Viaţă modernă

Trăim banal şi superficial
Urările se fac de complezenţă
Ne mai loveşte moartea c-o absenţă
Ca să ne ancoreze în real.

Emoţii schimbăm cu un biet ecran
Nu mai e timp nici de-o cafea banală
Te mulţumeşti cu una virtuală
Facebook zice: "A mai trecut un an!"

Singur alegi să-ţi faci viaţa un chin,
Te plângi:"N-am timp!", dar comentezi aiurea
Postări anoste, şi te pierzi cu firea
Pentru probleme ce nu-ţi aparţin.

De multe ori nu apuc să muncesc,
E vital să văd postările toate,
Nu pot trăi ruptă de "realitate",
Viaţă modernă, de-aia te iubesc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am să-nchid mincinosul Facebook
Pentru că am rămas tot singur cuc
Toţi prietenii mei din virtual
Nu fac cât unul singur, dar real!

Când primeam flori de plastic, mai ştiţi? Ne supăram;
Primim azi doar poze şi ne entuziasmăm,
Cu toţii, suntem doar o tristă gaşcă de postaci,
Cu mii de prieteni, dar de prietenie săraci!

În virtual mă simt de parc-aş fi paralizat
Pot să scriu, să vorbesc... atât! Da-n rest stau nemişcat;
Şi n-aş vrea să-mi pierd viaţa mea reală
C-o jalnică iubire virtuală!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Carmen Ştefănescu

De nu-ţi dădeam impuls, să faci un pas,
Te-ai fi pierdut în anoste programe
Şi din nefericire-ai fi rămas
Epigramistă... fără epigrame!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt Graal

Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraş cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.

Un gând frugal
Şi anormal,
În mintea lui de animal,
Încolţi, ca un vis astral:
Ar fi vital
Şi genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.

El, cerebral,
Iniţial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,
Cu magistral
Talent oral.

Ăst trai dual
Ca de şacal
Să înceteze; nu-i normal,
E nevoie de-un manual,
Ce, pictural,
Contextual,
Să le prezinte-n general
Viaţa exemplară de cal.

Nici festival,
Marş nupţial!
Să-nveţe a trăi egal
Nici chiar în lux, nici marginal,
Nici criminal,
Nici mareşal.

Ca-ntr-un final,
La ceas vamal,
După-un bilanţ centrifugal
Făcut păcatului total
Şi în aval
Şi către mal,
Vă voi aduce-ntr-un pocal,
Un nou, izbăvitor, Graal!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînţelese

Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
şi-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?

Oi fi redus în ambiţii, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniţi, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
şi minte n-am... de trec aiurea ierni şi veri!?

Oi fi greşit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă şi alţi copii?...
Şi în loc de-o ţară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăţi... pururi voi fi???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp trecut

Tresăream, când treceai pe alee şi ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!

Vrei să-mi spui multe, simţi ceva pentru mine.
Ce simţi? Nici nu ştii.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, şi nici timp de tine
Să pleci. Inapoi să nu vii.

Nu-ţi mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum şi eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating şi inima mea să dorească.
Te uită-n oglindă, ţi-e timpul trecut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu ţi-a fost dată ca să suferi sau să trăieşti în chin şi durere. Viaţa este un dar - bucură-te de el! Nu-ţi mai focaliza atenţia pe tot ceea ce nu-ţi place, elimină cât de mult poţi suferinţa care este cauzată DOAR de gândurile tale (nimic din exterior nu-ţi poate face rău decât dacă tu alegi asta) şi caută bucuria şi plăcerea de a trăi. Hedonismul pe termen lung ar fi normal să fie abordarea ta în viaţă, nu drama pe care o creezi (conştient sau inconştient) în fiecare zi. Nimeni nu-ţi va ridica statuie pentru suferinţa ta, însă plăcerea ta de a trăi îi poate inspira şi pe cei din jur.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu fii cel de azi
nu suspina pentru trecut
nu-ţi dori să fii cel de mâine
fă din tine
fiinţa fără limite de timp
vezi viaţa ta
în tot ceea ce naşte
în toate existenţele
în toate morţile
şi vei şti
că aşa ai fost şi eşti
pentru totdeauna
nu-ţi marca drumul
el se continuă singur
e eternitatea ta
şi eternitatea eşti tu.

poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate, spaţiu şi timp sunt pe cale de a dispărea din viaţa modernă. Iar oamenii nu-şi dau încă seama că nimic bun nu se face fără timp şi că o viaţă din care a dispărut răgazul de a medita asupra vieţii îşi pierde farmecul ei cel mai de preţ.

N.I. Herescu în Universul (8 iulie 1938)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp dai pentru Isus?

În viaţa-aceasta trecătoare
C-un ne-aşteptat şi brusc apus
Tu eşti chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanţă foarte mare
"Cât timp dai tu pentru Isus?"

Ai timp de prieteni, şi e bine
Dacă-i ajuţi şi-i fericeşti;
Dar, mai presus de-orice şi-oricine,
Petrece-ţi timp cu El, creştine,
Şi în relaţia cu Sine
Cu totul să te dăruieşti.

Îţi faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva...
Dar nu-i mai câştigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbeşte cu fiinţa ta?

O, da, cu mult mai preţioasă
E părtăşia cu Hristos;
Ce stare 'naltă, glorioasă
Când uiţi de tot şi nu-ţi mai pasă
Păşind cu-avânt şi dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!

Dai timp şi vlagă – pentru gură –
Muncind aproape-o 'ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică şi pură
Ce-ntinereşte-a ta făptură
Dacă-ţi faci timp pentru-al citi.

