Colegilor mei din salon

Eşti băiat frumos, Petrică,
dar năravul tău te strică,
mai bine erai urât
cu comportament plăcut,
că tu intri-n fibrilaţii
şi ne produci palpitaţii!

Dana, Ema şi Ancuţa,
speriate dau fuguţa,
o aduc pe Domnişoara
să-ţi consulte inimioara.

Bagă ser, bagă injecţii,
inimioarei îi fac frecţii
şi cu tratament banal
aduc pulsul la normal.

Uimit, Chelbe, doar oftează,
Vasilichie se stresează,
Barbu priveşte-ngrozit,
Gela te-ar vrea liniştit,
doamna Neacşu se uimeşte,
declarând că te iubeşte,
fi'ncă ştie ce vorbeşte:
te vrea sănătos, fireşte!

Doar Ion este tăcut,
parcă este surdo-mut,
deşi-i pare rău de tine,
respectuos, cum se cuvine,
se simte că-i e ruşine!

Sus ceşcuţa de cafea
că v-am turnat peste ea
bucurii şi sănătate
pentru fiecare-n parte.

Fraţilor, eu mă fac bine
că vă este drag de mine,
noi, cu toţii ne iubim,
numai sănătoşi să fim!

Chiar dac-am îmbătrânit,
tot mai vreau să fiu iubit!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din dializă...

După ce le-am dat bineţe fetelor din dializă,
le-am spus, sincer, cu blândeţe: - Astăzi nu mai intru-n criză,
nici nu chem infirmiera la final să-mi ţină stază,
sigur merg pe filiera: doar pe mine punem bază!
Ce să vezi, totul e bine când o dăm pe armonie,
iar discuţia începe: - Ai mai scris vreo poezie?
– Una, dis de dimineaţă: "DACĂ CEL DE SUS... MĂ CERE",
pe care-o citeşte Gela cu cea mai mare plăcere!
Doamna Neacşu face zâmbre că n-are şi ea Facebook,
încearcă să bage strâmbe şi vrea schimbare de look.
Lupancea e cam nervos că nu-i merge "manivela",
de tv nemulţumit, dă lui Chelbe "daravela",
zicând că e obosit, cu ea nu are ce face,
se întoarce plictisit, în pat se duce şi zace!
Barbu, ca de obicei, nicio vorbă nu mai scoate,
dar din ochi îi sar scântei, iar să vorbească nu poate!
Numai Domnul Vasilichie turuie ca o morişcă,
mă freacă (ca pe ridiche) şi-apoi mă-nvăluie-n frişcă!
Face versuri, spune glume şi o dă pe fantezie,
iar la gură face spume: i-a ieşit iar poezie!
Povesteşte despre Gimi, căţeluşa lui isteaţă,
din categoria "primii", "cei mai buni căţei pe piaţă"!
Hei, dar m-am luat cu taina şi-am uitat esenţialul:
tensiunea-şi pune haina şi de-acum începe balul!
Am intrat în fibrilaţii şi de-aici nevoie mare:
se lărgesc-strâmtează spaţii: când căldură, când răcoare!
Dana-i prima vigilentă, asistentă personală,
spune Andreei, prudentă, că e treaba cam nasoală!
Tensiunea este bună, numai pulsul se "distrează",
iar inima, cam nebună, când bate des, când stopează!
Anunţă pe Domnişoara, care soseşte îndată,
şi începe iar povara: treaba pare încurcată!
Se mai ia o tensiune, din nou inima ascultă,
dificilă misiune: astăzi este treabă multă!
- Fetelor, să vă grăbiţi, să putem evita drama,
repede să pregătiţi electrocardiograma!
Harnicele furnicuţe se pricep, şi-n mare grabă,
amabile şi drăguţe, se pun serios pe treabă.
Un propranolol aduce, poate cu puţin noroc
tensiunii-i punem cruce dacă-i dăm şi-un betaloc.
– Lăsaţi capul mai pe spate, cât mai sus picioarele!
Stela, repede cât poate, pregăti tampoanele.
Toată lumea e pe fază, nimeni nu se fâstâceşte,
la Fresenius se lucrează ştiinţific, nu băbeşte!
Şi cum totul este bine când se termină frumos,
mulţumesc cum se cuvine că am scăpat sănătos!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi m-am gândit, cu drag, la tine

