Poezia, pe care n-aş fi îndrăznit să o invoc pentru o lungă perioadă de timp, a fost brusc prezentă ca şi cum m-ar fi supus unor citate misterioase. O strofă fără viaţă, care m-a bântuit ore întregi cântă dintr-o dată, în cea mai mare bogăţie şi în realitatea mistuitoare a muzicii sale...

citat din Gustave Roud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În principiu mă ataşez mult şi pentru o lungă perioadă de timp de personajele cu cel mai mare conflict interior şi torturate de dileme complicate, poate dintr-un spirit de compasiune sau dintr-o dorinţă de a înţelege la un nivel profund durerea lor, şi prin ei, a oamenilor care mă înconjoară în fiecare zi.

citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o perioadă lungă de timp, am comparat cinematografia cu muzica; cred că cinematografia are mult de a face cu ritmul muzicii.

citat din Isabelle Huppert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care nu îi pasă de nimic, îi e uşor să se despartă.

citat din Gustave Roud
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar înţeleptul...

Teoria darwiniană a evoluţiei concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existenţa, este esenţa realităţii.

Iar înţeleptul, familiarizat şi impregnat cu acest mare adevăr,
aşteaptă calm moartea care, după ştiinţa lui, îl va reduce la nefiinţă;
el are informaţiile supreme şi-n acelaşi timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienţei.

Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutaţii invariabile şi inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestraţi cu o iniţiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.

Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinaţii,
au fost forţaţi să se accepte-n forma lor prezentă.

poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat până când muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surâs. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sunt mai puternice, şi mai vizibile.

Leonard Bernstein în Cum să înţelegem muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele relaţii se consumă şi ajung la final, uneori după o perioadă mai scurtă, alteori după o perioadă mai lungă de timp. Însă ele se încheie cu adevărat doar atunci când îţi dai voie să accepţi realitatea, oricât de dureroasă ar fi ea, când ai curajul să spui cu adevărat stop şi să mergi mai departe. Nu are niciun sens să prelungeşti agonia şi să amâni inevitabilul hrănind iluzii despre cum ar fi putut să fie dacă... sau dacă... A fost ce-a fost, nu altceva, iar când aţi ajuns într-un anumit punct, nici nu mai poate să fie altfel. Aveţi curaj şi acceptaţi realitatea, eliberaţi-vă de iluzii nerealiste, oferiţi-vă o încheiere civilizată şi mergeţi împăcaţi mai departe cu viaţa voastră.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa Fără De Formă nu e niciodată absentă din Acum. Liniştea este Acum-ul Fără De Formă, în care există orice formă şi fără de care nicio formă nu ar putea exista. Chiar şi atunci când sunetul rătăceşte, Conştiinţa Pură este prezentă în el, însă concentrarea sunetului pe formele de sunet îi blochează accesul la Adevărata Natură a Realităţii. Liniştea nu s-a despărţit de sunetul manifestat - Ea este prezentă în centrul Adânc al sunetului şi, tocmai de aceea, călătoria de revenire Acasă este o călătorie de Întoarcere în Centrul Fiinţei. Eliberarea totală de efectul realităţii presupune transcenderea ultimei unde a realităţii. Când realitatea este acceptată în mod total, conţinutul realităţii se va reaşeza şi va intra în relaţie cu tine, chiar prin intermediul acceptării tale totale, dând naştere unor sunete care îţi vor îmbodobi realitatea cu armonie şi compasiune, pentru că acolo unde nu este război interior, pacea exterioară se aşează cu blândeţe.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş muri...

De n-aş muri, n-ar fi nimic.
Un om mai mult, neînsemnat,
Din cercul lumii decupat
Şi mic, din ce în ce mai mic.

