Sunt atâtea nuanțe de vânăt și cenușiu pe anumite străzi, și trapul cailor de la trăsură răsună atât de clar pe caldarâm, încât inima ți se strânge la gândul că insulele acestea de melancolie și tăcere vor pieri într-o zi, înecate de fluviul cel mare.
Mircea Eliade în Nuntă în Cer
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Citate similare
Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimântat-o într-atât, încât a început să plângă.
Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâtea ori
Te-am strâns în brațe
de atâtea ori
în visuri,
încât gândurile
mi-au devenit
strângătoare de tine.
Te-am privit
de atâtea ori
în poze,
încât privirile
mi-au devenit
privitoare de tine.
Mi-am promis
de atâtea ori
că te voi întâlni,
încât promisiunile
mă vor face
să-ți caut privirea
atunci când
mă vei strânge
în brațe
și te vei înveli
cu mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât suntem mai personali, mai identificați cu intențiile noastre, cu atât fapta noastră coincide mai perfect cu gândul nostru cu atât suntem mai ridicoli.
Mircea Eliade în Drumul spre centru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Într-o conferință ținută la Chicago în 1978, Mircea Eliade a vorbit despre niște deținuți care au supraviețuit într-un lagăr datorită povestirilor auzite din gura unei biete bătrâne. Îndemnul lui Mircea Eliade mă face să mai scriu...
Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Amintirea ca un parfum" de Silvia Kerim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu-ți dai seama ce copleșitor lucru e să simți câteodată că timpul ți-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esențiale la vremea lor și că ai să te trezești într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva.
Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mediocritatea e cu atât mai impresionantă cu cât o descoperi într-o structură ce se crede deasupra mediocrității.
Mircea Eliade în Oceanografie (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să mă cunosc. Trebuie să știu odată sigur cine sunt și ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?
Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplația ar fi un exercițiu prin care omul ia cunoștință de anumite realități dincolo de simțuri.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop cadru pe o balenă albă
desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru și mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
și atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanțe
Nuanțe și nuanțe pe cerul oricum,
Nuanțe și nuanțe pe verdele crud,
Nuanțe în valuri în marea albastră,
Nuanțe rotunde și-o nuanță mai 'naltă.
Ochi și ochii în multele nuanțe,
Nuanța toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanța pe-o temă,
Nuanța iubirii, poantă-n dilemă.
O nuanță sunt eu, o nuanță ești tu,
Nuanța-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanțe privesc împrejur,
Nuanța-i și-atunci când în jur e obscur.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucureștiul e plin de femei frumoase. Sunt atâtea care nu-ți cer mai mult decât două ceasuri din zi și nu te famecă, nu te smulg din tine, nu te îneacă.
Mircea Eliade în Nuntă în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura rămâne atât timp cât există atmosfera spirituală, dogmele din care a izvorât. Îmbătrânește, apoi se usucă și moare. De aceea există o singură civilizație greacă, risipită o mie de ani pe atâtea tărâmuri, și există mai multe culturi, care nu sunt decât pozițiile spirituale ale poporului elen.
Mircea Eliade în Itinerariu spiritual
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Eliade, Mircea
- Mircea Eliade este un fost credincios, un spirit religios fără religie.
definiție celebră de Emil Cioran în Exerciții de admirație (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Nu poți glumi cu dragostea, cu sentimentele acestea care te întunecă, te umilesc, te macerează...
Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Cosmin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țin conferințe aici, la Universitate, în fața unui mare auditoriu. Nu mă recunosc atunci când proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atât de mari, încât acestor copiii nevinovați li se face părul măciucă. În timp ce hulesc, îmi amintesc cum lucram acasă cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi și a Apocalipsei. În orice caz, un demon cumplit pune stăpânire pe mine ori de câte ori mă urc la pupitru și sunt atât de slab încât sunt nevoit să mă predau lui... Spiritul meu de hulă va fi satisfăcut numai dacă mi se va permite să predau ateismul în mod oficial ca profesor.
Bruno Bauer în scrisoare către Marx (6 decembrie 1841)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii femeie și spirit în același timp, să-ți păstrezi intacte toate izvoarele pasiunii și ale senzualității, dar să le ghidezi prin inteligență, prin nuanțe, prin fantezie...
Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de gaby410bad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Atâta liniște acum
Și atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Și atâtea amintiri de odinioară.
Atâta liniște, de mă înspăimântă,
Și tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârșit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.
Atâta liniște, de un perpetuum nesfârșit.
Atât zbucium între două ființe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viață fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.
Atâta liniște cât poate cuprinde noaptea în vise,
Și tot atâtea speranțe renasc diminețile.
Dimineți, punți între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.
Atâta liniște...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucureștiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgostești, să nu-ți cauți pereche într-un astfel de oraș, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...
Mircea Eliade în Nuntă în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind la Eliade
La anii mei comoară port Iubirea.
Ea aur mi-i, i-s brațele-i pleiade.
Eu sunt poet, visez desăvârșirea,
Dar când n-am cer, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să ne ferim întruna
De-acei ce nu ne simt măcar monade.
Eu sunt poet, sărut cu gândul luna,
Dar când n-am zbor, gândesc la Eliade.
*
Cel care-a zis să fug de omul care
Urăște darurile-mi--miriade.
Eu sunt poet, nunta-mi citesc în zare,
Dar când n-am tril, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n nopțile de sânziene
Vorbea cu-a infinitului naiade.
Eu sunt poet, cu ispitiri viclene,
Dar când n-am somn, gândesc la Eliade.
*
Cel care caută și-acum prin stele
Lumina sacră din upanișade.
Eu sunt poet, cu freamătele mele,
Dar când n-am leac, gândesc la Eliade.
*
Și-atuncea, ca întorși din raiul dulce,
Pașii Maitreyii-aud pe-a clipei strade.
Eu sunt poet, versul îmi este Cruce,
Dar când n-am plâns, gândesc la Eliade.
*
Cel care-n solilocvii se așterne
Și-n inimă ca o Mirare cade.
Eu sunt poet, o mână-n prag mă cerne,
A cui e mâna, Mircea Eliade?
*
Am întrebat și-am auzit îndată
Un glas de dincolo de a mea fire:
"Mâna aceea albă, parfumată,
Care te cerne nu-i decât Iubire.
*
De Dumnezeu îngăduită, cată
Ca o icoană din trecuturi fade.
E viața ta, moartea-ți adevărată
O vei trăi în cer. M. Eliade".
poezie de Traian Vasilcău (30 martie 2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație
uneori
mi se strânge inima
atât de tare
în piept
încât nu mai pot
respira
atunci îmi vine să smulg
pielea
de pe mine
să ajungă aerul
mai ușor
în suflet
poezie de Adrian Crețu
Adăugat de Adrian Crețu
Comentează! | Votează! | Copiază!