Ne zâmbeşti, primăvară...

Ne zâmbeşti, primăvară... ne zâmbeşti
Simţim candoarea ta suavă
Cu-al tău surâs ne cucereşti
Ţi-aducem compliment pe tavă.

Că iar ai poposit pe drum
Te înţelegem foarte bine
Cu doze fine de parfum
Alini tristeţi, alini suspine.

Eşti generoasă; te iubim
Că-mbraci natura-n frumuseţe
Mirosul tău este sublim
Parcă transmite tinereţe.

Eşti purtătoare de veşti noi
Tu de Stăpân eşti programată
Şi ştim că-n viaţa de apoi
Desigur, vei fi invitată.

Aşa plăcut te-nveşmântezi!
(Şi când e soare şi când plouă)
Te uiţi spre noi, ne fascinezi
Cu puritate ca de rouă.

Ne doare că-n curând te duci
Spre plaiurile-ndepărtate
Dar ştim că iar vii să aduci
Lumină din Eternitate.

poezie de George Cornici (24 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete

Zâmbeşti cu mulţumire când toate îţi merg bine,
Zâmbeşti cu încântare norocul când revine,
Zâmbeşti cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbeşti simţind plăcere de gluma bine spusă.

Zâmbeşti cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbeşti plin de visare spre drumul început,
Zâmbeşti cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbeşti cu indulgenţă când nu eşti înţeles.

Zâmbeşti plin de speranţă, luând viaţa în piept,
Zâmbeşti satisfăcut spre omul înţelept,
Zâmbeşti plin de iubire spre omul ce ţi-e drag,
Cu dragoste zâmbeşti copilului din prag.

Zâmbeşti cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbeşti cu grea tristeţe când nu ai bani de pâine,
Zâmbeşti cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbeşti cu răutate când şi bogaţii pierd.

Zâmbeşti dulce şi tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbeşti cu înţeles când alţii ştiu să piardă,
Zâmbeşti cu simpatie spre un copil deştept,
Zâmbeşti plin de acreală când omul nu e drept.

Zâmbeşti cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbeşti cu întristare găsind alt început,
Zâmbeşti plin de uimire surprizei neaşteptate,
Zâmbeşti surprinzător când inima mai bate.

Zâmbeşti făcând cu ochiul, cu înţeles complice,
Când şeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbeşti cu oboseală la un sfârşit de drum,
Zâmbeşti şi după moarte, dar nu ştii cui şi cum.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu zâmbeşti

Zâmbeşte!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbeşti, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbeşti, coboară îngeri pe pământ şi cântă.
Când tu zâmbeşti, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbeşti, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbeşti, viaţa-n Univers vibrează.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as sti

Dacă aş şti că-n loc de soare
Ar fi un bec strălucitor;
Dacă aş şti că-n loc de lună-i
O farfurie peste nori;

Dacă aş şti că-n loc de nouri
Sunt turme mici, turme de oi
Aş şti că-n fiecare zori de ziuă
Că viaţa nu-i pentru noi doi.

Pământul eu l-aş părăsi
M-aş îndrepta spre soare
Dacă aş şti că tu nu ştii
Când nu te văd mă doare.

Misterul mării cea sărate
În care amintirea vieţii zace
Ar fi mult mai uşor de răscolit
Dacă aş sti că nu m-ai părăsit.

În fine, dacă-aş şti că-n lume
O alta nu va exista,
Voi şti că toate sunt pe bune
Că doar tu eşti aleasa mea.

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu reverenţă ne-nchinăm

Ne închinăm cu reverenţă
Eşti vrednic să Îţi dăm onor
Ne-ndrumi spre Mal cu competenţă
S-avem progres, eficienţă,
Să ştim ce-i dincolo de nor.

Eşti vrednic, Tată, de-nchinare
Îţi mulţumim că nu ne laşi
Să disperăm în încercare
Ne scoţi din stări de-nvolburare,
Din valul unde-am fost atraşi.

Din fiinţa Ta luăm tărie
Cu uriaşii să luptăm
Am strâns comori în visterie
Şi, credincioşi, precum Ilie
Spre-altarul rugii alergăm.

‘Naintea tronului de slavă
Din nou rostim:"Eşti generos"
Când sănătatea e firavă
E leac Lumina Ta suavă
Chiar când sezonul e ploios.

Spre Tine suie adorarea
(Vrem să ajungă chiar acum)
Reduci, total, îndepărtarea
Îndepărtezi îngrijorarea,
Adaugi poze la album.

Şi prin vorbire şi prin faptă
Ţi-aducem glorii necurmat
Cu-avânt păşim din treaptă-n treaptă
Răspunde-vom la orice şoaptă
Să nu uităm că ne-ai salvat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cină

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ne amintim cum Fiul răbdat-a cruntul chin
Cum s-a jertfit pe cruce să scoată din neant
Făptura păcătoasă; să-i dea un trai vibrant.

Luând acum din pâine convinşi suntem deplin
C-a existat un plan măreţ, sfânt şi divin
Că-n dragostea de Tată cuprinşi am fost şi noi
Că doar prin Har avem acces la viaţa de apoi.

Servind din rodul viţei din nou azi ne gândim
Că-n sângele jertfirii cu toţi ne curăţim
Că s-a vărsat la cruce din trupul unui sfânt
Spre a croi un drum spre noul legământ.

