Omului

Cu cât sufăr mai mult, cu atât scriu mai frumos.
Si nu stiu ce-i mai bine...
Slava deşartă întru omenire,
Sau să cad adânc intre cei ce-au fost cândva rebeli ca mine!?
Imi spuse un înger intr-o dimineaţă
Căutând la mine, biet om,
Un gram de speranţă.

Văzusem că trece, nocturn deodată cu mine,
Frângându-şi din aripi ce parc-aprindeau,
Cugete şi complexe idei dintr-un sine,
Ce larg mă veghea din materie,
Aceeaşi pe care nu mi-o doream.

-Cu cât te privesc mai frumos azi şi mâine,
Îndoi de la mine dispreţ,
Spre firea ce-o port între lumea tăcută,
Şi ochi ce la tine-n regret ei privesc.
Şi astfel citeam în el chipul,
Acelaşi văzut ce în momente de pace,
Purta-l voi şi eu ca un mare discipol-
O carte de fier ce din noi se desface
Din lumi tumultoase de oameni simpli,
Scântei de poeţi, şi mulţi alţii ca mine,
Feriţi şi nedrepţi.

Şi-n ăst dialog tulburat, de-o pace venind din cristal,
Căzusem eu, omul, pe gânduri, nisipuri în jocul de şah
Podeaua defectă oglindea al meu sine, cerând de mai Sus capital
Să-ndrăznesc să salvez eu un înger?
Biet muritor încercat,
Neştiind că părea pentru înger,
Un mare şi cosmic monah.

poezie de Dharma K. Tchobansky din Vibraţii în versuri (2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger adormit...

Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat şi cam tăcut
Avea un aer aşa uman
Ochii pătrunzători şi zâmbet diafan

Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Şi-ntâia oară m-a privit

Părea puţin cam obosit
L-am alintat şi-ncet a adormit
Să nu-l treziţi vă rog frumos
El pentru mine s-a întors

Sunt visul lui e visul meu
Şi uite aşa va fi mereu
Aş vrea în braţe să îl strâng
Să nu-l trezesc defel nicicând

Este un înger, e a mea iubită
Aş vrea să fie fericită
Şi dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei
 
Vă mulţumesc ca-ntr-o prefaţă
Vă scriu acum şi am în faţă
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsaţi în pace

Ce poate fi mai minunat în viaţă
Decât să fii cu îngerul în faţă
La tine Doamne, mă închin smerit
Privind... un înger adormit.

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de înger

O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare şi văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingăşie
ş-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranţă,
ce poposeşte o clipă-n viaţa mea?
Şi poate tu mă poţi ajuta,
în toată durerea asta grea.
Eşti ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea străluceşte de departe
şi eu aş vrea să-l pot îmbrăţişa,
dar nu pot, m-amăgesc,
eşti speranţa mea de viaţă,
vreau să vii în visul meu,
să mă porţi-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
şi chiar aş vrea să-ţi mulţumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
şi chiar tu de eşti destinul meu,
tu eşti îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ş-acum mă trezesc la realitate
şi durerea dispare în totalitate.

poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Şi toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege să exist...
Şi plâng... şi râd... şi nu mai rezist!

Cumplite simţăminte s-aleg dintre trăiri,
Şi mă privesc în una... cum respiri;
Şi stai şi te priveşti a te găsi...
Dorind să intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulţi...
Să îmi vorbesc, când tu nu ştii s-asculţi...?
Nu ştiu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Şi strigă nume noi, ce nu le desluşesc.
Aşa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărţită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram să fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n faţa ei... stau în faţa mea...
Şi m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Şi pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârşit pe care-l scriu acum...
Şi-apoi închid final vechiul album.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieşit, îi este cald şi bine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, visul meu frumos

Se naşte-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Şi-n prag e mama, visul meu frumos
Ce mă priveşte duioasă şi tăcută.
O strâng în braţe lipindu-mă de ea
Şi faţa-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleşită de neputinţa sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunţit
Şi trupul firav tot mai împuţinat,
Nu pot să cred, refuz al ei sfârşit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar şi regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică şi de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.
O, măiculiţă, visul meu frumos,
Rămâi în veci sfântă icoana mea,
Mă voi ruga la înger luminos
Să fii mereu sub îndrumarea sa.

