca am stat in pat si nu m-am schimbat

Creierul mi l-ai spalat
Adevarat barbat eu am fost
Anost este sa platesc acest cost
Ce a fost???

A fost doar o poveste
Iti dau de veste tie doamna hotomana
Ce mi-ai furat culoarea verde
Cum tu ai stiut sufletu-mi sa dezmierde

In mintea mea se pierde
Existenta ta si a ta infatisare
Te sterg cu un burete imbibat de lacrimi amare
Si am sa plec sa stau pe un sezlong la soare
Am nevoie de schimbare

Ochii ce nu se vad se uita
Dar inima nu mi este uituca
Tot sper ca undeva in eter
Cat suntem sub acelasi cer
Macar suntem impreuna

De vei avea nevoie candva
La greu de un sprijin
Macar ca amic, Tie ma dedic
Doar atat iti zic....

poezie de Florin Găman (7 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care nu ma lasa

Rupe-mi petalele a cinci trandafiri
Dezleagă-mi ura soarelui peste mine
Topeşte spaima in fuioare de absint
Să simt…
Căci fără adevarul tău mă cobor
Incet, inspre mine, de care mi-e atat de frică
Şi fără nebunia ta lumea mi se pare atat de mică
Ca umbra unei lacrimi sparte
Ca mireasma unei flori triste
Probabilă desfatare a timpului călău
Negustor de vieţi fără altar
Degustator de fericiri in faşă
Dă-mi o iluzie macar…

Altfel să strig n-am sa pot
Aruncat, dezvelit, să-mi alerg sufletul
Ruginit…

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă aş încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aş aşeza covor de flori albe şi vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ţi...
Aş culege clipe însorite din înălţimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte şi gânduri mocnite, calde...
împletindu-ţi şirag de suflet şi de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Paşii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează ameţitor...
înfăşurându-mi fiinţa în aripile curcubeice...
răspândind încântare şi tumult... descântec şi har...
Dacă aş desena vara iubindu-te...
te-aş zidi în sufletul meu...
pictându-ţi mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanţele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveşmânta sufletul...
Înveşmântându-ne...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!