Părtaşi fiind la Cină întindem mâini curate
Şi iar ne-nfiorăm de rănile-ndurate
Şi iar ne minunăm ce-adânc-a fost iubirea
Ce mult a plătit Fiul s-aducă ispăşirea,

El a plătit cu viaţa, s-a dăruit pe Sine
A părăsit splendoarea din zările senine
Să scape omenirea de lanţul lui Satan
Să ne conducă-n slava din veşnicul liman.

Luaţi, acum, serviţi din taina păcii sfinte
Şi-i mulţumiţi din nou cerescului Părinte
El vrea să fiţi ai Lui şi-acum şi-Acolo Sus
Să fţi pe veci cu sfinţi în Ţara făr-apus.

Iubitul nostru Domn ţi-aducem mulţumire!
Că parte ne-ai făcut de Cer şi nemurire
Ne-ai cucerit prin moarte şi ne-ai răscumpărat
Eşti în eternitate al nostru Împărat!

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ţi-aducem, O, Isuse, parfumul ce-i în crin
Şi te urmăm cu drag; ştim unde ne vei duce:
În loc cu sărbători, în părtăşia-Ţi dulce.

poezie de George Cornici din Eterna iubire (2 iulie 2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea eşti altfel... diferit,
Prea iubeşti şi eşti iubit

Sau te pomeneşti, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Şi cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?

Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbeşti, ce zâmbet ai!
Şi nu-mi ceri nimic... doar dai

Nu ştiu cum... de ce exişti
Printre cei ce sunt prea trişti?
Poate eşti o amăgire,
Doar o stare, o trăire

Tu eşti... oare? Eşti real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existenţă,
Poate vis... dar ce prezenţă!

Eşti doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulţumesc, mă simt mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum galactic

Tu, căpruie nebuloasă
Esţi cea mai frumoasă
Când zâmbeşti sau eşti
nervoasă, nărăvaşă.
Când săruţi comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Eşti parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare..
In care voi muri şi trăi
Doar pentru a întâlni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii blând. Iar. Şi iar. Şi iar. Fii blând. Iar când eşti atacat, oferă o îmbrăţişare. Iar când primeşti o palmă, oferă o mângâiere. De ce ai face asta? Nu ştiu. Niciunul nu ştim, dar cu toţii simţim. Nu ştim ce este Lumina. Dar o simţim.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti?

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
mă iartă dacă îţi greşesc,
când gândurile se opresc
în calea vietii, când nu eşti!

Nu te-nţeleg de ce îmi vrei,
iubirea când nu poţi s-o dai
eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
dar nu eşti singur pe påmânt!

Când îţi vorbes nu vrei s-asculţi,
cuvintele mi le opreşti
te ştii de domn, dar eşti şi sclav
iubirii ce o porti şi-o dai!

Când îmi săruţi privirea
văd bolta cerului de sus,
un amalgam de stele mari
ce-mi mângâie iubirea!

Eşti domn, eşti sclav, dar şi stăpân,
te vreau aşa în viaţa mea
deşi mi-e greu să înteleg
cât de serios mă porti în ea!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte să zâmbeşti măcar o dată pe oră! Ai atâtea motive pentru care să zâmbeşti! Doar gândeşte-te la câteva dintre ele: eşti aici, ai primit viaţă, eşti iubită, este o nouă zi, Soarele a răsărit din nou!

citat din Florina Oneţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoaşterea vine din cunoaştere.
Ştim, nu ştim.
Nu ştim că ştim.
Ştim că nu ştim.
Gândim:
Aceasta arată aşa –
Această lămâie, acea portocală –
Până când într-o zi simţim un gust amar.

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa iubim

Eşti visul meu nostalgic,
Eşti punctul meu nevralgic,
Cu tine-am învăţat să zbor,
Durerea s-o preschimb în dor.

Ca un mag, tu mi-ai deschis
O poartă spre Paradis;
Dă-mi mâna ta, să pot intra,
Adamul meu, eu Eva ta!

Doar o inimă-mpărţim,
Aşa ştim noi să iubim;
Şi pro şi-mpotriva firii,
Converg razele iubirii!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs cu vise şterse

Femeia atrăgătoare este şi bună, şi deşteaptă,
Cu un surâs sublim în poartă te aşteaptă...

Te ia de mână, te duce, îmbrăţişându-te, în casă,
Te-mbracă în vise, te-aşează la masă...

Îţi spune povestea iubirii ce crede în ea,
Te convinge că-n inimă poartă o singură stea...

Că-n cerul din curte eşti îngerul ce steaua-i culege
Şi surâsul superb cu vise i-l şterge!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de m
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru vânt

Nu te cunoaştem nimeni!...
Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături, pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături, rămânem tot străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini...

Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să porneşti, noi ştim că-ndestularea soseşte, şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti...

Şi tot aşa, pe dealuri, când morile-şi iau zborul, şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire, noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu, ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o stea

Te ştiu o fată frumoasă
cu suflet curat şi bun,
Cu tot zâmbetul acasă.
Nu îl risipeşti pe drum.

Eşti zeiţă Afrodită
creată de Dumnezeu,
Cu iubire-împodobită,
să alini sufletul meu.

Eşti o stea în constelaţii
care luminează cerul.
Se vor stinge generaţii
până-ţi vor afla misterul.

poezie de Dumitru Delcă (3 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!