Ce este iubirea...

Iubirea-i pe scurt, o lungă istorie,
Slabă din fire dar plină de glorie,
Ca o tulpină de roză cu spini,
Un zâmbet aprins, un pastel de lumini;
Ce e iubirea?... un joc de cuvinte,
Un joc de purtări ades fără minte,
Cheia ce cheamă sentimentele vii,
De tu nu iubeşti n-ai să ştii s-o descrii...
Ia universul în braţele tale,
Strigă iubirea să-ţi iasă în cale!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce povară ...

Iubirea e visul ce ţi-e hărăzit,-
Te leagănă-n braţe în cântec şoptit.
Iubirea e soare trimis pe pământ,
În sufletu-ţi arde purtată de-avânt.
Ca-ntre nicovală şi crudul ciocan,
Aprinsă-i ca lava arzând sub vulcan.
Iubirea urneşte şi munţii cu stânci.
Nu e o nălucă, nici basm pentru ţânci.
Iubirea e spadă, iubirea e scut
Răneşte fatală la modul acut.
O! Dulce povară, din miere şi-amar,
Te pune în lanţuri când nici n-ai habar.
Iubirea e cântec, iubirea e dans,-
Să fie pereche pluteşte-n balans.
Iubirea e floare, iubirea e spin,
E viaţă iubirea, trăieşte-o din plin!
Iubirea e stâncă în crucea urgiei
O cântă adesea poeţii-elegiei.
Iubirea e mare, iubirea-i ocean,
A inimii undă ce nu curge-n van.
Iubirea e sânge fierbinte prin vene,
Alungă şi tihna şi somnul din gene.
Iubirea e fugă, iubirea-i popas.
De-ţi tragi răsuflarea, îşi ia bun rămas.
Iubirea e cerul, iubirea e stea
Şi plină, ca luna, e inima mea.
Iubirea e arcul, iubirea-i săgeată
Ce are ca ţintă inima mea toată.
Iubirea-i balsamul atât cât eşti viu.
Nu-i Fata Morgana dansând în pustiu.
Iubirea e gândul, iubirea-i ideea.
De vreţi vinovatul, îl ştie femeia...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Şi amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!

Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai ştii ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!

Iubirea mea să nu-ţi dea pace,
În nopţile când îmi lipseşti...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericeşti!

Iubirea mea să te consume,
Să poţi cunoaşte ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi şi cu Dumnezeu!

Iubirea mea să te înveţe,
Să poţi şi tu ca să iubeşti...
Să-ţi dea imbolduri şi poveţe,
Să ştii ce-ţi sunt, să-ţi aminteşti!

Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Şi dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă şi menită!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti iubirea?

Ochii tăi aveau lumini necunoscute.
Îmi amintesc atât de bine!

Şi glasul tău îmi încălzea nisipoasele sloiuri.
Îmi amintesc atât de bine!

În braţele tale îmi odihneam neliniştile
şi mă pregăteam de un nou zbor.
Doar în braţele tale ştiam să visez,
doar acolo puteam să trăiesc.

Iubirea ta mi-o amintesc atât de bine!...

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul iubirii

iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce uneşte doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăţă aripile de spini

iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca ‘naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor

iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimţim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele şi-amarul pân' sfârşim

iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănţuim

iubirea-i simfonia primăverii
e inocenţa soarelui din zori
e luna ce luceşte-n pragul serii
pe-arcuşuri lunecoase de viori

iubirea-i macul roşu dintre şine
ce nu se pleacă-n faţa unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten

iubirea-i răsăritul şi-asfinţitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaşte infinitul
polenul strălucind pe un pistil

iubirea-i anotimpul veşniciei
e-averea ce ades n-o preţuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipăt...

