Comunicare

La prunci, iubiţi, degetele picioarelor stârnesc, ştim cu toţii,
Extazuri ca acele ale frumoaselor doamne-ale nopţii.
Este-un limbaj pe care l-am pierdut ca fonfii
De când am început să încălţăm pantofii.

poezie de Alex Comfort, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii ştim ce este-un aghiotant.
El poate trage sau foloase sau ponoase.
Dar cine ştie ce-i un aghiosant???
E cel care trage zi şi noapte aghioase.

citat din Beatrice Vaisman (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămăşag

Când la-ntrebare am zis "DA"
Şi traiu-n doi ne-am început,
Am pariat cu viaţa mea,
Pariu pe care l-am pierdut...

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castitatea este la fel de puţin o virtute ca şi subnutriţia.

citat din Alex Comfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut cuţitul

care mă taie la mână
indiferent de ceea ce fac
deşi am încheiat un pact
de neagresiune pe un ciolan
afumat cu lemn de pin
şi sărat atât cât îşi permite
ascuţit ca o lamă de toledo
îl caut bandajat la toate degetele
să-i stârnesc milă
nu cred că l-am aruncat
deşi ar fi meritat să fiu dur
cu lama care ar putea încremeni
viaţa să stârnească un cor
de viermi carnivori clocotiţi
într-un ecou muritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul te iubesc

Primul te iubesc
L-am primit când eram în braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi.
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zîmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu Tu mi-ai spus te iubesc,
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci,
Când vă văd alergând pe aleea cu nuci.
E timpul iubirii de-nalt.
Şi mă duc,
Zbor liber spre-nalt, atingere lină,
Copii, frate, tată, mă duc -
Spre ceruri, esenţă divină.
Te iubesc, suflet!
Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca o rază,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi prunci cu toţii

Veniţi prunci cu toţii, veniţi, alergaţi,
La Betleem grabnic în grajd v-adunaţi,
Vedeţi bucuria ce Tatăl de sus
În noaptea-asta sfântă la toţi ne-a adus.

Priviţi colo-n iesle, în paie ascuns,
La a stelei lumină ce-n grajd a pătruns,
Cum e strâns în faşă Copilul cel Sfânt,
Mai blând, mai frumos decât îngerii sunt.

Dar iată-L pe paie, Copilul Ceresc,
Iosif şi Maria cu drag Îl privesc,
Păstorii-nainte-I stau îngenunchiaţi,
Deasupra lor îngeri zbor înaripaţi.

Şi voi ca păstorii genunchiu-n pământ
Plecaţi-l-naintea Copilului Sfânt
Şi bucuroşi, cine nu s-ar bucura,
Începeţi cântarea spre lauda Sa.

Veniţi prunci cu toţii, cu drag s-alergăm,
Lui Mesia pruncul să ne închinăm;
Cântând împreună cu corul de sus:
Mărire, Ţie, Doamne, şi preabun Isus.

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Te iubesc

Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in braţele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simţit în pasul dintâi
Şi în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii şi în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Şi la şapte ani am văzut
O altă iubire şi un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere şi note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Şi trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...
E timpul iubirii de-nalt
Şi mă duc,
Zbor liber spre cer, atingere lină.
Copil, frate şi tată, mă duc,
Mă cheamă esenţa divină.
Te iubesc, suflet! Tu eşti ultimul gând
Ce mi-a rămas ca făclie,
Luminând şi cer şi pământ.
Iubirea e-n mame şi prunci,
În stele, în copaci şi în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchiat de frunzele galbene de toamnă, mă gândesc la clipa despărţirii, când neputinţa firii ne-a făcut să abdicăm, iar fiorii dragostei s-au pierdut în valurile nopţii.

citat din Alex Tudor (9 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Performanţa cea mai importantă a creştinismului ar fi "problematizarea" sexualităţii. Noi avem nevoie de o atitudine, care să nu vadă o problemă în sexualitate, ci o plăcere. Celor mai mulţi dintre oameni le lipseşte siguranţa – deseori chiar şi dragostea.

citat din Alex Comfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ţi seama cât de mult suferi din cauza maniei şi îngrijorării, în comparaţie cu acele lucruri care îţi stârnesc mânie şi îngrijorare.

citat din Marcus Antonius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este un abis în care, deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat de noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, de jale, de disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după ajutor care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere, ar fi credinţa, dar cine nu are nici această lumânare în mână, ar putea să înnebunească la gândul nopţii veşnice! Cât de profund nefericit este omul al cărui suflet şi-a pierdut simplitatea!