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi ai în preajmă mii de flori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi eşti departe de ninsori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi-ţi cresc aripile, şi zbori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine,
Şi că pluteşti pe-o mare de valori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi, că te bucuri de scrisori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu doar că eşti bine
Şi, către visul meu cobori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Aşa cum fac de multe ori.
Aş vrea să ştiu cât eşti bine
Şi, doar de cine-ţi este dor.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara

Domnişoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă

Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnişoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfăţişarea, vorba calmă şi duioasă,
am făcut şi constatarea: Domnişoara e frumoasă!

Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieţii, spinos, lipsit de tovărăşie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.

Domnişoara se gândeşte la decizii foarte bune
şi viaţa ne-o prelungeşte prescriind leacuri minune.
De-ţi prescrie tratament şi-l respecţi cum se cuvine,
leacul stă-n medicament şi-n trei zile te faci bine.

Cu o bună companie de medici şi asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri şi tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun şi Drept,
la Fresenius NephroCare totul este înţelept.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să-ţi fac o poezie,
Deşi consider că-i târziu,
S-o dăm mereu pe fantezie,
Să n-avem sufletul pustiu.

Compun ca să te-nveselească,
Şi fericită să fii azi,
Cel care-ar vrea să te iubească
Are grai blând şi ochii calzi.

Eşti bun şi tandru şi glumeţ,
Mi-ai dăruit doar bucurii,
Tu eşti prietenul isteţ
Ce mă fereşte de furii.

Nu mă refuzi tu niciodată,
De-ţi cer ceva, îmi dăruieşti,
Prietenia n-are pată,
Veşnic cu ea să dăinuieşti.

Iubeşte-mă aşa cum sunt,
Nu aştepta să fiu altfel,
Chiar dacă părul mi-e cărunt,
Cu mine să nu fii rebel!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot...

Nu pot să plâng, doar lăcrimez,
cu ochiul stâng mă luminez,
cu ochiul drept rămân străjer,
atent la piept să nu disper,
inima vrea s-o ia la trap,
dorinţa ta cât să-ţi încap,
de dor şi drag mă toropesc,
furtuni atrag, nori risipesc,
cerul senin mi-l vreau mereu,
cultiv pelin, doar cât vreau eu,
e datul tău, scris la soroc,
nici bun, nici rău, dar cu noroc,
m-ai legănat şi m-ai sortit
să-ţi fiu bărbat nedespărţit,
legat cu dor şi cu alean,
să-ţi fiu izvor, voinic oltean,
bântuitor, secat deloc,
mistuitor, pară şi foc,
viaţa trăim împovăraţi,
să ne iubim împreunaţi,
la ceas grăbit de asfinţit
sunt liniştit că sunt iubit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani mămica mea iubită şi foarte fericită

-La mulţi ani, a mea mămică, este a ta zi
Am venit şi cu Petrică, ne vom logodi!
Mămică, primeşti o floare, floare frumuşică
Udată, să crească mare, pentru-a mea mămică.

-La mulţi ani, fătă iubită, frumos îi Petrică...
Tânără şi logodită, mama, ce să-ţi zică...
Iubiţi-vă ne-ncetat, căci vă potriviţi,
Azi-noapte, chiar am visat, v-am visat, să ştiţi!...

-Ne-ai visat, nu te credem, căci nu ai ştiut!?
Împreun'-acum suntem, e de necrezut!...
Mămică, ne-ai urmărit, te-am văzut, mămică:
Acum, spune-ne cinstit, ştiai, de Petrică?