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât...

Frumoasa mea, cu ochi căprui
O dulce eşti, cum alta nu-i
Şi lasă ca un vers pios
Să te alinte mlădios....
Veni-vor mulţi să-ţi spuie-n versuri
Că te iubesc, şi cum, şi cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!...
Atât?... să-ncerc o-nşiruire!
Spre graţie, spre nesfârşire,
Inalt şi larg şi cât se poate
În paşnic fel, înspre dreptate,
Să vin cu zilnica iubire
În dimineţi, pe scăpătate....

Frumoasa mea, cu ochi căprui,
Tu eşti un înger... eu, hai-hui...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil frumos

Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Eşti pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer

Eşti pentru mine o comoara
Eşti alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viaţă bucurie
Eşti pentru mine cea mai mare bogăţie

Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Şi cât mi-ar fi in viaţa de greu
Cu tine în gând înving mereu

Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am să te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preţ
Şi îţi voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul clandestin

crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aş fi vrut să mă înveţe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb şi trist
părea că e tare bolnav
şi nu avea aripi aşa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...

de drag îl port cu mine
şi-i vorbesc deşi între
identitatea lui şi a mea
e mult spaţiu
aş fi vrut să-l îngrijesc
până să-i văd aripile
crescute din umăr

deşi părea interesat şi
fericit la culme de parcă
ne-am fi cunoscut şi ne-am fi
jucat de-o viaţă printre lucruri uitate
mă privea întrebător

trecea prin mine hipnotic...

în tentativa de a merge împreună
a intervenit mama cu
un sărut cald

mă bucur că era doar un vis...

mi s-a umplut gura
de cuvinte şi lacrimi
dar am tăcut...

aş fi vrut să o întreb pe mama
dacă în mine s-au întâmplat
toate acestea şi dacă
îngerul acela va muri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul ingerilor

niste ochi puri ma privesc de la departare,
e un inger frumos care ma duce intr-o crunta visare,
il simt si inima mi-o atinge,
ca pe o lacramioara albastra,
fericirea ma cuprinde.

si zboara pana la mine,
si ma ia cu el,
e doar toamna afara,
si zburam spre cer.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din mine creşte prin cuvinte

În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe şi surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
şi-l privesc în fiecare zi de respiraţie adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.

Omul din mine creşte prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
şi luptă cu sine pentru alţii
pe baricadele clădite în aura înaintaşilor.

În laboratoarele minţii
se analizează şi creează cu credinţă
ideea ce înfloreşte pe ram
şi cu dragoste înflăcărată rodeşte
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ai alungat un inger

frig.... noapte de noiembrie
plouă şi stele nu se mai văd.
ai deschis larg uşa casei tale
şi m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude şi îngheţate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis uşa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.

mâine am să plec, departe de tine
şi nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.

.... am aripile ude şi îngheţate,
merg desculţă pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud şi
un câine mă priveşte tremurând.
îl primesc lângă mine,
îl acopăr cu aripile... a adormit.
privesc spre cer... nici o stea.

azi ai alungat un înger...

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti pentru mine

(dedicaţie pentru Vica Iovan)

Vezi?! Poate pentru unii eşti o floare,
Dar pentru mine eşti şi cer şi câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ţi, când poposesc şi plâng.

Când eşti un "X" pentru acei din juru-ţi
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Eşti pentru mine dragostea divină
Şi lumea ei cea fără de păcat.

Acum, când universu-ţi aparţine,
Vica, nu pot decât să-ţi mulţumesc.
De-aceea tu eşti totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.

Ţi-aş oferi din timpul meu puţin,
M-aş face pute între zi şi noapte...
Tu eşti paharul de lumină plin
Şi-mi eşti clipă de clipă, mai aproape.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E crud balsamul de rubin II

Eu mă îndepărtez şi cad în mine,
Mă reaşez pe jilţul sufletesc,
Afară plouă-ntruna cu rubine
Şi-nvăţ cu mine însămi să vorbesc.

La stânga am cristelniţi ruginite –
Asceţii mei, odată, se rugau
Pentru păcatele nebănuite
Ale celor ce au şi parcă n-au.

