Istorie

Am văzut că ea îi iubeşte pe toţi,
Îi latră pe fiecare
Şi-i poartă-n piept pe cei cu inimă,
Aşa încât le roşesc obrajii
Ori li se alungesc urechile.
Mulţi au mai fost împotriva ei...!
Îi ziceau să tacă fiindcă nu tăcea,
Îi ziceau să mintă că ea nu minţea,
Iar când n-au mai putut face nimic
I-au zis: "îţi suntem conlucrători"...
Şi au numit-o — Istorie.

poezie de Mihai Ghidora (22 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se afla într-o situaţie fără ieşire. Dacă vorbea, lumea spunea: "Ia te uită ce prostii scoate!". Dacă tăcea, ziceau: "Ia uite, tace ca prostul!"

aforism de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziceau bocancii: dacă el e Universul, noi suntem temelia Universului.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prinseră de veste părinţii că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, aşi! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la nişte drumeţi că au văzut un băieţandru călare pe deşelate pe un căluşel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, şi pieri din ochii lor ca o nălucă, ca şi când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinţii până când se istoviră şi dânşii, şi ochii din lacrămi nu şi-i mai uscară; dară în deşert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor şi s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se şi încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe nişte tărâmuri necunoscute.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprevăzutul

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantos II

-Pe mâine, ziceau judecătorii
uitandu-se fix ochi in ochi,
pe măine!

-Pe mâine, ziceau hoţii, bandiţii
şi jefuitorii,
uitandu-se fix la spănzurători!

-Pe mâine, mi-am zis, după ce m-am uitat la unii,
după ce m-am uitat la alţii,
pe mâine, pe mâine, pe mâine!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Antimetafizica, Ed. Cartea Românească, Bucureşti - 1985
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stăpânul casei se juca cu dânsul, ferit-a sântul să-l zgârie, pare că-şi pilise ghearele. Când îl mângâia, cunoştea el că îl iubeşte, şi se întorcea şi el cu lăbuţele şi mângâia pe stăpânu-său, dară tot cu ghearele ascunse, o mângâiere lină ca mătasea. Pe lângă acestea, era aşa de cuminte, încât casnicii îl lăsa să îngrijească de pui şi să le dea de mâncare; iară cotoşmanul nici nu se gândea să se dea la ei. El nu era de cei ce îşi bagă botul prin toate vasele. Cât despre oala cu smântână, nici pomeneală nu era să-l fi prins vrodată la ea, ori să dea cu praştia prin bucăţelele de friptură de pe grătar. Era un mâţoi cum nu este altul în ziua de azi. Nu mult după aceasta, femeia se simţi îngreunată. Atunci să fi văzut bucurie pe casnici, încât nu-i ţinea pământul. Iară când fu la facere, născu un copilaş gras şi frumos şi sănătos. Crescu copilul şi se făcu mare. Nu se despărţea de pisoi nici cât ai da în cremene. Amândoi se jucau, amândoi mâncau la masă, amândoi se culcau. Părinţilor copilului nici nu le trecea prin minte să oropsească pe cotoşman. Ba încă îl îngrijea ca şi pe copilul lor, fiindcă - ziceau ei - a intrat cu noroc în casa lor, este ugurliu, adică dobândise un copilaş.

Petre Ispirescu în Cotoşman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi curajoşi luptă azi împotriva corupţilor, fiindcă n-au avut şansa de a fi cu ei.

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi diavoli roşii mi-au evadat din inimă

Mulţi diavoli roşii mi-au evadat din inimă
Şi şi-au găsit adăpost pe câte-o pagină;
Erau atât de micuţi încât
Stiloul i-ar fi putut terciui,
Iar unii dintre ei s-au zborşit în cerneală.

A fost ciudat
Să scriu în tot acest bălegar roşu
Al lucrurilor din inima mea.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce experienţa şi istoria ne învaţă e aceasta – faptul că naţiunile şi guvernele n-au învăţat niciodată nimic din istorie şi nici n-au acţionat conform unor lecţii pe care le-ar fi putut extrage din aceasta.

citat celebru din Hegel
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui conferenţiar care a vorbit trei ore despre moarte

Când tema despre moarte a terminat,
Deşi au fost în sală şi ovaţii,
Unii ziceau că ar fi preferat
Ca el să fi-nceput cu "demonstraţii"!

epigramă de Nicolae D. Pârvu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi cheltuim mult, trăim în ignoranţă spre o scurtă viaţă fără rânduială şi optimism. Asta înseamnă pagubă şi moarte lentă. Cred că trebuie redată forţa. Dacă nu facem nimic, se va spune că au fost unii pe aici care-şi ziceau români, dar nu au ştiut să se organizeze şi au devenit nomazi sau au dispărut.

citat din Victor Surdu (octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-le copiilor tăi destul de mulţi bani, astfel încât să readă că pot face orice, dar nu atât de mulţi, încât să nu mai facă nimic.

citat din Varben Buffelt
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-le copiilor tăi destul de mulţi bani astfel încât să creadă că pot face orice, dar nu atât de mulţi încât să nu mai facă nimic.

citat din Warren Buffet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfă

Ziceau de ea că-i o stricată,
Dar eu le-am zis-o, curajos,
"Acuza nu vă e fondată
Când ea miroase-aşa frumos."