Urlet din grotă
Grota posacă,
Grota din suflet,
Iubirea săracă...
Cauta geniul,
Caută-n grotă,
Cu ce s-a ales
Iubirea din flotă...
Bezna lăuntră
Şi aburindă,
Urlet însemne
Iubirea murindă?!...
Stâncă pe stâncă,
Firea senilă,
Goală iubirea
E fără de milă...
Nu se zăreşte
Din grotă nimic,
Să reinvie
Iubirea pe dric?!...
Cad câte una
Din trezele părţi,
Plânge iubirea
Între tainice hărţi...
Ia cutezanţă
Posibila grotă,
Din simplul reflex
Iubirea–i dă notă...?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

Şi n-ai să ştii cum este s-o iubeşti
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, uşor, să poposeşti,
Să-i memorezi pentru vecie forma.

Şi n-ai să ştii nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinţi,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Şi când ajunge până sus, la sfinţi.

Ţi-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocneşte-n măruntaie
Şi fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculţ prin fulgere şi ploaie.

Te temi să o auzi cum clocoteşte,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Şi iarăşi te-ai purtat prosteşte,
I-ai dat în schimb tăcerea şi mâhnirea.

Nu eşti făcut să fii tu alchimistul,
Să o topeşti când o îmbrăţişezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.

Deci, n-ai să ştii cum poate să se piardă
În braţele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia iubirii

iubirea are ritmul cadenţat sublim
se sincronizează cu străluciri de soare
aduna timpul muzicii în forul intim
deschide inima prin petale de floare.

iubirea-i ca oceanul vast, diamantin
valuri impetuoase invadează ţărmuri
se regăseşte în magia sfântului Valentin
face să răsune formaţii de alămuri.

iubirea-i universul ce ninge frenezii
rapsodii de suflet ajung până la stele
trece cu anotimpurile prin pure curtoazii
logodne şi nunţi vibrează în castele.

iubirea inventează minuni şi fantezii
transformă sentimentele în imortele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi numai dor...

Şi sunt momente când te aştept să-mi vii,
Clipe de speranţă, când simt un dor aprins...
Când şi ţie îţi este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, şi-ncet ne-a învins!

Şi sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Şi mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că şi tu simţi un dor... despre noi, iubind...

Ştii? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai ştiut a preţui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Şi te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...

La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea şi mintea mea te cheamă,
Iubeşte-mă iubire, căci ştii atât de bine
Să mă iubeşti aprins, fără nicio teamă!

Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Şi mă gândesc la noi... şi zorile apar,
Şi mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!

Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Aşa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să ştii,
Să mă iubeşti pierdut... să fii împlinit!

Şi numai dor...
Şi mă trezesc... dorind să înţeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Şi fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Şi numai dor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cea mai puternică forţă din lume, odată ce a fost înţeleasă, poate fi dezlegată şi devine un servitor puternic care să fie la ordinele tale şi să-ţi dezvăluie o lume nouă plină de glorie.

Burt Goldman în O viaţă mai bună prin control mental
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani şi ticăloşi.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Şi în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toţi, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viaţa ne-o fericeşte un timp,
Apoi ne părăseşte căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Importantă e menirea,
importantă şi iubirea.
Toată viaţa, cât trăieşti,
important e să iubeşti.
Să-i iubeşti pe cei din jur,
să-ţi iubeşti soţia.
Vieţii tale dai contur
dacă îţi iubeşti şi glia.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febleţe...

Iubirea e cu două feţe,
Una plină de nobleţe,
Alta, bagă-n roate beţe...

tristih de Vasile Zamolxeanu (13 septembrie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră n-o să ştie

Orb de aş fi tot aş vedea
Cu ochii sufletului care,
De mine te-ar apropia,
Să-ţi simt iubirea în suflare.

Mut de aş fi, ţi-aş recita,
Doar din atingeri peste piele,
Tu le-ai primi şi ai ofta,
Cuprinsă de braţele mele.

Chiar dacă nu aş auzi,
Îmi eşti mereu alin de şoapte,
Să mi le faci cadou când vii,
Ca să-mi devii o stea în noapte.

Oricum nu mai speram nimic,
Atunci când mi-ai ieşit în cale,
Eram un trup prea chinuit
Ce aştepta visele tale.