De n-aş trăi, un singur gând
M-ar tulbura peste măsură:
Că n-aş vedea cu ce figură
M-ar pune dracii în pământ.

poezie de Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip: Sigur ţi-l aminteşti pe Ahile şi legenda Troiei.
Tânărul Alexandru: E preferatul meu.
Filip: De ce?
Tânărul Alexandru: Pentru că l-a iubit pe Patrocle, şi i-a răzbunat moartea. Pentru că a dus o viaţă fără frică.
Filip: Unii spun că a fost un prost impulsiv, care lupta pentru sine şi nu pentru Grecia.
Tânărul Alexandru: Dar a fost un erou! Cel mai mare din Troia.
Filip: Şi destinul care i-a fost?
Tânărul Alexandru: Să moară tânăr, în plină glorie.
Filip: A avut de ales?
Tânărul Alexandru: Oh, da. Ar fi putut avea o viaţă lungă, dar lipsită de glorie.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu pictez pentru a evoca un limbaj al simbolurilor în schimbare cu care vreau să observ calităţile capacităţilor noastre misterioase care ne duc spre realitatea cea din urmă.

citat din Morris Graves
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut o perioadă în care eram ocupată cu propriile mele probleme şi griji. Apoi, am călătorit în acele zone unde există victime ale minelor de război, am mers pentru prima dată într-o zonă de război şi am văzut acolo oameni care aveau cu adevărat nevoie de ajutor. Cunoşti oameni care nu mai ştiu unde se află părinţii lor sau copiii lor şi care nu au suficientă hrană. Apoi, te trezeşti dintr-o dată şi îţi dai seama cât de norocos eşti şi îţi dai seama că grijile tale nu reprezintă nimic în comparaţie cu problemele acelor oameni. Nu îţi mai faci griji pentru tine, îţi faci griji pentru ceilalţi şi, astfel, evoluezi ca om. Asta m-a ajutat să scap de falsele griji din mintea mea. Şi te face să ai o viaţă fericită.

Angelina Jolie în revista "Psychologies"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o relaţie se încheie, să accepţi realitatea este mult mai sănătos decât să suferi pentru că iluziile tale nu s-au materializat. Mare parte din suferinţa pe care o simţim când o relaţie se încheie este dată de imaginile mentale pe care le-am construit de unii singuri, de iluziile şi speranţele nerealiste pe care ni le-am hrănit în ciuda evidentelor, din orgoliul rănit şi din egoismul care nu ne-a fost satisfăcut. Un om raţional nu are nevoie de povesti şi iluzii pentru a putea să se bucure de viaţă. Ia lucrurile aşa cum sunt, le acceptă şi nu-şi creează suferinţe inutile pentru că realitatea este diferită de fanteziile din mintea sa. Realitatea, dacă ştii să te bucuri de ea exact aşa cum este, nu are nevoie de înflorituri şi fantasme. Iar atunci când trăieşti ancorat în realitate, aşa cum este ea, o accepţi fără să îţi doreşti să fie alta. Astfel, trăieşti cu ochii deschişi o relaţie, îi simţi etapele, îmbunătăţeşti acolo unde se poate, însă dacă ea se termină, accepţi cu demnitate, închizi capitolul şi mergi mai departe. Trăind în acest fel eviţi multă suferinţă inutilă.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu e altceva decât viaţă. E realitatea imediată – nu o lume în care te pierzi să cauţi irealul. Nu e nevoie să îl cauţi. Realitatea e şi aşa destul de incredibilă...

