Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un şir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naştere, vibrează şi ele laolaltă şi se întrunesc într-o multitudine complet nouă şi rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariţii adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spaţiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparţin sferei familiei sunetului de bază. Aşadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoţit de familia sa, care îi aparţine şi îi este aproape. Şi foşnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcţia de întemeiere a conştiinţei mele, pentru că sunt nediferenţiate.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţa reunită a sunetului de bază şi a familiei sale, născută involuntar din om, nu există în lumea pe care el o denumeşte naiv "natură". Omul creează condiţii astfel încât acestea să apară. Împrumută, fură cosmosului această singură manifestare, care, fără el, nici nu există. Însă nu pentru mult timp. Până şi sunetului unic îi va fi reamintită originea sa şi îi va fi rechemată neîntârziat. Până şi acesta dispare. Şi el trebuie să ia loc în masa materiei inerte din care a fost smuls. Efectele secundare, pe care el le-a dezvăluit, nu sunt altceva decât puncte diferite, de oprire, clar delimitate, pe calea dispariţiei sale finale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălţat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conştiinţei sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, şi întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privinţă, ipotezele sub care poate să depăşească condiţiile sale "întru acum".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce se identifică total cu sunetul - cu forma - să mediteze la acest adevăr: înainte de sunet, a fost Linişte; când sunetul se va consuma, va rămâne Liniştea, care a fost mereu în fundalul sunetului. Când forma s-a născut, a fost tăcută. De ce oare? Pentru că tocmai venise din Linişte. Pe măsură ce păşeşte prin tărâmul sunetului, forma începe să înveţe limbajul sunetului şi uită de unde provine, ajungând să se identifice complet cu tărâmul sunetului, tărâm pe care păşeşte doar în vizită. Această raportare exclusivă la sunet, îi creează formei o amnezie temporară, care o desparte, fictiv, de Liniştea din care provine. De ce? Pentru că privirea formei este direcţionată exclusiv pe formele de sunet şi pe mişcările acestora. Iar lumea sunetului - a formelor - nu este permanentă, ci este supusă mereu schimbării. Iar ca rezultat al raportării la sunetul exterior, atunci când sunetul se va consuma, forma va suferi, deoarece va pierde existenţa respectivului sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven meditând asupra sunetului

Vieţuirea într-un sunet
este egală cu credinţa
şi putinţa de a vieţui într-un sunet.

Vieţuirea se poate prelungi
în funcţie de credinţa nestrămutată
în acea vieţuire.

Acolo te hrăneşti cu ecoul nesfârşit
al acelui sunet.

Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoţiei.

Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viaţă.

Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.