Aşa că lasă-mă să-ţi fiu
Sărutul tandru pe vecie,
Ce dacă pare prea târziu?
Iubirea noastră n-o să ştie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii că te iubesc

Să ştii că te iubesc mai mult decât ţi-o spun
Te simt aici fără să am nevoie de cuvinte,
Să nu te prefaci că nu mă ai şi tu în minte,
Căci sunt jurământul florilor cu acelaşi parfum

În visul tău tresar când tu nici nu-ţi doreşti,
Să nu crezi că mă pierzi printr-o uitare
Sunt clipa sufletului ascunsă într-o floare
Lăsând iubirea mea sinceră s-o primeşti

Să ştii că te iubesc, chiar de nu ţi-o spun
Sărutul ce ţi-l dau în somn să-ţi aducă aminte
Că te iubesc fără să folosesc mii de cuvinte,
Că sunt şi rămân parfumul vieţii pe-al tău drum.

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ram de poezie

Vreau să dorm în braţele viselor tale,
Noapte de noapte cu stelele-n cale...

Flori din livezi şi câmpii înflorite
Să adape iubirea cu stele-nverzite...

Să adunăm dorurile în inimi fierbinţi,
Să ne-mpărţim săruturi fără rugăminţi...

Să facem leacuri din iubirea noastră
Şi-n ea zidită luna ca fereastră...

Să fim în miezul nopţii doar o apă vie
Crescută-n nemurire pe ram de poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţii... în alt fel

Fir de iarbă
Iese-n barbă
Şi-o petală
Cu migală
Iese-n nară
Cam pe sară;
O tulpină,
Fără vină,
Dintre fese
Ea îşi ţese
Cale lungă
Să ajungă
Între buze
Nu confuze,
Mătăsoase
Nu prea roase,
Şi din vorbă
Iese-o ciorbă
Şi cu cântec
De la pântec
Iese-un miez
Dar fără crez,
De la rouă
Lumea-n două
O despică
Fără frică,
Miezul coace
Se desface
Gârboveşte
Şi păleşte
Ca o lână
În ţărână...
Asta-i viaţa
Cu dulceaţa
Pacostei
Şi-a dragostei...
Scrisă-n rânduri
Din adâncuri
De materii
Cu bacterii
Altfel spusă
Şi răpusă
Înnodată
Şi semnată
Pe o pânză
De osânză...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine-s...

Pentru tine este roua dimineţilor divine,
Să-ţi învioreze trupul, clipele să ţi le-aline,
Pentru tine bate-n raze toată ziua mândrul soare
Să te umple de căldură, să te scalde în candoare...

Pentru tine-s toate cele, că e lucru sau fiinţă,
Că e iarbă, pom sau suflet, că-i lucrat într-o ştiinţă,
Pentru tine-i luna, ploaia, cheia solul şi cu versul,
Oricare-ţi conjugă viaţa, pentru tine-i universul...

Pentru tine sunt istorii cu finaluri fericite,
Ţesături de caractere elegante şi-ndulcite,
Pentru tine ce nu este, într-un mod sau altu-n care,
Eu o spun cu fermitate, tu nu ai asemănare!...

Pentru tine e iubirea şi fireşte-ţi aparţine,
Dar mă rog în a mea sine... pentru tine... pentru mine...
... să fac parte şi-eu din tine... pentru tine-s eu... ştii bine...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căţeluş iubăreţ, cu părul lins,
Inima tu mi-ai atins
Şi mă dezgheţ când în braţe te-am prins
Ai aprins in mine un sentiment de necuprins

Ai ceva special,
Pot spune asta oficial,
Iubirea ta e fără cuvinte,
Iubirea ta nu minte

De-am lua cu toţii aminte
La aceste amănunte
Am putea urca pe cel mai mare munte,
Animăluţele ne oferă iubire fierbinte

Iubiţi şi oferiţi în jur iubire,
A sufletului hrănire,
Întreaga omenire
E a noastră menire...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!