Natalia: Nu vă era frică, singur?
Brâncuşi: Frică îmi era. Că mişunau pe-acolo numai femei focoase... (Râde.) Dar nu eram singur! Duhul acela bun se ţinea scai de mine. Mă păzea şi mă ajuta...(Pauză.) Terminasem ultimul gologan. Foamea îmi rodea stomacul.... Stăteam întins pe marginea drumului şi visam un mălai dospit la cuptor... Şi când mă uit, alături în iarbă, văd o pâine mare, nemţească, de cartofi! Proaspătă! Cum să nu crezi în minuni? (Râde). Apoi m-am trezit în faţa unui lac mare, elveţian...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Şi iar v-a ajutat duhul cel năzdrăvan?
Brâncuşi (râde): Aici duhul a fost neputincios! Elveţienii păzesc banii cu mare grijă, aşa cum ai noştri păzesc oile... A trebuit să-mi vând ceasul de buzunar, să-mi pot plăti vaporul...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mama m-a adus înapoi în sat... M-a trimis la şcoală, la Peştişani... (Pauză). M-au pus într-o bancă de lemn şi mi-au dat o carte mare de citire.... He, he, he!... Dar eu aveam briceagul lui Grigore la mine...(Râde). Banca era din lemn moale, de brad... Mi s-a părut neterminată... În recreaţie m-am pus pe treabă. Am sculptat cu briceagul un trandafir în scândura băncii... Un trandafir grozav... Cu miros de răşină... O minunăţie...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ascultaţi-l cum râde! Râde, nenorocitul! Râde de noi, de ordinea firească a lucrurilor! Râde de Constituţie, de Parlamentul nostru bicameral... Râde de întreaga societate civilă!... Auziţi? E tot numai ironie... Ce râs socratic!... Tăios, ca o lamă de cuţit...
Ofiţerul: Cu neputinţă! (Mecanic.) În acest minister, nimeni nu râde, prietene! Avem numai oameni serioşi, angajaţi pe bază de concurs... În ministerul nostru, râsul e interzis prin regulamentul de ordine interioară...
Bărbatul: Înseamnă că nu-l cunoaşteţi pe şeful meu! Nu mai poate el de ordinea voastră interioară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Aşa-mi trebuie! M-am înfundat în Fundătura Ronsin! Orice labirint se termină cu o fundătură. Din fericire, fundătura mea este la Paris... (Priveşte Cocoşul.) Academia română s-a pronunţat: n-are nevoie de cocoşii mei! Asta e! Lor le trebuie cocoşeii de aur ai burgheziei... Tovarăşul Călinescu susţine că eu, Constantin Brâncuşi, nu sunt un creator, fiindcă nu mă exprim "prin mijloace esenţiale"... (Zâmbeşte amar.) Poate că port şi eu o vină! Trebuia să fi întins o mână noilor guvernanţi... Intram astfel în graţiile bolşevicilor... Aş putea sculpta chiar acum o colectivistă mulgând vacile "prin mijloace esenţiale"... (Râde.) Principesa X pe semănătoare, cariatida puterii populare! (Pauză.) Nu, nu! Am creat sculpturi pentru orbi! Pentru proşti, niciodată! (Oftează obosit.) Artiştii cei mari ai ţării mele trag la jug... Jalea ciopleşte mineri vânjoşi, oţelari de nădejde... Opera lui Ressu e plină de tractoare! O, Doamne! Mi-e frică să mă întorc la cuibul meu... Vremuri sumbre pentru o pasăre măiastră...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Aţi venit pe jos la Paris?
Brâncuşi: Pe jos era mai ieftin... Timp aveam berechet, că eram tânăr... Când ai cizme de piele, cu talpă de talpă, nu-ţi mai trebuie tren... Dormeam prin poieni, pe marginea drumului...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (zâmbeşte): N-am avut de ales. Că a venit mama şi m-a luat pe sus. Aveam doar zece ani. Ca să nu fiu singur pe lume, m-au trimis cu oile, pe malul Bistriţei. (Pauză.) Apa aceea a fost primul meu dascăl de sculptură! (Pauză.) Bistriţa m-a învăţat răbdarea de a şlefui...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (vesel): Haide bă, Costache! Ai cizme împărăteşti! Din piele, cu talpă de talpă! Mişcă-te! (Către Alex şi Natalia). Ce vă holbaţi, mă, aşa? N-aţi mai văzut oameni care pleacă? (Pauză.) Ajutaţi-mă! Natalie, pune fată ceva merinde-n traistă! Nişte brânză, o bucată de slănină, două cepe, un mălai rece... Ehei! Până acasă-i cale lungă...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (râde): He, he, he! Şi încă ce şcoală! L'Academie de Tonellerie, mon cher! M-am înscris la Academia de făcut butoaie... Rector era un dogar, unul Ghiţă, din Drăguţeşti... (Se îndreaptă cu scaunul spre putina din colţ). Acolo am învăţat să fac putini din stejar, dud, salcâm... Lemn nobil, oltenesc... (Râde). Artă industrială, cum spun vameşii americani...(Arată cu bastonul spre putină). Uite! Aşa arăta lucrarea mea de diplomă...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena: Nu am nimic de ascuns! (Râde cu tâlc) Vrei să vezi cum arată o pulpă de regină? (Îşi dezgoleşte pulpa piciorului.)
Tomas (îşi acoperă faţa): Mi-e frică, majestate... Sunt cetăţean de onoare al oraşului! Am şaizeci de ani!
Elena: Mucosule! Credeam că eşti major!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui vis