Şi cu sunete joase
se poate închega
o armonie.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, la nivelul de bază al oricărei forme, există unda. Vibraţia. Sunetul. Toate formele create, sunt sunete aşezate într-o anumită formă. Însă, de unde provin aceste sunete? Din Oceanul Esenţei Fără De Formă. Orice sunet provine din Linişte. Înainte de undă, este Linişte. Din Oceanul Esenţei, se nasc vibraţiile, care sunt un rezultat al unui semnal intangibil al Esenţei. Vom numi acest semnal, Punctul Zero, care poate fi perceput ca fiind Forţa Vitală prin care Esenţa se manifestă. Prin Punctul Zero - prin Forţa Creatoare - Conştiinţa Fără De Formă devine creaţie manifestată. Acum am ajuns la un grafic foarte evident: în adâncime există Conştiinţa Fără De Formă, la suprafaţă există creaţia manifestată, iar cele două sunt divizate chiar de hotarul dintre Absolut şi relativ: Punctul Zero. Între Absolut (Liniştea Intrinsecă) şi relativ (melodia creaţiei) există Punctul Zero (Forţa prin care Liniştea devine melodie). Foarte mulţi călători spirituali confundă Punctul Zero cu Conştiinţa Intrinsecă şi tocmai de aceea nu ajung să simtă niciodată Uniunea Completă cu Tot Ceea Ce Este.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul există în Linişte. Dincolo de aparenţele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniştea este fundamentul creaţiei, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniştea nu cere, Liniştea nu condiţionează, Liniştea nu aşteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniştea se oferă pe Sine, se dăruieşte în mod necondiţionat şi susţine, fără efort, existenţa sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniştea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniştea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniştea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Linişte, iar această Linişte se îngrijeşte de buna funcţionare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conştient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniştea nu face zgomot şi nu cere atenţia sunetului - tocmai de aceea este nesfârşită.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniştea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă şi fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar şi atunci când sunetul rătăceşte, Conştiinţa Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realităţii. Liniştea nu s-a despărţit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului şi, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Fiinţei. Eliberarea totală de efectul realităţii presupune transcenderea ultimei unde a realităţii. Când realitatea este acceptată în mod total, conţinutul realităţii se va reaşeza şi va intra în relaţie cu tine, chiar prin intermediul acceptării tale totale, dând naştere unor sunete care îţi vor îmbodobi realitatea cu armonie şi compasiune, pentru că acolo unde nu este război interior, pacea exterioară se aşează cu blândeţe.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, în Rusia s-a instaurat stabilitatea, însă este o stabilitate monstruoasă în care nimeni nu aşteaptă ca justiţia să împartă dreptatea, care se mândreşte cu servilismul şi partizanatul. Niciun om întreg la minte nu speră ca instituţiile abilitate să menţină legea şi ordinea, pentru că acestea sunt complet corupte. Încălcarea legii este la ordinea zilei, atât în mintea oamenilor, cât şi în faptele lor. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

citat clasic din Anna Politkovskaia (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că specificul muzicii mele şi, în general, al modului meu de a gândi este permanenta deschidere. Şi permanenta provocare. Îmi place să scriu orice tip de muzică, o fac în felul meu şi într-un mod elaborat. Consider că pot exista sâmburi de inspiraţie în orice, de la muzică la chimie, de la astronomie la gastronomie. Pentru că muzica este ceva care îşi face simţită prezenţa prin sunete, dar care nu depinde de sunete. Cum spune şi Rilke, referindu-se însă la o poezie sau la un text, "şi în tăcerea de după ultimul cuvânt se mai poate arăta Dumnezeu". Aşa cred şi eu despre muzică.

Dan Dediu în emisiunea "Muzica între prezent şi viitor" de la Radio România Cultural (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se mişcă? Materia crudă substanţială: o coardă, o masă de aer sau de metal. Ştim că totul este mişcare. Dacă sunetul este mişcare, atunci ce diferenţiază sunetul, care poate deveni muzică, de celelalte mişcări? Structura sa specifică este de neînlocuit, care îi stă la bază: vibraţiile egale şi constante. Pentru o anumită unitate de timp, acelaşi număr de vibraţii: aceasta este esenţa tonului muzical.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este foarte simplu şi deosebit de practic: fiecare formă de existenţă, la nivelul său de bază, e un sunet. Omul este un buchet de unde (vibraţii), aşezate într-o ordine specifică. Spre exemplu, gândul este un buchet de unde, aşezate sub forma unui gând. Aşadar, orice formă este o comunitate de unde (sunete), care călătoresc în aceeaşi direcţie. Sunetul provine din Linişte. Când o formă de sunet îşi aminteşte de Liniştea din care provine, acel sunet transcende forma şi se conectează conştient la Esenţa sa, trăind în continuare în lumea formelor, dar prin intermediul Esenţei, - trăind în lumea sunetului, prin intermediul Liniştii. Aceasta este eliberarea de suferinţă şi iluzie. O conectare conştientă, constată, la Oceanul de Linişte din care răsare orice formă de sunet, elimină urmele de confuzie formate în urma identificării totale cu agitaţia lumii create.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia este multitudinea punctelor de contact între apariţii. Dacă am un punct puternic şi unul slab aproape că nu se găsesc puncte de contact, aproape că nu se găsesc contraste. Acelea pot să nu ne intereseze. Dacă există, însă, prin intensitate, prin expunerea intensă a fenomenelor, foarte multe puncte de contact, atunci am nevoie de mai mult timp pentru a putea desluşi din asta o relaţie – prin al meu onepointedness (prin puterea sintetică a spiritului meu). Aşadar îmi trebuie mai mult timp.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei lucruri de bază pe care le pun împreună când fac o vioară: lemnul, arcul şi arcuşul. Dar nu-l uit pe al patrulea: aerul care vibrează.