-Mămica ta, a ştiut, că este cu tine:
Iubitoare, am tăcut, să vă fie bine;
Curând vei fi şi mămică, şi asta o ştiu!
Am aflat, de la Petrică, cu vai şi cu chiu.

-Mămică, chiar m-ai uimit, Petrică-i inteligent
Este foarte fericit, şi foarte atent!

Ai un ginere boboc, unit cu o floare
Iubeşte-l cu foc, dă-ne, binecuvântare...?

-Un băiat, eu, mi-am dorit, tânără când te-am născut
Băiatul, azi, mi-a venit, de când te-am făcut;
Iubiţi-vă cât trăiţi, copii să făceţi,
Tot mereu tineri să fiţi, zile să aveţi.

-Acum, binecuvântaţi, noi te părăsim!
Suntem foarte încântaţi, şi îţi mai venim!
Întreabă-l şi pe Petrică, când ne cununăm,
Avem văduvă mămică, şi o sărutăm...?

-Ziua, voi, o stabiliţi, puteţi să mai staţi
Iubiţi-vă, cât doriţi, dar n-o amânaţi!
Făceţi nuntă, mare, mică, fericiţi să fiţi,
O să vin'-a ta mămică, şi sper, s-o primiţi...?
*
-Auzi tu, ce întrebare, chiar sunteţi glumeaţă!
Râde, şi săraca floare, dis-de-dimineată;
Te chemăm, imediat: te chiamă Petrică-
Eu îţi sunt, al tău băiat, şi tu mi-eşti mămică!

-Foarte bine, am glumit, a glumit a ta mămică,
Eşti băiatul meu iubit, te iubesc... Petrică!
Râdem şi noi şi glumim, timpul să mai treacă
Iubitori părinţi să fim, când Petrică,-mi pleacă.

-Cu respect, noi am plecat, rămâi sănătoasă!
Îndrăznim, un sărutat, eşti mamă frumoasă!
Tata, mama,-s fericiţi, vrea să vă vorbească:
Acum, vor, să vă vorbiţi, nunta, pregătească!

poezie de Paul Preda Păvălache din Din volumul de versuri intitulat "Trăiri intense..." vol. 6 (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Elfida şi Tanţa (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanţa)

Tot încerc în dializă
să nu produc iar vreo criză,
să nu intru-n fibrilaţii
şi să creez palpitaţii
că Elfida şi cu Tanţa
n-ar vrea să-mi strice vacanţa
cât timp mă aflu-n Constanţa,
ci doresc să mă simt bine
în mediul ce îmi convine:
voie bună, rodnicie,
pace şi prietenie,
peste tot noi vrem să fie
zâmbete şi armonie,
ce rost are supărarea
să ne-nvolbure ca marea,
tristeţea nu-şi face loc
să prezică nenoroc,
noi doar râdem şi glumim
că vrem să ne veselim,
nu avem mai multe vieţi
să cunoaştem mulţi poeţi,
singur unu-i printre noi
şi ne-ncântă, e vioi,
stima noastră e aleasa
că il cheamă Prioteasa.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...

Este un mare dar ca să poţi vorbi,
Este o minune ca să poţi zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranţă,
Atunci când suntem la distanţă!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înţeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aş vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aş vrea să aduc în viaţa ta,
Iubeşte şi trăieşte-ţi prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aş vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aş vrea să ştiu dacă aş putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Te–am dus chiar la femei străine,
Te–am dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus în multe ţări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Te–am îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porţi acum urât cu mine?
Te mişti acum cu greu şi fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculţi de mine,
Deja eu te compar cu o mârţoagă,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu trup nevolnic care m–ai trădat,
Pierzându–ţi verva, dinţi şi chiar părul,
Ţinându–mă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:

Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să te–ngrop şi am să renunţ la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porţi acum urât cu mine.

