De Anul Nou
De sărbători, veniți copii acasă
Din țara-n care-ați fost plecați!
V-așteaptă vin și cozonac pe masă,
Veniți copii, noi v-așteptăm cu drag.
(O mamă în toiag mai stă în prag...)
Miroase-a pâine scoasă din cuptor,
Nu mai avem, dar de ea ne e dor,
Ni-i dor și de cârnați fripți pe vatră
Ce-mprăștie mirosul pân' la poartă.
La streșini carnea-i pusă la uscat,
La fiecare muritor din sat.
Pe coș se-afumă încă, burticanul,
Iar după sobă sforăie motanul.
Miroase-a țuică fiartă cu piper,
Miroase cozonacul din paner...
Sarmale fierte-n oala de pământ,
Mâncăm de Anul Nou... An sfânt!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Colind
O, brad frumos
Al tinereții mele,
Nu te-am avut nicicând
Împodobit cu stele.
Nici globuri n-am avut prin casă,
Puneam câte ceva pe masă...
Ne bucuram de sărbători,
Când pe ulițe, auzeam colindători.
La răscruci de drum fugeam,
Aveam toți gutui la geam.
În odaia de la drum
Țineam porcul de Crăciun.
Iar la streșini atârnați
Erau metri de cârnați.
De Crăciun și Anul Nou
Mama ne dădea cadou,
Felii dulci de cozonac
Și mâncam cu toți de drag.
Acum totul e schimbat,
Nu mai mâncăm cozonac.
Bradu-n casă împodobit
Ne urează bun venit.
Nu mai e ca altădată
Să mergem din poartă-n poartă.
Iar în prag de sărbători
Să primim colindători...
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
La țară într-o căsuță
Stă și plânge o măicuță.
E bătrână, nu mai poate
Să-și ducă povara-n spate.
După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit și zi și noapte
S-ăibă copiii de toate.
Fir-ați voi să fiți, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Ați uitat că v-am făcut
Și cu trudă v-am crescut.
V-am dat viață, v-am pus nume,
Iar acum uitați de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!
Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniți, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!
Să vă strâng la pieptul meu,
Că mi- e muică tare greu...
Maică, veniți cu nepoții,
Ei sunt bucuria vieții!
Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniți cu ei să mă vadă,
Să-i văd și eu prin ogradă!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a gust...
Miroase-a gust...
Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi
Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân și caprifoi!
Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinți,
Miroase-a binecuvântare din Univers și de la Sfinți!
Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup
Și are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!
Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,
Miroase-a florile grădinii, a nopților urcate-n rai!
Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte
La firul ierbii din poiană și a bujorilor de munte!
Miroase-a cer senin și soare, a alge și amor nebun
Când înspumați ieșim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!
Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalță
Și-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe față!
Miroase a copilărie, a gust de joacă și hârjoană
Și are gust de mângâiere și a miros de sân de mamă!
Miroase-a tot ce am uitat și are gust de te înalță
Miroase a trăirea ta și are gust nebun de viață!
poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, copii!
Haideți copii, cu mic, cu mare
Că astăzi este sărbătoare!
Sfânta duminic-a sosit
Noi spre biserică-am pornit.
Haideți copii, băieți și fete!
Iisus v-așteaptă să veniți!
De sufletul vostru i-e sete
Pe voi vă face fericiți!
La Domnu-n casă e lumină,
Se roagă pruncii la altar...
Veniți, veniți cu pace-n suflet,
Veniniți, primiți lumina-n dar!
Împărtășiți-vă! Chemarea
Pruncului Cel Dumnezeiesc,
Ne mântuiește de durere...
Iisuse Doamne, te iubesc!
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
Că de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile de iarnă
Vine iarna, iar mi-e frică
Că rămân fără de țuică.
Cât a fost vara de mare
Am stat cu burta la soare.
Și n-am strâns ca o furnică,
Ca să am prune de țuică.
Iar acum, de sărbători,
N-am ce bea, dar ud la flori
Și cu inima-nsetată
Aștept poștașul la poartă,
Pensia să mi-o aducă,
Să cumpăr slană și țuică!
Și să fac de sărbători
Ca pasărea printre nori!
pamflet de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din an în an
Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.
E sărbătoare și e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.
E veselie și e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când ești voios,
Române, să fii bun!
Veniți, veniți de sărbători
Veniți, veniți cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Și pace pe pământ!
Să fie pruncii sănătoși,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni și trecători
Mulți ani, mulți ani, mulți ani!
folclor românesc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Copii de azi, nu-I uitați pe părinți
Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!
Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca să creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!
V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!
Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!
În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
Să le dați un semn, că-i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!
Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!
Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniți o lipsă,
Să-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!
Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
Să v-amintiți de ei adeseori!
Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!
poezie de Gheorghe Alionte (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă iernilor la sate
Visăm și azi la sărbători,
La postul mare, la Crăciun,
Un foc în sobă, ori ninsori,
Visăm la zarva de pe drum...
Visăm și noi la Plugușor,
La Steaua... la urări visăm,
Când prunci la mama în pridvor,
În poală pruncii ni-i culcăm...
Visăm și azi la sărbători,
La clopotul vuind a jale,
La zile aspre, cu ninsori,
La țuică fiartă, la sarmale...
La tâmpla blânzilor bunici
Și la povești, la cozonac.
Ia țesută cu arnici
Venind din timpul geto-dac.
La postul mare de Crăciun,
Și-nmiresmatele odăi.
A cozonac, gutui și fum
Ce se revarsă peste noi.
Nămeți pe vechiul rezalit
Acopăr tainice istorii
Și-nsingurat precum un schit,
În ardere, făclii sunt zorii.
Un foc în sobă, ori ninsori
Frânturi de vis, copilărie,
Ne mai apar în timp, în zori
O amintire încă vie.
Urciorul într-un loc ciubit,
Postava, strachina din care
Bunicul supa și-a sorbit...
Masa din lemn, cu trei picioare...
Visăm la zarva de pe drum
Amnar și ceas, voal și făclie
Și în clepsidră totu-i scrum.
Decât o coală de hârtie
Pe care îngăimam povești.
Cuvântul lacrimă și clopot.
Copil, aici mă regăsești,
Sub clipele trecând în ropot.
Visăm și noi la Plugușor,
Visăm la "Iarna pe uliță".
Iar eu, să fiu colindător,
Să-ți bat, bunico, la portiță.
Visez să-mi dai colaci și nuci,
Ori mere, bani și cozonac...
Acum e satul cuib de cuci
Și vezi?! Nu îmi mai e pe plac.
La Steaua, la urări visăm...
Suntem la tâmple albi acum,
În sat ne-ntoarcem, așteptăm...
Și toți suntem stingheri... pe drum...
Sub storul sufletului meu
E plâns, dureri, amar și jale,
Se-aude clopotul vuind...
Bunico,-i glasul dumitale?
Când prunci, la mama în pridvor,
Aleargă s-o sărute,
De tine mamă plâng, mi-e dor
De tâmplele-ți cărunte...
Mi-e dor de sărutarea ta,
Oh, ce dor mi-e de tine!
Aș vrea să măicuța mea,
Aici, mereu, cu mine.
În poală pruncii ni-i culcăm
Un leagăn de iubire
Și către cer ne înălțăm
Crâmpei de fericire.
Ardentelor dorinți, copii,
Suntem flamura vieții,
Ascunși pe ceruri viorii,
Sub faldurile ceții.
În poală pruncii ni-i culcăm,
Când prunci, la mama în pridvor,
La Steaua, la urări visăm,
Visăm și noi la Plugușor.
Visăm la zarva de pe drum,
Un foc în sobă, ori ninsori,
La postul mare, la Crăciun,
Visăm și azi la sărbători...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga unei mame
Veniți! Veniți acasă cât încă mai trăiesc!
S-aude ruga mamei, la capătul de fir:
Atât cât pe pământ pot încă să pășesc
Și, înainte de-a ști drumul spre Nadir,
O taină aș dori să vă împărtășesc.
Veniți mamă pe-acasă cât încă mai respir,
Cât ochiul prins sub cearcăn se poate bucura,
Degeaba mă veți plânge la cruce-n cimitir,
Doar somnul veșnicinei puteți a-mi tulbura
Și-aprinde-o lumânare și a stropi cu mir.
Veniți acasă mamă cât n-o fi prea târziu,
Să vă arăt ce straie-s în cufărul de lemn!
Cănd fi-va despărțirea și-n jur va fi pustiu
Iar dangătul de clopot va da și el un semn,
Atunci, copiii mamei, să știți că-i prea târziu!
Veniți să mai vorbim de rost și-orânduirea
Acelor creștinești, să nu vorbească satul
Că n-ați dat de pomană și nu-mi e veșnicirea
În pace cu Hristos. Mi-ascultați, mamă, sfatul,
Puterile-mi slăbesc și-aproape-i asfințirea.
Și nu v-am împărțit pământul și nici casa,
(Ce-a mai rămas din ea, bătrână-i ca și mine),
Copacii de la drum, cu-i va rămâne coasa...
