Stea adusă de vânt

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a existat dorinţa, care a fost prima sămânţă a minţii.

în Rig Veda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare sămânţă de rodie care ajunge în stomacul tău este o sămânţă de viaţă pentru inima ta!

citat din Syed Zair Hussain Rizvi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o sămânţă mirabilă, iar ura o sămânţă mizerabilă.

aforism de David Boia (7 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci am greşit

Te-am luat din Ce A Pe intr-o toamnă
Ş-am vrut să fac din tine-o doamnă
Pe când trudeai la colectiv
Şi n-aveai nici la fustă tiv.
La judecata-ţi ce nătângă
Doar fusta îţi era mai lungă.
Crezui că meriţi. Şi-mi fu dragu,
Dar nu putuşi depăşi pragul.
Frumoasă, şi alţii te-au srezut
Dar mai târziu toţi au văzut
Că ai o minte de dimie.
Te remarci şi dintr-o mie.
Când ai văzut carafa plină
Te-ai comportat ca o felină.
Te credeai mândră garoafă.
Dar nu eşti decât o scroafă.
Nu ai în suflet briliantul
Şi nici în vena ta liantul
Să-ţi lege-n viaţă o credinţă.
Ai semănat doar suferinţă.
Nu cumeţi nici către opal.
Eşti doar sămânţă de scandal.
Nimic, care să-ţi salte preţul.
Eşti demnă doar de tot dispreţul.
Ai dovedit pânâ la urmă
Că eşti un exemplar de turmă.
Răspunzi binelui cu ură.
Nu eşti decât o secătură.

poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne punem un obiectiv, este ca şi cum punem o sămânţă în pământ. În realitate nu ai niciun control că această sămânţă să crească! Punând o sămânţă în pământ şi dorindu-ţi ca ea să se transforme în planta matură pe care o vrei – nu înseamnă că îi controlezi creşterea. Dimpotrivă, creşte nivelul de anxietate, pentru că realizezi că nu depinde de tine (cumva la nivel inconştient). Nu controlezi creşterea plantei! Tu poţi controla doar acţiunile concrete care pot influenţa creşterea plantei. Poţi să o uzi, poţi să fertilizezi pământul, poţi să împrejmuieşti locul, ca să nu vină dăunători, poţi să faci în aşa fel încât să aibă acces la lumină şi la polenizare, O, da! Asta poţi face. Dar creşterea în sine – nu depinde de tine. Dacă îţi doreşti 5000 de euro pe lună, spre exemplu, gândindu-te prea mult la acest obiectiv (în viitor, la ceea ce vrei) va creşte nivelul de anxietate, dar nu îţi va aduce rezultatul.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sămânţă

Fiecare sămânţă e o năzuinţă.

definiţie aforistică de Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milostenia este ca o sămânţă. O sămânţă bună poate da rod bun, însutit; fă ca şi sămânţa milosteniei tale să fie aleasă, să o dai cu inimă bună, curată, milostivă, compătimitoare.

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini de vânt

Ceasul s-a scurs
şi te-ai dus departe frumoaso!

Ai curs pe lângă noi
floare de liliac cu parfum de vară
uitat într-o vază pe pervazul iubirii!

Toamna te-ai făcut mireasă
şi-ai înflorit din nou
împrăştiind petale de crini albi
de pe vârful secundelor polare!

Ce frig e în lume fără tine
iubita mea cu aripi de eter
şi ochii de cărbune.

M-a cuprins lacrima ceasului
şi alunec
pe cărarea amintirii,
sărut început şi pierdut
într-o lacrimă din alte lumi,
îngropat într-o stea pe cerul noapţii...

Noapte bună iubito,
ai grije de tine,
lasă-mi singurătatea
să crească în rădăcini de vânt
şi cuprinde-mă când ţi-o fi dor.