citat din Antonio Stradivarius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce fiecare ton în parte este un sistem solar, între el şi apariţiile adiacente există relaţii strânse, nearbitrare şi neinterpretabile. Aceste relaţii se formează nu numai în spaţiu, ci şi în timp. Ceea ce muzicologia ignoră cu desăvârşire este structura temporală a apariţiei epifenomenelor şi efectul lor, reflectat în universul afectiv al oamenilor. Esenţa muzicii se află în relaţia ton-om şi în căutarea corespondentelor dintre această structură a sunetului şi structura universului afectiv uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe podelele trosnind, alung găinele

Şi văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca şi cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează şi scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ţine mereu aproape de-acest pământ,
forţându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoşii noştri ne fac să privim în noi înşine,
în golul îngust şi adânc – astfel că noi privim iarăşi
pe Septembrie în ochi – suntem mulţumiţi de insignifianţa acestei luni,
dar întristaţi de scurtimea ei.
Trăindu-ne vieţile astfel, ne simţim în siguranţă.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia şi tristeţea vin îmbrăcate-n aceeaşi culoare
sunt fericită şi-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu ştiu.
Eu stau întotdeauna aproape de orele care mi-au fost date.

poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cel alb

Sunt în oraşul cel alb.
O ceaţă deasă îmi
Străpunge speranţele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientaţi,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind şi se sting haotic
În oraşul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Şi în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Şi monoton.
Sunt victime în oraşul cel alb,
Care încă nu inţeleg că sunt victime,
Dar sunt şi flori,
Sunt şi chioşcuri cu fast food,
Sunt şi grădini botanice
Cu arbori exotici
Şi mai sunt şi cinematografe cu filme horror.
Ca nişte umbre se desprind din ceaţă
Paşii pierduţi.
Sunt paşi care se caută,
Sunt şi paşi care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza şi în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceaţa albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în oraşul cel alb
Şi te caut în noapte...

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete portocalii

Sunete portocalii
danseaza razand in jurul meu.
Sunt sunete inverse, discontinue.
Sunt sunete portocalii.
Dispar, apar,
apoi dispar si reapar,
lovesc ciocanul si musca din urechea mea;
sunt ascutite la un cap,
la celalalt imi enerveaza simtul.
Rezist cat pot, si nu mai pot,
atat de mult incep sa le urasc.
Sunt coplesit de ritmul nealert,
am inceput sa rod din melodii,
ma bat cu toti peretii cap in cap,
si totul se invarte-n jurul meu.

Ridic privirea si ma-ncrunt ca mine
si ma desfat ca sunete portocalii nu sunt
ca sa-mi dezintegreze sentimentul,
sau ca sa-mi taie nicovala.

Decolorez portocaliul,
si il pictez cu incolor din apa,
intr-o furtuna de tonuri
as vrea sa picur ratiune,
si sa cultiv alte culori de surd,
ca sa ma fac-n ultima migrena,
sa nu ma simt pe mine.

Aceleasi sunete, portocalii si multe,
desi am reusit s-astup cu sunete sunetele,
si-am desfacut idei cu tirbusonul,
ca sa ma-mbat cu false sunete,
identice cu sunete portocalii.

poezie de Mădălin Vasilache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!