Dar vreau să nu uitați, din pâinea de pe masă,
Celui sărac să-i dați și să creșteți un câine!
poezie de Ionica Bandrabur din 101 pași spre nemurire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă gustului de pâine
S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.
S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.
Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!
Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!
Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.
O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...
Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.
Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.
De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.
De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego
Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n brațe stau la căldurică.
Nu veniți la ușă, astăzi nu deschid,
Chiar veniți degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte și-a rămas puțin.
Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Și o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.
Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă șemineu
Și visăm la mâțe și la fete (eu).
Arde focu-n sobă, vinul e fierbinte...
De vă spun acestea, să luați aminte:
Nu dorim pe nimeni, nu vrem să veniți,
Doar ne este bine și am vrut să știți.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți, români!!!
Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-vă, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! Vă cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!
poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna asta-i mai frumoasă
Și toamna asta parcă-i mai frumoasă...
Cu must de frunze-mbietor și cast!
În amintire încă mi-a rămas...
Mă simt din nou, oriunde-aș fi, acasă!
La geam văd ramuri ude cum îmi bat
Ca niște brațe-ncovoiate-a dor...
Eu am îmbătrânit și nu-i ușor
În "timpul-ieri", în vise, să recad.
Miroase-a nuci și-a dulce must din vii,
A pâine coaptă-n țestul petecit,
Pe care prunci fiind l-am tot privit
Înfometați, în serile târzii.
Și parc-o văd pe mama cu batic,
Cum se-nchina și se ruga mereu
Și parcă nu mai sunt același eu,
Albit la tâmple și vorbind peltic...
Mi-a nins în gând și ani am strâns cu sârg!
Mi-a nins în viață... Și sunt trist... Sunt trist!
Să fiu adult nici azi nu m-am decis
Mi-e toamna-n ființă și cu toamna plâng.
Se scutură cenușa peste cer...
Peste pământ, cenușa crește-n ploi...
Suntem copii! Suntem copii și noi!
Mai mult, în toamna asta ca oricând,
Copii cu suflet cald și auster,
Copii trudind între pământ și cer...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți prunci cu toții
Veniți prunci cu toții, veniți, alergați,
La Betleem grabnic în grajd v-adunați,
Vedeți bucuria ce Tatăl de sus
În noaptea-asta sfântă la toți ne-a adus.
Priviți colo-n iesle, în paie ascuns,
La a stelei lumină ce-n grajd a pătruns,
Cum e strâns în fașă Copilul cel Sfânt,
Mai blând, mai frumos decât îngerii sunt.
Dar iată-L pe paie, Copilul Ceresc,
Iosif și Maria cu drag Îl privesc,
Păstorii-nainte-I stau îngenunchiați,
Deasupra lor îngeri zbor înaripați.
Și voi ca păstorii genunchiu-n pământ
Plecați-l-naintea Copilului Sfânt
Și bucuroși, cine nu s-ar bucura,
Începeți cântarea spre lauda Sa.
Veniți prunci cu toții, cu drag s-alergăm,
Lui Mesia pruncul să ne închinăm;
Cântând împreună cu corul de sus:
Mărire, Ție, Doamne, și preabun Isus.
folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul iernii
Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Și gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.
Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topește în palmă
Și aud cum un glas, vesel și blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.
Acasă ninge atât de frumos.
Și sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa și dulcea mea copilărie.
Acasă ninge atât de frumos.
Și parfumul iernii mă îmbată,
Aș vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!
poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Și zboară singură în noapte spre o stea.
Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârșit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toți-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.
Azi, miroase-a mere coapte iară
Și a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezește al copilăriei dor.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.
E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în București. Casa noastră mirosea, de sărbători, doar a pâine abia scoasă din cuptor. Cu toate acestea, nu pot să mă gândesc la sărbătorile din Lisa altfel decât ca la o poveste. Ele erau altceva decât sunt sărbătorile la oraș. Erau "o stare".
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Veniți la Viflaiem
Creștinilor noi astăzi
Un praznic mare avem,
Ca să-l putem cunoaște,
Veniți la Viflaiem.
Că a născut în lume,
Pe-acel ce-l așteptăm,
Maria Maica Sfântă.
Veniți ca să-l vedem.
Pe paie între vite,
Isus este străin,
Să ducem și noi daruri,
Veniți la Viflaiem.
Să mergem cu păstorii,
Și să îl prea mărim,
Că pentru noi El s-a născut,
Veniți la Viflaiem.
Creștinilor noi astăzi,
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire,
Veniți la Viflaiem.
folclor românesc
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!