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să ard întunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plantezi o sămânţă a iubirii, tu eşti cel/cea care înfloreşte.

citat din Ma Jaya Sati Bhagavati
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice vorbă nearuncată-n vânt este o sămânţă pierdută.

citat din Julian Radu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te naşti, nu eşti copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea s-a înfiripat

dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cereşti
lovite periodic de meteoriţi

aveam o teamă la început
era o sămânţă care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi

apoi a crescut ca un şpan
era frumoasă şi tăioasă
o iubire ca-n poveşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îngăduie

Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul-
semnul acelor duminici
atârnat într-un colţ nevăzut
ce arde perpetuu;

eşti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă-
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu a construit nimic peste noapte şi fără efort. Nu te lăsa răpus de gândul că rezultatele dorite nu încep să apară în scurt timp. Continuă, luptă, devino mai bun în ceea ce faci şi construieşte cu tact şi viziune ceea ce vrei să clădeşti. Nu uita că natura ne oferă una dintre cele mai bune reţete ale prosperităţii: pune o sămânţă de soi bun, ud-o, oferă-i un climat potrivit, pune-i o proptă când mai creşte, protejeaz-o de prădători şi abia apoi te poţi aştepta la fructe. Trebuie să îţi reamintesc că acea sămânţă va produce altele?! Nu crezi că şi în viaţă e aşa cu visele noastre? Atunci oare de ce ne aşteptăm la rezultate fără ca măcar să plantăm o "sămânţă"?... e puţin paradoxal. Nu uita că tu eşti arhitectul propriului tău destin şi doar TU alegi ce plantezi pentru ca apoi să poţi culege.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă... Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuşi, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânţă de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei.

Pavel Coruţ în Vara ultimei iubiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eşti mic şi nu ştii nimic, şi vocaţia ta este mică. Există, dar e doar o sămânţă ce aşteaptă să încolţească. Pe măsură ce tu te dezvolţi ca persoană, îţi dezvolţi abilităţi, faci muncă de autocunoaştere, începi să devii din ce în ce mai bun în a fi tu însuţi şi a putea să oferi celor din jur ceea ce îţi face plăcere şi la ceea ce te pricepi din ce în ce mai bine. Vocaţia ta creşte odată cu tine. Nu te uita la oamenii de succes comparând ce faci tu cu ce fac ei acum. Dacă eşti la început, uită-te la ce făceau aceşti oameni când erau şi ei tot la început. Nimeni nu s-a născut învăţat, asta e o certitudine. Dacă unii oameni fac lucruri extraordinare în viaţă, e pentru că fac pas după pas, în fiecare zi, în timp ce alţii visează la cai verzi pe pereţi. Nu fi o găină speriată de calităţile vocaţia şi realizările altora. Când tu eşti mic şi vocaţia e mică. Când creşti tu, creşte şi ea. Socrate spune că educaţia nu este umplerea unui vas ci aprinderea unei flăcări şi ştiu că treaba mea nu este să îţi spun ce să faci, cum să faci şi când să faci. Treaba mea este să te trezesc din somnul conştiinţei. Dacă reuşesc asta, ştiu că eşti echipat perfect să faci orice îţi propui. Însă fără trezire, nu există acţiune şi rezultate. Tu determini ritmul în care vrei să evoluezi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti mângâierea unui val călduţ de vară,
Adierea vântului de primăvară,
Frunza galbenă ce-n brumărel dansează
Şi fulgul de nea ce se stinge-n palma mea.

Eşti fascicolul gălbui de lumină,
Ale cărui raze blânde ne alină,
În zilele senine când soarele încălzeşte
Şi pe bolta cerului de safir, orbitor străluceşte.

Eşti o făptură graţioasă cu vălul pe faţă,
Eşti zâna noastră bună cu a ei cunună
De regină, a nopţilor cu stele şi cu lună,
Eşti curcubeul care cu ale lui culori,
Zâmbeşte larg şi se arată după ploi,

Eşti totul pentru noi, eşti viaţa,
De care ne bucurăm dimineaţa,
Când o pală de vânt soli ne trimite,
Ca noi recunoscători să-ţi fim,
Cât pe acest pământ trăim.

Eşti muza infinită a marilor iluştri,
Care te venerează pentru gingăşia ta,
Pentru frumuseţea de zeiţă ce-o oferi,
Pentru azi, mâine şi pentru ce-a fost ieri.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!