Îţi sunt atât de străină, încât dacă ai arunca în mine cu pietre, nicio rană nu ar striga numele tău.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio idee nu este atât de străină încât să nu fie privită cu un ochi cercetător, dar în acelaşi timp ferm.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această inimă nu mai e nimic de discutat

totul e limpede
dintr-o margine într-alta
un amestec de banalităţi
servite pe o tavă de plastic
aş decupa începutul
când toate cuvintele vibrau
până şi banalul
,, revin imediat''
ştiam că urmează un spectacol
iar inima ta va fi plină de mine
şi va striga atât de tare
încât
universul întreg
va şti că îţi pasă
acum nu mai e nimic de discutat
inima ta se târăşte
ca oricare inimă
numărând singurătatea
poemelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti o soare

Eşti atât de sclipitoare,
Încât mintea mea orbeşte
Când la tine se gândeşte,
Ca un ochi privind un soare.

Eşti atât de orbitoare,
Încât, dacă n-ar fi soare,
I-ai fi înlocuitoare
Şi n-ar fi nicio schimbare

Pentru lume. Pentru mine
Ar fi, soare, mult mai bine.

poezie de Marius Robu (10 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea

e atât de frumos
încât seara
când vreau să-l iubesc
se ruşinează
ascunzându-se printre gânduri
ca printre copaci
mestecă ideile
până gura lui se face frunză

bărbatul din mintea mea
e atât de frumos
încât dacă l-aş săruta
mi-ar înverzi
braţele
şi-atunci n-ar mai fi
niciodată
toamnă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocunoaşterea se numeşte Anna Frank

Nu mai aveţi nicio rană pentru mine Vă rog

o rană mică-mică Nu se poate să treacă şi

ziua asta fără nicio durere jignire sau lovitu

ră oricât de neînsemnate Se poate soartă să

te faci de râs în halul ăsta S-au vindecat toa

te amintirile Nu mai este disponibil niciun re

gret Doamne ce insuportabilă-i sănătatea

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (10 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era de ajuns o rană (viaţa mea), acum trebuie să car după mine şi o dragoste. A ta.

Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce mi-a fost dat, dau cu bucurie, dar nu celor poleiţi cu aur, ci acelora care îşi împart pâinea astfel încât să nu rabde în nicio zi.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inevitabil

vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
şi le spunea că sunt obişnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care îşi face griji
mai arunca un zar
mai fuma o ţigară
apoi se ridica şi privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranţă
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
şi le-a spus prietenilor că sunt obişnuită
să iubesc
marea şi pescăruşii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca şi cum prin fumul de ţigară
îmi vedea trupul gol
şi prietenii spuneau că e nebun
că mai sunt femei
femei care ştiu să iubească
femei care îşi lasă umbra la mal
şi înoată dincolo de geamandură
femei care nu obişnuiesc să poarte colac de salvare
dar el trecuse prin oglindă
zâmbind

vorbea despre mine cu mine
şi ne-am schimbat sufletele
în noaptea cu lună plină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult au fost călcate bietele case de legionari, încât pentru a restabili dreptatea în viitoarea Românie legionară, numele de legionar trebuie să devină sacru. Nicio forţă publică să nu-i poată pătrunde în casă.

Corneliu Zelea Codreanu în Însemnări de la Jilava
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată mă prefac că nu mai ştiu cum mă cheamă,
atunci Soarele-l întreb, dar el nu mă ia în seamă...
O întreb chiar şi pe Lună, de n-a auzit în noapte,
poate prin somn cineva... numele-mi striga cu şoapte!
Întreb pietrele ce tac, păsări clipind a mirare,
frunze galbene ce zac, moarte de îngrijorare...
Întreb Toamna cea cochetă ce-n oglindă se pudrează,
nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează
să mă-nchidă în uitare, numele să nu-mi mai ştiu,
să mă cheme-Nsingurare, sau poate... E Prea Târziu!