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

Chiar dac-am îmbătrânit,
tot mai vreau să fiu iubit,
către tine vin hop-hop,
când la trap, când la galop.
Drumul mi se pare lung
şi de-abia, abia ajung,
de cu zori şi până-n seară
drumurile mă doboară,
de cu seară până-n zori
mi te dau să mă omori,
dar să nu mă-omori de tot
cât mai vreau şi cât mai pot,
cât mai pot şi cât mai vreau
din urcior nectar să-ţi beau,
gura ta dulce povară,
ca Salcâmu-n primăvară,
cu flori albe parfumate,
mistere nedezlegate
ce atrag albinele
şi sporesc stupinele
fericind pe prisăcari,
răsplătiţi drept gospodari,
practicanţi de sentimente
blânde, tandre, înţelepte.
Prisăcaru-i om şi el,
dar în dragoste rebel,
se supără de-i iei locul,
moft că şi-a pierdut norocul,
îşi ia masca de pe faţă
să-ţi dea lecţia de viaţă:
Prisăcarul sunt chiar eu,
iar tu eşti Salcâmul meu.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să-ţi spun că... Totuşi, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aş vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Ştii tu... Pentru tot. Pentru tot ce ţi-am spus, în urmă cu şase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu ştii cum m-am simţit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poţi să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt şase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înţelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înţeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înţelegi şi tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniştită. Altfel, nu mai pot suporta situaţia asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insişti... Pentru liniştea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deşi practic, nici n-aş avea motive pentru care să te iert. N-ai greşit deloc atunci, ţi-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacţionat greşit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere

Ziua de azi e ultima când mă sufocă patima,
de azi nici sfetnic n-o să-ţi fiu, nu vreau ca sufletu-mi pustiu
să sufere nelegiuiri şi să suporte amăgiri,
tu parcă te distrezi banal, comportament de papagal,
nici nu mai ştii ce-mi bălmăjeşti, îndrugi vorbe mitocăneşti,
când le aud mă roşesc eu, mă mir de unde ai tupeu
şi e păcat să le ascult, m-aştept la tine la mai mult,
te-aprinzi, din ochi îţi sar scântei, dar cred că nici nu ştii ce vrei,
când plângi sau râzi, când râzi sau plângi, nu bucurii, ci ură strângi,
nu tremura împătimit, că de la viaţă ai primit,
tot ce primeşte-un om normal: iubire, dor şi-un cod moral,
mândria şi orgoliul tău sunt fapte grave ce-ţi fac rău
şi, parcă, mă implici pe mine, crapă obrazul de ruşine,
un adevăr trăit şi spus cu aroganţă ai răpus,
credeai că, sigur, tu ştii tot, pe mine mă credeai netot,
mă foloseai să-ţi satisfaci ce-aveai în tine: mii de draci,
cu greu nespus te potoleai şi-a doua zi reîncepeai,
tristeţe mare-n ochii tăi, amicii-ţi erau nătărăi
că nu te-ajută şi nu vor să fie ţap ispăşitor
al multelor chemări prosteşti cu care vrei să te mândreşti,
apucături de mahala de care nu mai poţi scăpa,
din rândul lumii tu te-ai scos gândind că eşti mai norocos
să-ţi faci prietenii duşmani, să nu dai pe ei nici doi bani,
să-i foloseşti pe interes, doar tu ştii calea ce-ai ales,
singurătate, egoism, un singur gând ai: erotism,
pe tine prea mult te iubeşti, tu doar la tine te gândeşti,
când vrei să râzi parcă rânjeşti, te scremi destul ca să vorbeşti,
pe mine m-ai pierdut de-acum, în urma ta rămâne scrum,
am ars destul când te-am avut, mi-ai dat iubire cu-mprumut
nu cât puteai, ci cât ai vrut, statut de om nepriceput,
am ars de dorul tău, nătâng, doar rodul neghiobiei strâng
şi, cred, cu greu o să-mi refac statutul dur de prostănac,
să ies din mreje cu necaz, amare lacrimi pe obraz,
normal nu pot să mă socot, îmbătrânit cu rost cu tot,
dar m-a cuprins prilej vrăjit şi-ajuns-am omul necăjit,
prostit şi dezorientat, dur, ispitit şi cu păcat,
de astăzi îmi voi reveni, altfel de om voi deveni.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi grija lui e pentru noi un vis urât