Din viaţa ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată...
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ţi toată
Făcut-ai totul şi nimic?!

Ia bine seama azi, creştine,
Ce faci cu timpu-ţi preţios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici şi-n viaţa care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!

Amin.

poezie de Paula Diţă (27 martie 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp dai pentru Isus?

În viaţa-aceasta trecătoare  î
C-un ne-aşteptat şi brusc apus
Tu eşti chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanţă foarte mare
"Cât timp dai tu pentru Isus?"

Ai timp de prieteni, şi e bine
Dacă-i ajuţi şi-i fericeşti;
Dar, mai presus de-orice şi-oricine,
Petrece-ţi timp cu El, creştine,
Şi în relaţia cu Sine
Cu totul să te dăruieşti.

Îţi faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva...
Dar nu-i mai câştigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbeşte cu fiinţa ta?

O, da, cu mult mai preţioasă
E părtăşia cu Hristos;
Ce stare 'naltă, glorioasă
Când uiţi de tot şi nu-ţi mai pasă
Păşind cu-avânt şi dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!

Dai timp şi vlagă – pentru gură –
Muncind aproape-o 'ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică şi pură
Ce-ntinereşte-a ta făptură
Dacă-ţi faci timp pentru-al citi.

Din viaţa ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată...
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ţi toată
Făcut-ai totul şi nimic?!

Ia bine seama azi, creştine,
Ce faci cu timpu-ţi preţios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici şi-n viaţa care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!
Amin.

poezie de Paula Diţă (27 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-ţi faci timp pentru a lucra la crearea vieţii pe care ţi-o doreşti, vei fi forţat să pierzi o grămadă de timp pentru a face faţă unei vieţi pe care nu o vrei.

citat din Kevin Ngo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pură

Astăzi nu e la fel ca în trecut
realitatea nu e aşa de roz
ca în poveştile din trecut
cu conese fericite şi baroni,
când se-auzea fâşâitul rochiilor
ce erau lăsate să cadă
pe covorul din grădină,
azi sunt momente grele
peste care treci cu mare grijă
şi odată ce-ai greşit
e greu să schimbi ceva înapoi.
Iubeşte, atâta timp cât ai pe cine,
iartă atunci când ştii că te iubeşte cu adevărat,
când zice că vrea să fie cu tine pe veci,
când plângi şi ţi se spune
că eşti mai frumoasă când zâmbeşti.
Iubirea ar trebui să fie ca în trecut
pură şi fără prea multe vorbe-n vânt.
Astăzi sunt prea multe vorbe aiurea,
dar fericirea nu depinde de gura lumii
şi nici de ce va fi pe viitor,
prezentul e cartea noastră.

poezie de Eugenia Calancea (13 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţă atenuantă

Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec – nişte onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.

Vreau să-mi prelungesc viaţa; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit şi răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunţă fie noapte, fie moarte.

De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viaţa mea smintită şi nebună!

Dacă fără preambul, viaţa ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aş acorda o circumstanţă-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunţată!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat fericit

Eşti un bărbat fericit.
Uite, dintr-o dată te iubesc mai multe femei.
Dar mă întreb,
Ce ai face, dacă-ntr-o zi vom veni la tine
Şi te vom întreba:
"Pe care-o alegi?"

Pe una, ai iubit-o-n copilărie,
Pe cealaltă, ai făcut-o femeie,
Cu una, vei avea un copil,
Iar cu mine împarţi dragostea adevărată.

Să nu-ţi treacă prin cap vreo fantezie
Cu haremuri şi dansuri deochiate, că nu este posibil
Suntem prea inteligente ca să ne păcăleşti.

Eu n-am să-ţi legăn copilul
Şi nici n-am s-o privesc în ochi
Pe cea care-a ţipat
Pentru prima dată-n braţele tale.
Cât despre obsesiile din copilărie,
Nici nu poate fi vorba.

Dacă vrei să ştii, eu m-am gândit,
Să nu te împart cu nimeni.

Tu ce-ai zice,
Dacă ar trebui, să mă-mparţi
Cu-o mie şi-unu de bărbaţi?!

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât trăieşti viaţa gândului vei trăi o viaţă de orfan. Vei trăi o viaţă rătăcită. Vei trăi ca o viaţă rătăcită chiar dacă tu îţi faci cele mai mari ziduri împrejur, cum ar fi familia, serviciu, politicul (poate cel mai important "om" în stat degeaba) şi aşa mai departe.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreaptă

(In memoriam, poetului Constantin Triţă)

O, moarte, cum să te-nţeleg?
Ce faci, alegi la nimereală?
Misterul, cum pot să-ţi dezleg?
Nu cumva ucizi din greşeală?

Ce ai avut cu un poet
Care ne dăruia magie?
N-aveai criminali, berechet,
Cei ce oameni nu ştiu să fie?

În sufletul lui blând, creşteau
Flori rare, pietre nestemate,
În ochii săi, se oglindeau
Visele de iubire, toate!

Moarte, tu nu ştii să iubeşti
Şi habar n-ai ce-i suferinţa!
Tu nici nu mori, nici nu trăieşti:
Singură ţi-ai semnat sentinţa!

Ce-ai făcut azi, nu are sens;
Nu-ţi pare împotriva firii?
Ai comis un păcat imens:
Ne-ai furat poetul iubirii!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate

Atât timp cât eşti în viaţă
Poţi să râzi şi să petreci
Inviţi şi moartea la masă,
Căci cu ea petreci... în veci!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!