Visam ca suntem în visul de ieri,
vroiam să înmănunchiez cateva primaveri
să ţi le dăruiesc intr-o cupa de lacrimi
dar nu puteam să-l fac sa zboare spre înalţimi
... aşa ca m-am trezit.
Visam apoi ca suntem în visul unui Univers
ce de atăta învărtit epuizat s-a oprit
iar clepsidra Timpului nostru a pornit invers
pentru a ne da şansa unui nou Rasarit.
... aşa ca m-am trezit.
Visam ca sunt în visul de seară
acolo unde erai şi tu.. in sfărşit
zambeam cand chipul ţi-am zărit în oglinda de ceară
probabil asa a fost de către Destin ursit.
... aşa ca m-am trezit.
Visul meu în visul tău sunt în spirală
şi se ating doar acolo... în Infinit
ştiu ca e vis dar mă simt ca intr-o catedrală
înconjurată de iubire şi de Bine... aşa ca fericită m-am trezit.

poezie de Adela Bădulescu (2011)
Adăugat de Adela Bădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teofil: Ai sculptat şi un crucifix...
Brâncuşi: Adevărat. Eram bolnav, într-un spital elveţian. Am făcut un crucifix minunat! Şi Dumnezeu m-a răsplătit tot cu o minune... M-a vindecat...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

a râde

Cine râde, acela nu se supără, pentru că a râde înseamnă a ierta.

definiţie de Vasilii Osipovici Kliucevski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuţă, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soţia şi, din cauza mirosului abundent de lumânări, tămâie, soţia a leşinat. M-am speriat, am luat-o în braţe şi-am ieşit cu ea afară, pe iarbă. Nu ştiam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, ştiu eu ce. S-a trezit şi mi-a spus: dă-mi ceva să mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, şi, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar şi-un pluton de babe care le păzea, şi am rugat din suflet să-mi dea şi mie o bucăţică de pâine, că cineva se simte rău.

Dan Puric în Despre omul frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păi o făcusem cu sculele lui Nea Costică Grecescu, fie iertat! Suflet mare şi simţitor! Vioara l-a convins că ursitoarele nu m-au trimis la Craiova să spăl pahare! Cred că duhul acela care mă îmboldea mereu i-a vorbit şi lui Nea Costică... El m-a înscris la Şcoala de meserii, săracul...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Eu am crescut pe izlaz... N-am avut guvernantă! Franţuzeşte am învăţat singur. Am muncit de mic. Ucenic la un negustor de butoaie, băiat de prăvălie, birtaş. Mă jucam şi visam doar în pauza de masă. Munca pentru copii este un supliciu.

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministru

am fost maidanez
am doctoratul şi un dulap
plin
cu masterate!
când eram mic stăteam în marginea satului
aveam toaleta în păpuşoi
în natură
că aşa era la noi!
tata când era beat, mă bătea
mama spăla podelele la primarul din sat
am ieşit din părinţi deştepţi
nu-i aşa?
vărul meu vieţuia în mahalaua oraşului
era cam prostuţ, dar executa tot ce-i ziceam eu!
aveam în mine o mare ciudă
că mâncam numai cartofi şi aveam ghiozdanul rupt
de aceea mi-am pus în minte
să ajung mare
la oraş, ca să le arăt eu ce pot!
pe văru-miu l-am făcut preşedinte
de tribunal
acum am maşină la scară
şi servitor
pe-a carui spinare semnez
decrete!
am ajuns ministru
astazi am dat o ordonanţa de urgenţă
ca cei care fură
să fie reeducaţi în clase de şcoală
la fără frecvenţă

poezie de Viorel Muha (aprilie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine râde la urmă, râde singur.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!