Şi grija lui e pentru noi un vis urât,
şi glasul lui o piatră ni se pare –
am vrea să dăm la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, şi-atât.
Căci între noi vuieşte mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-nţelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai depărtaţi ca-n depărtare,
chiar dacă strâns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia când pe această stea el moare,
ştim că pe-această stea el a trăit.

Acesta-i tatăl pentru noi. Şi eu – eu
să-ţi spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu odată,
de mii de ori. Eşti fiul meu. Te voi cunoaşte-ndată,
aşa cum îţi cunoşti copilul unic, drag,
chiar când demult este bărbat, este moşneag.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n braţe stau la căldurică.

Nu veniţi la uşă, astăzi nu deschid,
Chiar veniţi degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte şi-a rămas puţin.

Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Şi o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.

Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă şemineu
Şi visăm la mâţe şi la fete (eu).

Arde focu-n sobă, vinul e fierbinte...
De vă spun acestea, să luaţi aminte:
Nu dorim pe nimeni, nu vrem să veniţi,
Doar ne este bine şi am vrut să ştiţi.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia este ceva minunat
În viaţa fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viaţa frumoasă
Chiar şi cu o vorbă duioasă

Şi-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar şi când e rău,
Ea ştie mereu cum trebuie să facă
Să-i fie bărbatului viaţa dragă.

Femeia-n viaţa fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu şi niciodată nu se stinge,
Dă numai caldură şi nu frige.

Ea îl iubeşte zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Şi chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu să-i fie bine.

Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înţelegi,
O simţi, dar este greu să o atingi.

Şi inima e greu ca să i-o frângi
Pentru că niciodată nu se dă bătută
Pentru că femeia în fiece zi luptă
Chiar şi atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.

Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândeşte diferit faţă de bărbat
Şi duce la sfârşit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.

Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău preţuite
Pentru că insuşi cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.

Femeia este ca un talisman
Şi peste tot bărbatul doreşte s-o ia
Pentru că ea are grijă de el
Şi îl păzeşte de tot ce este rău.

Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Şi face din el un învingător
Chiar şi atunci când e pe locul doi.

Nu poţi cunoaşte o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi că multe ai aflat,
Să afli tot despre o femeie
E ca şi cum ar treubui să zbori la stele.

Nici timp nu am avea destul
Ca să cunoaştem un ideal necunoscut,
Ca să cunoşti măcar puţin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.

Fară femeie viaţa unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Aşa că trebuie mereu să le iubim
Să le stimăm şi să le preţuim.

Şi chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Aşa e stilul lor de a ne spune
Că ceva noi am făcut greşit

Sau poate puţin noi le-am iubit
Şi vor să le iubim puţin mai mult,
Să le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.

Şi ele sunt ceea ce ne-am dorit
Şi nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca să le putem iubi
Şi să le arătăm tot ce simţim.

Femeia iubeşte-o zi de zi,
În braţe mereu trebuie s-o ţii,
Că daca ea va obosi
Viaţa frumoasă noi nu vom mai simţi.

