Nici măcar o avere nu poate retrage cuvintele odată rostite. Ai grijă ce le spui persoanelor care-ţi sunt dragi. Unele vorbe pot răni mai mult decât o palmă şi lasă urme mai adânci decât o lovitură. Ele pot fi iertate de un suflet blând, însă rămân imprimate ca o cicatrice în inima celui care le-a auzit.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele lasă urme adânci în sufletul omului. Unele sunt dătătoare de zâmbete, altele mai au încă lacrimi.

Cătălin Dupu în Tânăra familie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie am avut sute de căzături. Căzături care mi-au provocat răni. Răni care s-au vindecat sau răni în urma cărora am rămas cu semne. Aşa este şi cu inima. Sunt suferinţe care se duc, se uită, dar suferinţe care lasă răni adânci în inima noastră. Răni care provoacă cicatrici. Cicatrici care nu dispar cu trecerea timpului.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica Fontaine: De ce redeschizi aceste răni? Sunt răni care nu se vindeca niciodată – să nu ştii unde zac cei care-ţi sunt dragi...

replică celebră din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

În majoritatea cazurilor, ceea ce exprimăm prin tonul, rapiditatea vocii şi postura pe care o adoptăm "vorbeşte" mai mult decât cuvintele în sine.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare încurajare pe care i-o poţi oferi unei persoane este încrederea în deciziile pe care le ia atunci când ea însăşi se îndoieşte de propria putere. Fii alături de cei care-ţi sunt dragi şi susţine-i la nevoie. Acestea sunt adevăratele dovezi de iubire.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi raţiunea sunt comune fiecăruia; ele nu aparţin mai mult celui care le-a spus întâi decât celui care le spune pe urmă.

Michel de Montaigne în Eseuri (1580)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai uşor să înlături pasiunile tulburătoare decât să le stăpâneşti. E mult mai la îndemână să le respingi de la început decât să le domoleşti, odată ce s-au abătut asupra ta. Căci, în clipa când ajung să pună stăpânire pe cineva, pasiunile sunt mai puternice decât cel care-şi închipuie că le conduce şi nu vor putea fi cu nici un chip îndepărtate sau diminuate. Şi-apoi, chiar raţiunea, care ar trebui să le înfrâneze, este puternică numai atâta timp cât se ţine departe de pasiuni;dacă s-a amestecat însă cu ele, raţiunea nu le mai poate înfrânge, căci odată aţâţată şi stârnită, mintea se va supune celui care îi porunceşte. Dacă la început putem să înfrânăm unele pasiuni, mai târziu ele ne supun cu forţa şi ne împing înainte. Omul care se prăbuşeşte în prăpastie nu mai ştie de sine şi nici n-are cum să se împotrivească sau să întârzie căderea, prăbuşirea îndepărtând orice hotărâre sau părere de rău, iar el nu se mai poate opri să nu ajungă acolo, unde de fapt n-ar fi trebuit să pornească. Tot aşa sufletul, dacă e cuprins de mânie, de dragoste sau de alte pasiuni, nu i se mai îngăduie să-şi înfrâneze pornirea;va trebui să se prăbuşească cu toată greutatea până în fundul prăpastiei, mânat de natura viciilor.

Seneca în Dialoguri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sentimente care, deşi ţin de domeniul trecutului, nu trec odată cu el. Poate că, unele focuri nu pot fi stinse nici măcar de o inundaţie de lacrimi. Sau poate că, unele lacrimi sunt prea fierbinţi pentru a stinge un foc şi mai fierbinte...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te provoc să spui azi "Mulţumesc" unei persoane dragi ţie faţă de care poate ai uitat să-ţi arăţi aprecierea în ultimul timp. Spune "Mulţumesc".

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire nu lasă urme, tristeţea produce răni adânci.

aforism de David Boia (19 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia marţiană (dacă a fost într-adevăr autohtonă) s-a stins de mult, odată cu secătuirea principalelor rezerve de apă şi oxigen. Planeta Marte nu mai poate găzdui viaţă decât în unele zone de pe suprafaţa ei (chiar dacă acestea sunt mai numeroase decât îşi închipuie opinia publică), însă rămâne un corp ceresc apropiat de Terra, pe care (în urma unor transformări masive ale ecosistemului) oamenii ar putea locui în viitor.

Dan Apostol în Urme de paşi în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt şi cuvânt

Să nu rosteşti cuvintele pe care
le simţi, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.

Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede că-l auzi acum.
Asteaptă, fă-ţi rezerve de tăcere,
aproape să-ţi rămână, ca un fum.

Când ştii exact ce trebuie să spui
nici nu mai eşti de trebuinţă, poate:
rămân cuvintele pe care-ţi pui
pecetea şi durează-nsingurate.

poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al clipei

Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire
Şi din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul preţios al flinţei
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei
Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Şi niciodată n-am să fiu mai bine
Puţinul din această clipă apropiindu-mă
Şi-al clipei sunt din ce în ce mult...

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi cu soare

în unele dimineţi
când hotărăsc că va fi soare
pornesc în zori desculţ
gândurile rămân somnoroase
în faţa ceştii goale de cafea

evit pe cât se poate
cărările bătătorite
mereu aceleaşi urme
de cules în drum
rămân tot mai puţini
străini de cunoscut

nu sunt din cei ce se grăbesc
neapărat s-ajungă
ba mai mult
îmi măsor paşii cu grijă
să nu las deocamdată ziua-n urmă

nu-mi amintesc cine-mi spunea
că există mereu drumuri potrivite
eu totuşi cred că încă se mai poate
muri desculţ în iarbă necălcată

poezie de Anca Zubaşcu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul iubirii

A venit sfârşitul şi noi am pierdut
Războiul acesta ce-l numim iubire
Inimile noastre mult au pătimit
Ce tragic final, totu-i amintire.

Am şi răni adânci, am şi cicatrice
Suferinţă mare eu am îndurat
Căci inima mea a rămas deschisă
Şi neprotejată şi s-a tulburat.

Războiul iubirii... vină şi durere
Inimile noastre se deschid şi ştii
Că doar timpul este cel care cunoaşte
Cine va fi primul care va răni.

De această dată la pământ sunt eu
Şi strig în neştire, fără de folos
Căci speram războiul să nu îl purtăm
Dar tu m-ai lovit dur şi nemilos.

poezie de Adam McKim, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-i o vorbă bună celui, al cărui suflet sângerează, şterge o lacrimă din ochiul celui care plânge, poate, cu antilacrimi, mângăie cu bunătatea şi blajinătatea ta un suflet gata să se prăbuşească în abisuri, fă o bucurie samariteană celui care nu are în casa sa nici măcar o bucată de pâine, darămite un ducat, şi Domnul Dumnezeu te va răsplăti îndoit!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un timp care nu se poate uita. Rămâne acolo, undeva în suflet, în unele situaţii lasă urme, dar e de dorit să nu se mai întâmple vreodată.

Alexandru Arşinel în De la Dolhasca pe... Calea Victoriei
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cânt cu adevărat mare nu-şi va atinge pe deplin dimensiunile sale decât cu mult după moartea celui care l-a cântat, decât după ce a fost sporit şi a absorbit în el nenumărate ecouri, nenumărate pasiuni, bucurii şi mâhniri pe care le-a trezit.

citat clasic din Walt Whitman
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!