Am sunat-o pe mama

Am sunat-o, azi, pe mama, s-o întreb de sănătate,
Se grăbea, era pe drum, cică... merge la cioban.
C-or venit oile-acasă, că sunt grase şi că-s toate,
Şi că tre' s-aduc-acasă... toată brânza, pe un an!
Mi-a mai zis că păpuşoii... s-au făcut, că sunt destui,
Că fasolea-i sus, în pod, că şi ceapa e destulă!
Că a pus la geam, muşcata şi c-a pus nişte gutui,
Că-s destule toate cele... hrană-n iarnă, pentru gură!
Da' cică-i, totuşi, necăjită, că e casa singurea,
Că pe drum îs mai puţini, oamenii-s mai necăjiţi.
Că uliţele-s mai triste, că-i prea mare liniştea,
Că vecinii-s tot mai rari... şi-s pereţii scorojiţi.
Am sunat-o, azi, pe mama... ş-avea vocea obosită,
Cic-o doare iar în şale şi pe tata-l dor genunchii.
Da' tot ea mi-a spus că: "Asta-i! Că-s din carne plămadită!"
Ş-a oftat a greutate... mi-a cutremurat rărunchii.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena: Condoleanţe, am auzit că a murit mama ta.
Blonda: Aşa e, dar asta nu e tot. Am sunat-o pe sora mea şi mi-a spus că şi mama ei a murit...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motiv

Că-s serios, am vrut să vadă
Şi de-aia n-am făcut scandal,
Dar când mi-a spus că-s "animal",
Simţii că m-a călcat pe... coadă!

epigramă de Ion Bratu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit!

Avere n-am, ajuns falit,
Mi-a mers în toată lumea buhul,
Dar unii spun că-s fericit,
Văzând că-s mai sărac... cu duhul.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş matern

E mama tare supărată
Zicând că-s purtătorul vinii,
Că rău s-au speriat vecinii,
Când mi-a căzut -cu tronc!- o fată.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statut social...

Am fost să cer a fetei mână,
Spunând că-s doctor şi lucrez,
Dar tatăl ei, cioban la stână,
Mi-a spus că nu mă înCARDez...

calambur epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis periculos

Am visat aseară-un vis stupid
Pot sa jur şi-acuma că-i coşmar
Se făcea că-s membru (de partid)
Promiteam că sa vă scap de-amar...

Dimineaţa judec, sunt lucid
Cât de greu mi-a fost... nu aveţi habar
Visul de aseară-a fost stupid
Pot sa jur şi-acuma că a fost coşmar...

Mult lume crede că-s perfid
Nu mă supăr eu de asta, dar
Ştiind că-s un simplu individ
Mă consider vinovat, hilar...

C-am promis ca să vă scap de-amar!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

La modă, zvelt, cu bani pe mână,
Credeam că-s vultur suveran,
Dar într-o seară, o cadână
Mi-a zis de-a dreptul că-s fazan.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut

Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenuşii.

Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la ţărm.

Deci din ea a ieşit
în lume,
în neveşnicie.

Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.

Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet şi gata.

Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în faţa mea.

Singură i-a potrivit
ochii lui cenuşii
cu care a privit spre mine.

Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.

Născut.
Deci, totuşi, şi el născut.
Născut ca toţi.
Ca mine, muritoarea.

Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.

Expus
la propria sa absenţă
oriunde
în fiecare clipă.

Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.

Iar mişcările lui
sunt abateri
de la sentinţa generală.

Am înţeles
că a parcurs deja jumătate de drum.

Dar aşa ceva el nu mi-a spus,
nu.

- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.

poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama m-a susţinut grozav, doar că nu mă credea cea mai deşteaptă şi cea mai frumoasă. În ultimele luni de viaţă, mama mi-a spus: "Când intri tu în scenă, răsare soarele". A fost cel mai mare compliment de o viaţă pe care mi l-a făcut mama.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a venit rândul!

Sunt mort de patru ani, vă dau cuvântul,
Dar în curând voi părăsi mormântul:
Eu sper că Dumnezeu o să mă-nvie,
Că-s programat la balneologie.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În străinătate

Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar şi el se pierde printre zări.

Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung şi lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi şi de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.

Tare m-aş-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Şi mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.

Cât mai pot, şi sunt fiinţă,
Nu îi las în suferinţă,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Ştie numai Dumnezeu,
El secretul vieţii mi-a aflat.

Mă ajuta zi şi noapte,
Că-s străin şi sunt departe,
Doamne, pentru toate-ţi mulţumesc!
Ţine-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!