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijoraţi de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândeţe şi milă,
îmi stârnesc moartea să nu uite de mine, dar nu de tot,
şi să vină apoi dintr-o dată, în toiul vieţii, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viaţă
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viaţă, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viaţă şifonată, neîncăpând
în gemantanul morţii...

poezie de Maria Postu din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată ce omul face un experiment nou el întotdeauna învaţă mai mult. El nu poate învăţa mai puţin. El s-ar putea să înveţe că ceea ce a crezut că a fost adevărat nu era adevărat. Prin eliminarea unei premise false, capitalul său, averea sa de bază care este timpul vieţii sale dat este decongestionat de o preocupare viitoare cu consideraţii privind modul de cum să abordeze o ipoteză consumatoare de timp şi fără valoare. Eliberându-şi timpul pentru investiţii exploratorii mai eficiente, care înseamnă a da omului o avere mai mare.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia nu a fost niciodată proprietatea imanentă a muzicii şi nu a putut condiţiona în nici un caz raţiunea ei de a fi. Dacă, aşa cum se întâmplă aproape întotdeauna, muzica pare să exprime ceva, este de fapt o iluzie şi nicidecum o realitate. Este pur şi simplu un element adăugat care, printr-o înţelegere tacită şi înrădăcinată, i-a fost împrumutat, i-a fost impus, ca o etichetă, ca un protocol, în sfârşit, un aspect exterior care, din obişnuinţă şi inconştienţă, a ajuns să fie confundat cu esenţa ei. Muzica este singurul domeniu în care omul realizează prezentul. Din cauza imperfecţiunii naturii sale, omul este sortit să sufere trecerea timpului fără ca vreodată să poată face în aşa fel ca prezentul să devină real şi, deci, stabil. Fenomenul muzicii ne-a fost dat cu singurul scop de a pune o ordine în lucruri şi, mai ales, o ordine între om şi timp. Pentru a se materializa el pretinde aşadar în mod necesar şi unic o construcţie. În momentul în care s-a desăvârşit construcţia şi s-a obţinut ordinea, totul a fost spus. Ar fi în zadar să se caute şi să se aştepte altceva. Tocmai această construcţie, această ordine la care s-a ajuns este cea care produce în noi o emoţie cu totul deosebită, neavând nimic comun cu senzaţiile obişnuite şi cu reacţiile noastre datorate impresiilor vieţii cotidiene.

Igor Stravinski în Cronica vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se nasc bolnăvicioşi sau capătă o boală incurabilă sunt oamenii care au resurse de o bogăţie interioară rară. Iar însemnul destinului e tocmai acea neputinţă a corpului, care îi somează să petreacă mai mult timp cu ei înşişi, pentru a accede la resursele interioare de bogăţie şi a le valorifica.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-mi moară poezia în exil şi pribegie...

Cuibul meu de eremită, cu pereţii de hârtie,
n-are nicun punct de sprijin pentru biata poezie.
Din tavan atârnă iambii şi troheii-n stalactite,
se prăvale versu-albastru pe trofee prăfuite.
Ţes paingii pânză deasă, înveliş pentru vocale
exilate-n largul mării, din elipse lexicale...
Pe podea grămezi de gânduri stau la rând să prindă viaţă
în poeme fără muză... muza-i astăzi o paiaţă
Cu grimase de durere în tăceri mistuitoare,
unde nici măcar un ţipăt nu se şterge de sudoare...
Tremură sub zero grade un oftat de-nsingurare
din metafora orfană vămuită la hotare...
Prin lucarne umbre dese se strecoară să-ntomneze
acolade verticale cu silabe ne-nţelese...
O majusculă beteagă caută printre cuvinte,
slova fără cap şi coadă dintr-o rugă la morminte...
Cuibul meu de eremită e-n disgraţie totală,
poezia îşi acceptă destinaţia letală...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te...

fereşte-te de cei ce-ţi cântă difirambe
încrucişate pân-la ultima octavă
de cei care mereu te învelesc în stambe
şi te ridică brusc în cea mai lungă slavă

fereşte-te de cei care admişi aproape
se gudură fără temei pe lângă tine
că dac-ar sta ceva de viu să te îngroape -
un om ar fi şi nicidecum un câine

şi mai fereşte-te de cei cu apa-n gură
cu buzele subţiri şi alcaline
să ştii - te vor lovi pe sub centură
iluziile tale. Dar străine...

poezie de Iurie Osoianu (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!