Si Dumnezeu a zis:...

În cea de-a noua zi
Dumnezeu a creat bătrâneţea.

A luat valuri şi cute şi mult alb
şi i-a nins pe Eva şi pe-Adam.
Le-a zis:
veţi şti ce-i nostalgia,
ce-i reumatismul,
şarpele vi se va părea o glumă bună,
adierea de vânt - rafală,
înţelepciunea - a doua natură.

(E unica modalitate de a vă convinge, oameni,
că tinereţea-i o comoară: pierzând-o!)

Gângurit de prunc
a bucurat
blândeţea din ochi obosit
şi
ploaia de mai a căpătat
un alt înţeles.

Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Păcat că n-aţi înţeles de la-nceput
ce frumoasă-i viaţa:
Ca să iubeşti, să reuşeşti, să afli,
trebuie să fii puţin nebun.

Dacă mâine nu există?

poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât două specii de oameni care sunt în pace: cei care n-au înţeles nimic din misterul lui Dumnezeu şi care cred a-l fi înţeles: teologii, şi cei care au "realizat" şi au acceptat că nu ştiu nimic despre Dumnezeu.

citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu

La un obor de interzise,
Am zăbovit mult prea mult timp,
Şi-am cumpărat doar compromise
Fiind mereu în contratimp.

Printre frustrări lacrimogene,
Speranţe-am aruncat în vânt,
Ca-n voaluri gri de fumigene,
Să se prefacă orice cânt.

Nu, nu ştiam ce-i fericirea
Şi-mi era greu, atât de greu
Când mă strivea dezamăgirea
Cu pietre reci de minereu.

Care creşteau, creşteau într-una
Şi inima mi-o sfâşiau
Lăsând în ea numai furtuna
De gânduri care mă-ngheţau

Sătulă find de-
aşa durere,
L-am renegat pe Dumnezeu,
Şi cu un glas fără putere,
I-am spus: - Eşti doar un fariseu!

Nu mai credeam în rugăciune,
Şi-am devenit atât de rea
Încât dintr-o deşertăciune
Peste păcat am pus o stea.

Şi am văzut atunci o cruce,
Pe care Omul cel mai bun,
Însângerat de spini se duce,
Să-l vindece pe cel nebun.

Privind la umbra amintirii
Am înţeles că am greşit,
Şi deschizând poarta iubirii
Spre Domnul am plecat spăşit.

El m-a primit ca-ntodeauna,
M-a mângâiat pe părul nins,
Si-apoi a alungat furtuna
Care ardea în al meu plâns.

Nici nu mai ştiu de-a fost aievea
Sau nalucirea unui vis
Dar ştiu că El mi-a dat îndemnul
De a ieşi dintr-un abis

Şi am lăsat neferecirea
Pe-un zâmbet cald de curcubeu,
Uitând pe veci de rătăcirea
Ce mă-mpingea spre negrul hău.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Dumnezeu, dar nu în domnul cu barbă, cu toate că îmi place foarte mult imaginea aceea de pe cupolele bisericilor noastre. Mă simt ocrotit. Mă simt ca păpuşa aceea care ştie că sforarul există undeva şi o duce unde trebuie. În acelaşi timp, Dumnezeu cred că are foarte mult umor. Există un Dumnezeu cu zâmbet. Pe catedrala din Rennes există un înger care zâmbeşte. De obicei sunt severi. Atunci am înţeles eu că Dumnezeu se şi amuză cu noi. Probabil că se şi autocreează prin noi.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 februarie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am bucurat foarte mult de cea de-a doua tinereţe. Descoperi în mod subit, la varsta de 50 de ani, că o noua viaţă se deschide în faţa ta.

citat din Agatha Christie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva

În ziua-a cincea a creat
Şi peşti şi păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A şasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Şi-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.

El a făcut în acea zi
Orişice soi de animale
Şi pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.

Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Şi prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.

Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a şaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfinţind pe veci sabatul Său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: M-aţi chemat, deci, aici sunt. Şi... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar şedinţa de azi deschisă. Aşa că, puteţi începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Aşa te prezinţi tu la şedinţă? Ciufulit şi... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteţi fi mulţumiţi că am venit totuşi, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e şi asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat şi schimbă-te în uniformă! Şi aranjează-te puţin! Dă-ţi cu apă rece pe faţă, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezeşti!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeţi cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înţeles?
Stela: Greu de înţeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb şi să mă aranjez... puţin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Şi repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne rugăm la Dumnezeu

Să ne rugăm la Dumnezeu
şi azi, şi mâine, tot mereu.
Ziua de mâine şi cele următoare,
să ni le dăruiască
cu lumină şi cu soare.
Lui dacă ne rugăm,
şigur vom primi în dar
floarea speranţei,
ce-i scrisă-n calendar.

poezie de Dumitru Delcă (22 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a convinge, viabil, lumea despre adevărurile divine, trebuie să fim mai serioşi chiar decât Dumnezeu; El este serios prin natură, în timp ce noi trebuie să dobândim această natură.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vînt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa eIsus!