Şi nici bani nu vreau prea mulţi,
Dar să nu umble desculţi,
Că nu pot să-i ştiu în suferinţă.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulţumesc că am a ta credinţă!

poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fata cu fluturele pe obraz mi-a zâmbit,
Mi-a spus că mă iubeşte
Ca un fluture, cu aripile de curcubeu,
Mi-a dăruit iubirea necondiţionată
Şi toate fetele pe loc s-au îndrăgostit
De mine... eu de ele.... unii de alţii.

poezie de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit şi dulcele cuvânt,
Care doar mama ţi-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
Să mă apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar şi în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăţi am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de Mihai Leonte (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomul

La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înţelept om din ţinutul nostru."

Atunci mi-am părăsit prietenul şi m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.

După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteţi orb?"

"De la naştere", mi-a răspuns; iar eu:
"Şi ce fel drum al adevărului urmaţi?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Şi şi-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toţi sorii, toate planetele şi toate stelele."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi fost un copil fricos, ori dacă nu m-ar fi lăsat să umblu singur, n-aş fi avut toate aceste senzaţii. Nu-mi pot explica cum mă lăsa mama mea să umblu singur, ea care mă păzea iarna să nu stau aproape de geam. Probabil că ea nu ştia pe unde mă duc. Credea că-s prin grădină, ori pe drum. Cred că eu ascundeam plimbările mele. O singură dată am fost pedepsit, când am venit acasă plin de colb pe mâini şi pe faţă, căci mă jucasem în colb cu băieţii de ţărani. Mama mea m-a ocărât atunci foarte tare. (Mai târziu, când eram de vreo 8 ani, la altă moşie, tot pentru petrecerea mea în colb cu băieţi de ţărani, tatăl meu m-a bătut -- singura dată când am fost bătut.)

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis real, imaginar

Nu ştiu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuşi vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuşi nimic,
Vrând să mor dar totuşi trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Şi de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Şi mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar şi visul poate fi real,
Imaginar,
Şi eu uit iar că am visat
Şi iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuşi cât de impurificat
Dar iată că aud o voce de copil,
Ce–mi aminteşte cine sunt
Căci eu uit iar, mergând pe drum
Pe drum, ca un hoinar
Pe lâng-un felinar
Şi toată lumea spune că-s poet vulgar...
Dar iată, că mai aud o voce,
O voce disperată, de fată
Ce–mi frânge inima-mi curată
Aglomerată, poluată
De suspine şi dureri, ce m-au făcut să simt ce-i astă viaţă
Ce mă face din nou să ies în stradă
Spunând-ui o triadă...
Îmi spune că-s nebun
Şi că dacă voi dispărea vreodată
Ea mă va găsi şi mă va întreba
De ce pe ea am căutat-o eu disperat...
Dar iată că au dispărut
Aceste două voci blânde cu zâmbete fine
Acum ele sunt departe de mine...

poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
şi mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
şi mi-a zis
"Ce zbor o mai fi şi ăsta?"
A venit
un peşte mi-a pus mâinile pe el
şi a zis
"Simţi pieptul tău?"
A venit îngerul şi a râs
Avenit melcul şi m-a târât
A venit broasca şi m-a scuipat
Ai venit tu
şi m-ai amputat...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)

Mama Carey? E mama relelor şi-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s nişte dezmăţate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele şi marinarii, frate;

Locuieşte pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soţ l-a ales dintr-o mulţime de bărbaţi
Pe Davy Jones* – şi-şi piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecaţi.

E mama tuturor naufragiilor şi-o mamă gata
Să dezlănţuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviţă sau când ninge pe mare;

Şuier de vânt sunt ţipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr şi falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Şi ca mine-i şi coechipierul meu cel mai bun."

Mama Carey-i o hoaşcă dezmăţată şi foarte crudă
Cu toţi marinarii răspândiţi în cele patru zări,
Le-ndeasă pe gât terciul ei rece-această iudă
Şi-i înveleşte-n somn lung sub cele şapte mări;"

Are pe mâini sângele multor navigatori
Şi-s oasele atâtor naufragii în juru-i, ciorchini,
Şi de piele i-atârnă băloase lipitori,
Şi pe gât poartă-nsemnele dinţilor de rechini.

Eu nu sunt un om cu multă şcoală
Şi nici nu am citit noian de cărţi, vezi bine,
Dar ştiu, zău, că nu-i nicio scofală
Să te-ncaieri cu unii la fel de scorţoşi ca tine;

Eşti tânăr, exuberant şi plin de viaţă, dar, iată, dacă
Vrei să-ţi ajungă oasele bătrâne, un sfat clar, deloc abscons:
Ţine-ţi cât poţi de departe de Mama Carey a ta barcă –
Şi de bărba'su, acel Davy Jones.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mi-a dat...

Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima şi gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
şi puterea bărbăţiei.
Mi-a dat avântul tinereţii
şi liniştea bătrâneţii.
Mi-a dat visul înălţării
şi măreţia afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
şi chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreaţă,
smerit, acum, îi mulţumesc!
De la El am primit viaţă,
porunca Lui împlinesc.

poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!