La dreapta mi se-aşază porumbelul,
Mai gri ca albul ce era odat',
În faţă, oaia îmi desface mielul
De blana înnegrită de-mpărat.

Şi ştiu că stau cu spatele spre tine,
Dar nu mi-e teamă, pot să te ignor,
Pentru că sunt născută din rubine
Ce ard înflăcărate până mor.

Nu-mi este teamă de-al tău întuneric,
Pe care pot să-l luminez, privind
În ochii tăi diavoleşti, de cleric,
Cu tot ce eu am învăţat fiind.

Podoabele de fier mă ţin legată
De jilţul de pe care-mpărăţesc
Şi-oricât aş fi acum de-ngreunată,
Eu tot mai mult pe mine mă iubesc.

*

Şi, dintr-un întuneric nesfârşit,
Zvâcnirea lui a fost cumva fatală,
Lumina din rubine m-a ferit,
Iar el s-a destrămat la mine-n poală.

Sărmane înger negru, inutil,
Să crezi că pot să-ţi fiu a casei uşă?
Acum chiar şi umilul e umil,
Când văd cum arzi în flăcări şi cenuşă!

Sărmane înger negru şi naiv,
Pesemne ai jucat jocul greşit,
Pentru că mie-n loc de incisiv
Îmi creşte numai dinte de granit.

Esenţa îţi absorb ca pe-o licoare,
Să te absorb pentru o veşnicie
Şi-n suflet îmi va creşte-o altă floare,
Cu frunza şi petala rubinie.

*

Acum, pe jilţul meu, e pace iar
Şi albu-i tot mai alb de porumbel,
Iar oaia îmi aduce azi în dar
Blana-nnegrită de la vechiul miel.

Podoabele de fier s-au desfăcut,
S-au preschimbat în păsări călătoare:
Pe una am trimis-o în trecut,
Să-mi fie-n asfinţit rază de soare,

Pe alta am încălecat, zâmbind,
Cu braţele am prins-o ca-ntr-o chingă
Şi-n zborul ei am tot zburat, iubind,
Lăsând iubirea, veşnic, să învingă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidelor politice

Vă rog frumos să nu contaţi pe mine,
Mai bine-a-ţi accepta că nu exist.
Vreau să rămân ce-am fost, un ţărănist
Cu casă, cu livadă şi... vecine.

Nu vreau să credeţi că-s oportunist
Dar, mă gândesc la vremea care vine.
Vă rog frumos să nu contaţi pe mine.
Eu, nu pot fi ca alţii optimist.

Iar dac-ar fi, să mă gândesc mai bine,
Având ceva talent de umorist,
Să mă declar de-acum liber shimbist,
Că nu dau girul meu pentru oricine.
Vă rog frumos să nu contaţi pe mine!

poezie de Virgil Petcu (2000)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic mai înţelept

Sunt iritat, îmi arde-o stea în piept,
e steaua de mare veninoasă
aş vrea să fiu c-un pic mai înţelept,
să n-o aduc la mine acasă.

Ca orbul mă tot masez întruna,
aud ritmic, inima se zbate,
ca un înger zboară din cetate
arsura până atinge luna.

E pace şi trece o fanfară,
e una militară-n cadenţă
parcă simt în mine o absenţă.

îmi scoate mândră pieptu-n afară,
un tren rapid fluieră în gară,
mă trezesc alt om din somnolenţă.

sonet de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Eu sunt Iubitul tău,
vino lângă mine,
Voi deschide poarta
pentru iubirea ta!

Vino, aşează-te lângă mine,
vom fi vecini cu stelele!

Te ascunzi de atât de mult timp,
scufundându-te neîncetat
în marea Iubirii mele!

Chiar şi aşa ai fost neîncetat
legată de mine,
Fie ascunsă, fie revelată,
în lumea cunoscută
şi în cea nemanifestată.

Eu sunt însăşi viaţa!
Ai fost o prizonieră a unui mic lac,
eu sunt oceanul
şi valurile sale tumultoase.
Vino, contopeşte-te cu mine!

Părăseşte această lume a ignoranţei,
Fii cu mine!
Voi deschide poarta
pentru Iubirea ta!

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!