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce

Şi-alege-n toate
Viaţa cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la orbi învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vânt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa e Isus!

Poţi alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să Îl iubeşti pe Dumnezeu. Iubindu-i pe oameni, te-ai putea ataşa de ei. Ce trebuie să faci, când e vorba de ceilalţi, este să-L iubeşti mai întâi pe Dumnezeu şi apoi să Îl iubeşti în ei.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii n-au înţeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer. Şi-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Atelier

În Atelier, demult, dincolo de pulberea anilor,
Lutul era umed şi focul ardea molcom.
Iar Cel care, aplecat, îşi folosea mâinile
Pentru a crea omul, a modelat o formă
Şi-a pus înăuntrul ei o inimă loială –
Răstimp în care cineva privea de-alături.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un îndrăgostit," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

Apoi Dumnezeu a modelat o formă asemănătoare,
Mlădioasă ca nuiaua de salcie,
Şi i-a pus doi ochi veseli şi plini de promisiuni,
Îmbietori ca un drum larg deschis.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut
"O trecătoare," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut a zâmbit, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

La urmă, Dumnezeu a modelat o formă
Şi i-a dat, ceea ce era destul de ciudat,
O inimă loială şi ochi plini de promisiuni;
După care, eliberat de griji, a fluierat un cântecel.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un poet," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă ştia despre ce-i vorba.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aş şti, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeaşi.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Şi-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:

În trup – o nevoie de-a dormi,
În suflet – o dorinţă de-a nu gândi
Şi, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranţe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe şi-am înţeles multe
Din cele ce-am văzut.
Şi mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum şi sentimentul că, la urma urmei, capul foloseşte la
ceva.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este un adaos, o modificare şi o completare mai mult sau mai puţin inspirată a noastră la ceea ce a creat Dumnezeu prin natură.

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Toată viaţa scrii, gândeşti,
Apoi în cărţi tipăreşti,
Trece viaţa, îţi trec anii,
Nu ai timp să-ţi mai iei banii,
Ori să-ţi câştgi ce ţi-au luat tiranii,
Ce folos! Cât trăieşti,
Zi şi noapte tot munceşti,
Nu te bucuri de nimic,
Să ai parte doar un pic...
După moarte toţi se uită,
Apoi scrisul ţi-l aruncă.
Mulţi nu ştiu aprecia,
Zic că nu e munca ta.
N-ai simţit cât ai trăit,
Că eşti apreciat un pic.
Cine nu simte, nu ştie,
Poate avea cărţi o mie...
De-ar citi, s-ar îmbogăţi
Şi alţii l-ar pomeni.
Cine-i bogat de cultură,
Creşte verde în natură
Şi nu-l uită lumea bună.
Pe mormânt cresc floricele,
Îngerii cu luminele;
Te conduc în Rai cu ele...
Să te odihneşti puţin,
Că viaţa ţi-a fost un chin.
Nu te-ai bucurat în viaţă,
Dumnezeu îţi dă speranţă,
Te are în grija Lui,
În grădina Raiului.
Acolo e loc pentru tine,
De n-ai avut noroc în lume.
Mulţumesc lu Dumnezeu,
Că trăiesc şi n-o duc rău,
Am fost om fără noroc,
A mea ştiinţă n-a avut loc.
La cei răi le-a stat pe spate,
Să le-ajungă mai departe.
Îmi doresc doar sănătate,
Dumnezeu mi-o face parte,
Să trăiesc, să am de toate.
La nime nu cer nimic,
Doar dreptul meu – lucru mic.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este singura religie, singurul Dumnezeu, singurul mister care trebuie să fie trăit, înţeles. Când ai înţeles dragostea, i-ai înţeles pe toţi înţelepţii şi pe toţi misticii din lume. Nu este deloc dificil. Este la fel de simplu ca bătăile tale de inimă sau ca respiraţia. Vine de la tine, nu îţi este dată de societate

Osho în Când iubeşti
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătorului

În faţa casei mele te afli. Intră dacă
Măcar o dată viaţa un dor ţi-a sugrumat
Şi-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă
Aici vei ştii cât doare un ţipăt nestrigat.

Căci, cine valul vieţii nu l-a simţit într-însul
Cum urcă şi se zbate, ca marea când e rea,
Şi n-a ştiut ce-i visul, ce-i dragostea şi plânsul,
Acela o sa fie străin în casa mea.

Dar dacă vii la mine cu fruntea înnorată
Simţind şi tu că visul e greu să-l faci cuvânt
Atunci împinge poarta şi intră; o să bată
O inimă de frate în oaspetele sfânt.

Trecutul meu va creşte din umbra ce se lasă.
Îţi voi întinde jilţul să stai. Vei asculta
Şi-ţi va părea o clipă, că eşti la tine-acasă
Şi versul meu că spune poveşti din viaţa ta!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!