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic pierdut. Totul se încadrează perfect în ritmul monoton al vieţii. Început, sfârşit şi de la capăt: un alt început, un alt sfârşit; un veşnic ritual. De când, până când? Nu există capăt. Dincolo de orice zid, există altceva. Mereu altceva. Se continuă. Altfel. Sau la fel. De unde, până unde? Nu ştim! Poate vom afla. Vreodată...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi,pe acest pământ...

Smeriţi, în rugăciuni să ne-nchinăm,
Să fim iertaţi şi noi să ne iertăm,
Căci Dumnezeu, noi ştim că-i supărat,
Când viaţa-i grea şi ceru-ntunecat.

Uniţi, pe acest pământ ca să trăim,
Să fim iubiţi şi noi să ne iubim,
Doar prin credinţă cred că v-om putea;
Dar slăbiciuni cu toţii v-om avea.

poezie de Stelian Daniel (13 decembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicată ţie, prieten drag!

Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieşeam cu toţii afar' la joacă,
Îmi amintesc, şi suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.

Ne jucam de-a v-aţi ascunselea
Şi făceam cornete din hârtie,
Cât aş vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toţii ca-n copilărie.

Şi mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împuşcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.

Ai plecat, Cosmin, nefiinţa ai urmat,
Şi am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Şi ai lăsat în urmă inimi îndurerate.

Au trecut doi ani de când eşti printre îngeri,
Şi de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aş întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.

Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Şi te vom privi în zori şi asfinţire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.

Lui Vitejanu Cosmin - Marian

poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe-ntr-o zi... de gemeni

O fi un semn când ziua-i nota zece
la fericire şi destin
de început de prunci de mamă
şi de-un debut -înspre tot mai bătrân,
bunic, cum se mai spune-
când poţi vărsa o lacrimă
deşi e-o zi-festin?
Că-s două vieţi deodată -un gentleman şi-o damă
în început de gemeni, se copiind, se-ngân-
Massimo şi Maeva... De părinţi date nume!
E-octombrie şi zece,
o altă zi ce altfel în neştiut ar trece
de n-ar fi luat candoare
de-un semn de-amor, de-o floare;
se-mbobocind Simon, el... şi-a mea Daniela,
umplând o boltă-n noi sori, cum picurii umbrela...
Să fie tot deodată;
mamă, gemeni, nepoţi, bunic, mătuşi şi tată???

PS
Este-un simbol, reper,
un etalon al vârstei
de amintiri uitate
de sieşi; îmi retrăind
copil cu ochi de cer
în plume de cârstei,
visata eternitate
... dar timpu-mi săvârşind...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care şi-a pierdut frumuseţea emblematică şi nu a încercat să o completeze cu alte valori este ca un pianist care şi-a pierdut degetele sau ca o soprană care a amuţit.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... care nu ne facem spaimă de carte, ştim cu toţii – şi de pre băncile de unde d-voastră îmi acordaţi o binevoitoare ascultare şi de pe înalta catedră unde această bunăvoinţă mă întăreşte – ştim, zic, că orice ştiinţă adevărată îşi află adăpostul şi temeiul său în cărţi, pre cum ştim iarăşi că ele sunt vama cea mai înaltă şi cea mai netăgăduită a ştiinţei celei adevărate.

citat celebru din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea pe care o cer îndrăgostiţii şi îndrăgostitele ca să ştie şi ei şi ele când vor înceta de a se mai iubi, o cer nu atât fiindcă ţin să fie înştiinţaţi când nu vor mai fi iubiţi, cât pentru a fi încredinţaţi că sunt iubiţi când nu li se spune contrariul.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!