Dar şi uitarea e la fel de preţioasă: acea uitare, care lasă loc visurilor noi şi noilor speranţe.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare uitarea, nu e, şi ea, un fel de moarte?

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când nu mai putem noi să dăm aripi visurilor noastre, e nevoie să căutăm şi vom găsi, fără îndoială, inimi curate, flori frumoase, unde să ne sădim, adânc, seminţele visurilor, ca pe nişte ouă de larve ale regretelor, iar acestea se vor transforma, într-o bună zi, în fluturi. Când nu vei mai avea regrete, se va fi şters şi amintirea ultimului vis.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretele, sădite în minţi, îşi dezvoltă coconul în inimi, iar mai apoi, din suflete, îşi vor lua zborul noi speranţe şi visuri diafane.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă înfăţişare vine cu o nouă memorie şi cu noi speranţe.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea nu te lasă să uiţi, iar înţelegerea se multiplică pe măsură ce-ţi reaminteşti.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că emoţiile negative nu se nasc? Poate că acestea pleacă de la unii şi vin la alţii? Îşi aleg singure gazdele? Victima? Sau vindecătorii? Unele se lasă vindecate; altele te părăsesc şi te lasă să te vindeci singur, mai departe.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se nasc bolnăvicioşi sau capătă o boală incurabilă sunt oamenii care au resurse de o bogăţie interioară rară. Iar însemnul destinului e tocmai acea neputinţă a corpului, care îi somează să petreacă mai mult timp cu ei înşişi, pentru a accede la resursele interioare de bogăţie şi a le valorifica.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

uitare

Uitarea ni se pare o trădare. Uitarea e suprema laşitate.

definiţie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă retrăgeam, acum, din câteva vieţi. Deodată. Mă întreb ce sens au mai avut atâtea speranţe şi aşteptări. Sau atâtea regrete. Nu mă văd mai înţeleaptă. Mă simt mai pustie, ciobită şi destrămată. Ca un colţ de haină, ros de şoareci. Foarte multe se încheiau aici. Obsesia singurătăţii revenea. Şi odată cu ea, cele mai grele gânduri, cele mai crude nelinişti şi cel mai amar sentiment al pierderii. Al inutilităţii. Al remuşcării. Al groazei. Al neputinţei. Lucrurile începură să-şi piardă sensul. Nu cele pe care le făcusem până atunci. Dar restul obiectivelor, alte speranţe, alte realizări păreau să nu mai fie importante de acum încolo. Pentru că nu îmi mai rămăsese entuziasm. Nu mai era nimeni, pentru care să le fac. Nu aveam cui să le dăruiesc.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jorge: Suntem destui şi ne vom înmulţi, dar mai e nevoie de cineva anume. Oamenii nu văd legăturile între lucruri, legăturile dintre oameni, dintre speranţe şi frici, dintre iertare şi vindecare, dintre disperare şi credinţă. Numai visătorii le observă.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi lasă singur un animăluţ care devine conştient de suferinţa singurătăţii. Cât era mic şi nu înţelegea singurătatea, îl mai puteam lasă singur, în casă, pentru câteva ore sau pentru o noapte întreagă. Însă, după ce a mai crescut şi a început să simtă dorul, când am văzut că deja suferă, pentru faptul că îl las acasă, am ştiut că nu îl mai pot lăsa singur. Era inadmisibil. Conştiinţa singurătăţii este cea mai grea pedeapsă şi nici un sufleţel nevinovat nu merită să îi cunoască durerea.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pelerin îşi va pune în picioare acea pereche de încălţări, care i se potriveşte. Iar dacă nu găseşti o pereche pe măsura ta, poate e pentru că încă nu poţi porni, la drumul tău, cu acest adevăr. Sau încă nu este şi adevărul tău. Încă este adevărul altuia.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem şti câte promisiuni inutile au fost aruncate la mălul marii şi, acum, rătăcesc aiurea, nedorite de nimeni, aşa cum plutesc papucii fără pereche. Nu putem şti cine şi ce speranţe ucise a risipit pe aceste litoraluri, aşa cum împrăştii, în vânt, peste valuri, cenuşa unui mort.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusca dezamăgire a unei speranţe lasă o cicatrice pe care cea din urmă împlinire a acelei speranţe nu o poate îndepărta întru totul.

citat din Thomas Hardy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

uitare

Uitarea - un cancer de care se tem şi morţii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei cărora nu le lipseşte nimic nu pot spera. Pentru că nu e nimic din ce nu pot avea. Cei cărora nu le lipseşte nimic nu pot visa. Pentru ei, există numai realism sterp. Iar aceasta este realitatea care nu mai lasă loc visării.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Hitler, a-l asculta pe Wagner nu însemna ceea ce se poate numi a merge la teatru, ci o posibilitate de a se transpune în acea stare extraordinară în care intră când ascultă muzica lui Wagner, în acea uitare de sine, în acea plutire într-o ţară mitică a închipuirii, de care avea nevoie pentru a suporta teribilele tensiuni ale personalităţii sale vulcanice.

citat clasic din August Kubizek
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea şi uitarea înseamnă experienţă preţioasă aruncată pe fereastră.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!