Numai vântul nebunatic pletele mi le resfiră,
pleoapele-mi alintă dulce, le închide şi suspină!
"Eu ţi-aş spune cum te cheamă, trebuie doar să m-asculţi,
să mă laşi să te cutreier, de mine să nu te-ascunzi!
Căci am auzit aseară cum te striga cineva,
te striga în vânt, haotic, nimeni nu îl auzea!
Cred că te striga, Uimire, sau parcă-ţi zicea Speranţă,
parcă Amurg Auriu, sau poate că... Dimineaţă!
Poate Vis Neîmplinit te striga, sau... Amăgire...
Dacă mă gândesc mai bine, cred că te striga... Iubire!"

poezie de Zenovia Priboi‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio binefacere nu este atât de cuprinzătoare încât răutatea să n-o poată ciobi, niciuna nu este atât de subţire încât o interpretare plină de bunăvoinţă să nu o poată spori.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin conferinţe aici, la Universitate, în faţa unui mare auditoriu. Nu mă recunosc atunci când proferez blasfemii de la amvon. Acestea sunt atât de mari, încât acestor copiii nevinovaţi li se face părul măciucă. În timp ce hulesc, îmi amintesc cum lucram acasă cu evlavie la o apologie a Sfintei Scripturi şi a Apocalipsei. În orice caz, un demon cumplit pune stăpânire pe mine ori de câte ori mă urc la pupitru şi sunt atât de slab încât sunt nevoit să mă predau lui... Spiritul meu de hulă va fi satisfăcut numai dacă mi se va permite să predau ateismul în mod oficial ca profesor.

Bruno Bauer în scrisoare către Marx (6 decembrie 1841)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea anonimatului, dorinţa de a nu lăsa vreo urmă îi e străină celui ce-şi îndrăgeşte numele şi opera, şi încă mai străină celui care visează la un nume sau la o operă, într-un cuvânt veleitarului: acesta, dacă se îndârjeşte să caute mântuirea, va izbuti, cel mult, să se împotmolească în nirvana...

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gânduri pe care nu mi le spun nici mie, ele sunt atât de preţioase încât dacă le-aş pierde n-ar mai rămâne nimic din mine.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât inspiraţia este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Puşkin şi versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, aşa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu şi de curgător.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun

îţi spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?

în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aş vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?

le-aş arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aş arunca-n livadă, ascunse printre poame.

le-aş arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăşi la mine, nimic nu-i de găsit.

iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Increderea e la pamant,
Nu-mi cere totul intr-o clipa,
Nu -ti arunca vorbele-n vant,
Cu mine pot fi o risipa.

Nu mai sunt cel de altadata,
Tu vrei sa ma gasesti la fel,
Pretinzi ca tu esti neschimbata,
Si ca n-a existat un el.

Copilul mi-l propui veriga,
Cum fara ambii i-ar fi greu,
Si totusi parti din mine striga
Ca nu ai loc la pieptul meu.

Sageti de de foc s-au aruncat,
Varful le-am rupt la ale mele,
Dar sangele ce s-a varsat,
Nu ar putea ceva sa-l spele...

Acum nu cred macar in mine,
De altii ce-as putea sa spun?
Oricat de mult privesc spre tine,
Nu mai gasesc un suflet bun.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea numelui

ieşeau arcade din mine toate duceau către infinit
erai tu smulsul din încheieturi
erai tu oare adunatul meu
şi mult prea fericirea
nu ştiu
în mine cusătura este deasă
nod marinăresc
sunt fata lui tata
şi tata navighează
ai strigat într-o zi de pe o stâncă
atât de tare
drept în piept ca o rană minunată te-ai deschis
tufe de trandafiri înfloriţi din ape
de atunci trăiesc în corp străin
un naufragiat printre coaste
nu mă plâng de eventuale furtuni
lasă-mă să mai zburătăcesc o vreme prin pielea ta
numele tău

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitchell: Numele meu este Mitchell şi sunt avocat.
Cameron (încercând să pară heterosexual): Numele meu este Cameron şi momentan nu lucrez, ceea ce îmi oferă mai mult timp pentru a face grătare şi a arunca la coşul de baschet.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!