Şi de aceea trebuie să ştim
Cum să le-alinăm, cum să le preţuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lydia Harris (la telefon): Deranjez?
Bob (face o pauză): Nu, tu nu deranjezi niciodată.
Lydia Harris: Nu mai sunt covoare roşu burgundia în stoc – mai durează 12 săptămâni. Ţi-au plăcut şi alte culori?
Bob: Orice preferi tu – eu sunt complet pierdut.
Lydia Harris: E vorba de un simplu covor.
Bob: Nu la asta mă refeream.
Lydia Harris: Atunci?
Bob: Nu ştiu, vreau doar să... fiu sănătos. Aş vrea să am mai multă grijă de mine, să încep să mănânc mai sănătos – fără atâtea paste. Aş vrea să încerc mâncare japoneză.
Lydia Harris (rece): Atunci de ce nu rămâi acolo? Aşa poţi avea parte de ea în fiecare zi.
Bob (se abţine): Copiii ce fac?
Lydia Harris: Bine, le e dor de tatăl lor. (Face o pauză.) Bob, e cazul să-mi fac griji pentru tine?
Bob: Numai dacă ţii neapărat.

replici din filmul artistic Rătăciţi printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din zăvoi

Zăvoiu-adăposteşte tufiş lângă tufiş,
mă furişez pe-aproape şi mă postez pitiş,
e umbră lângă paltini, e răcoros izvorul
în care, cu tandreţe, îţi răcoreşti piciorul.

Îţi pare lungă fusta, încearcă de-o ridică,
nu-ţi va veni, vezi bine, în ajutor Petrică,
tu-l crezi plecat departe, cum c-ar fi dus la muncă,
dar gândul lui e, parcă, mai odihnit în luncă.

Te urmăreşte lacom, priveşte pe furiş,
la felul cum pui galeş cămaşa pe prundiş,
cum despletit ţi-e părul, cum stai cu bustul gol,
se mistuie Petrică, se face rostogol.

I se lărgesc şi ochii, se dă de ceasul morţii,
se roagă să-i dai birul pentru izbânda sorţii,
se zbate ca un peşte, nu ştie ce-i odihna
că de vreo săptămână nu mai cunoaşte tihna.

Se mistuie, revine şi umblă ca năuc
se-nvolbură privirea, se simte singur-cuc,
ar vrea să se ridice să fugă să te-ajute
nici nu poate să strige, cuvintele-i sunt mute.

Ar vrea s-asculte vântul, i-ar spune el ceva,
dar liniştea-i adâncă, n-o poate tulbura,
iar inima îi bate de-ar vrea să-i spargă pieptul,
Petrică însă zace, dar face pe deşteptul.

Deschide ochii minţii, s-alunge toropeala
şi simte că-l cuprinde mai tare plictiseala,
deodată se ridică, ştie ce vrea să-i facă
şi o cuprinde-n braţe, de dorul ei să zacă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer iertare de prea multă poezie...

Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nu vă e drag
V-am plictisit şi rău mă doare, că doar câţiva mai sunt în prag...
Şi ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie şi poate chiar şi mai târziu...

Tristeţera mea nu e benignă, ştiu că v-aţi săturat de ea
Dar ea e-n mine şi ştiţi bine că n-am să mă despart aşa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea şi ştiţi
Toţi cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiţi...

De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult şi nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie şi să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă aşa mi-e bine şi mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.

Am universul meu sihastru, unde n-aud şi nici nu văd.
Acolo cerul e albastru şi niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă şi nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori mă răscoleşte de tine, toamna mea, un dor...

Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Şi sper să îmi respect cuvântul şi să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanţa de la cei dragi, nicicând s-o gust...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază de lumină

Ce bine e aici la tine,
Când zorii aduc lumină,
Tu eşti mereu lângă mine
Şi ai un lan de fericire.

Trec nopţile şi zilele se scurg,
Lângă tine renasc şi mă topesc,
Vreau să plec, dar tot lângă tine ajung
Şi viaţa mea cu tine o trăiesc.

Aroma ta e un plăcut parfum,
Vreau să-l simt la infinit,
Este acum un singur drum,
Acel a visului împlinit.

poezie de Eugenia Calancea (23 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!