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om corect

Faţa lui senină, pură... Nu vezi duşmănie, nici ură,
Faptele-i sunt judecate cu bun simţ şi cu dreptate.
Cu smerenie, credinţă, cu căldură şi voinţă.
Face bine şi nu rău, cu frică de Dumnezeu.
El la fel a respectat pe cel bogat, ori sărac.
Eu simt, de drept le-a fi vorbit, pe nimeni n-a ocolit,
De-i sol mare, ori e mic, cu căldură i-a primit
Şi din suflet le-a vorbit.
Dacă-i poate ajuta, aceasta-i voinţa sa.
Stă puţin şi cercetează, dă răspuns şi-apreciază
La fiecare după meritul său, că îl vede Dumnezeu.
Şi-i plăteşte, nu îl uită, că e scris în "Cartea Sfântă":
Nu există faptă făcută, fără să fie plătită.
Dacă suntem egoişti, lacomi, ori rău voitori,
Nu dăm ce-am luat înapoi,
Nu ne suferim, toate acestea le plătim,
Acum ori mai târziu, dar cât eşti viu.
Să fie pace pe pământ, să fi bun, să fi iubit!
Cine nu-şi iubeşte aroapele său,
Mama, tata, fratele, sora ori rude,
Chiar prieteni, străini,
Nu-l iubeşte Bunul Dumnezeu.
Tu vrei să fi mai presus unde îţi este scris.
Toţi suntem oameni, toţi suferim,
Toţi trăim ori ne bucurăm, ori murim
Şi nu ducem nimic în patru blăni. Putrezim!

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, aşa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toţi cei care umblau la şcoala lui de vrăjitorie – fiindcă trebuie să ştiţi că avea o şcoală de vrăjitorie – spuneau în toate părţile că s-a săvârşit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea şi oamenii. Umblau în toate părţile cu oglinda şi în curând n-a mai rămas nici o ţară şi nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este Ortodoxia. Ea nu ar fi avut nici o şansă în istorie, dacă ar fi fost să iubească pe prieteni. Ea a avut numai duşmani în istorie. Aceştia erau toţi cei care au fost îngăduiţi de Dumnezeu să vină şi să pună la încercare câmpia nesfârşită a credinţei otrodoxe. De aceea a şi rămas ortodoxă, pentru că a fost muncită, a fost ispitită îngrozitor. Ea a fost tăiată în fiecare zi.

Ion Buga în Predici, volumul II
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasei politice de la noi

Ciudată-i firea românească,
Iar când spun asta nu m-alint;
Prea mulţi ne mint, făr'să roşească,
Puţini roşesc, dar nu când mint!

epigramă de Mihai Haivas din Adevărul şi minciuna
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajungând şi la urechile stăpânului moşiei acest zvon, se duse şi el de văzu palaturile şi rămase cu ochii zgâiţi. Acest om era pizmătareţ şi zăcaş la inimă. Nu voia, vezi, nici în ruptul capului, să-l întreacă alţii, nici în bogăţie, nici în procopseală. Se duse, deci, acolo, să se încredinţeze prin sine însuşi de această minune, şi daca văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. Pofti pe Făt-Frumos, ca să vie şi el pe la dânsul p-acasă, ca să lege prietenie. Făt-Frumos, cu inima curată şi fără nici o vinovăţie într-însul, se duse, de! de datorie. Acolo, daca îl văzură, stăpânul moşiei aduse vorba de căsătorie, şi-i spuse că ar fi bun bucuros să-i dea pe oricare va voi el să ia din fetele lui. Făt-Frumos le spuse curat că el este însurat, şi că are de gând să se întoarcă la nevastă peste puţin. Ba încă le spuse şi cu ce putere făcuse palaturile alea frumoasele daca îl întrebară. Pizmătareţul de stăpân al moşiei plănui atunci cu fetele sale, cum să facă să fure inelul din degetul lui Făt-Frumos. Pentru aceasta, nu trecu multe zile, şi poftiră pe Făt-Frumos la masă la dânşii ca să se chefuiască şi să petreacă împreună, căci, ziceau ei, mai avea-vor zile să se mai vază au ba?

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Am venit! ziceau oamenii veseli şi strângându-se pe lângă prispă.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!