Noi toţi avem neiertări. Noi toţi nu putem ierta câte ceva cuiva sau nouă înşine. Sufletul suferă, pentru că mintea îl judecă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea spune că toţi suntem vinovaţi pentru tot şi pentru toate câte s-au întâmplat în regimul comunist. Să privim adevărul în faţă şi să ne socotim toţi vinovaţi, iar dacă suntem toţi vinovaţi, cine să ne ierte dacă nu chiar noi înşine?

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi au norocul de a-şi înţelege emoţiile. Şi nu toţi au încredere în ceea ce simt. A şti ce vrei nu e altceva decât a înţelege ce simţi.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de molii

Toţi ne iubim
cel mai mult, unii pe alţii şi pe noi înşine,
după ce moare cineva.

Iubire de Molii. Instinct de molie.

E ca şi cum am roade dintr-un pulover
exact în locul unde este inima.

poezie de Doina Postolachi din Poeme cu molii (2011)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine totuşi că putem visa şi ziua, şi noaptea. Ziua visăm cu mintea, noaptea visăm cu sufletul. Câteodată, inima încurcă visele cu visurile, dar asta... e altă poveste.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapa

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 –1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agapă

Azi n-a venit nimeni să-mi pună întrebări,
Şi nimeni n-a cerut ceva de la mine.

N-am văzut nicio floare-n cimitir
într-o procesiune fericită de lumini.
Iartă-mă, Părinte! Am murit atât de puţin!

În această după-amiază toţi, toţi trec pe lângă mine
fără să-mi ceară sau să mă roage ceva.

Iar eu nu ştiu ce-ar fi putut ei uita, dar simt că duc ceva
greu în mâinile mele, ca şi cum ar fi un lucru de furat.

Am deschis poarta –
şi vreau să strig tuturor:
Dacă aţi pierdut ceva, ceea ce aţi pierdut este aici!

Pentru că, în toate după-amiezile acestei vieţi,
Eu nu ştiu câte uşi au fost trântite în faţa cuiva,
iar sufletul meu se bucură de ceva care-aparţine altora.

Azi n-a venit nimeni;
şi-n după-amiaza zilei de azi am murit atât de puţin!

poezie de César Vallejo, 1892 – 1938
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem întotdeauna impresia că putem face ceva mai bine decât ceilalţi. Din păcate, nu avem aceeaşi convingere şi faţă de noi înşine.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem şti câte promisiuni inutile au fost aruncate la mălul marii şi, acum, rătăcesc aiurea, nedorite de nimeni, aşa cum plutesc papucii fără pereche. Nu putem şti cine şi ce speranţe ucise a risipit pe aceste litoraluri, aşa cum împrăştii, în vânt, peste valuri, cenuşa unui mort.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii poartă, în ei, însemnele misiunii lor de viaţă şi ale destinului.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruparea însăşi este o promisiune de a căuta şi de a dărui fericire. Toţi cei întrupaţi au un dar al lor pentru lume sau măcar pentru cineva, dintr-o lume întreagă.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem de trăit cu noi înşine toată viaţa, de luptat cu noi înşine în fiecare zi, de nebiruit pe noi înşine totdeauna... avem să devenim stăpâni pe noi înşine în toate privinţele şi trebuie să fim noi înşine în orice împrejurări.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Avem prea puţini ochi
petru a vedea ce se întâmplă în spatele nostru,
avem prea slab auzul
pentru a distinge toate sunetele
şi cine ştie câte nu mai avem
ca să înţelegem cuvântul Domnului
şi înălţarea la cer.

Simţurile au şi ele limitele lor
de aceea unii n-au bun simţ,
dar toţi putem avea o dragoste
ca să ne menţinem între oameni,
să ne apropie
sau cine ştie,
să ne cucerească.

Lăsaţi-vă învinşi!

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este murdar şi-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de aşa ceva
El forme multe şi-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingăşia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza şi-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este şef, coleg sau subaltern şi greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, uşor şi peste tot, toţi îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit şi înlăturat uşor cândva
Gunoi, voinţa este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă înfăţişare vine cu o nouă memorie şi cu noi speranţe.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de câte ori îţi aminteşti un lucru, de fecare dată, ţi-l aminteşti altfel şi, de aceea, îl vei înţelege diferit. Pentru că vei înţelege încă ceva. Altceva. Şi tot aşa. E ca şi cum citeşti şi reciteşti o carte.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jorge: Există oameni care au permisiunea de a visa ori de a li se îndeplini visurile, dar nu toţi ştiu să viseze.

replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi ştiu să îşi povestească cele mai grele regrete în aşa fel, încât să-i ajute pe alţii să nu le repete cauzele.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi vrem să ştim adevărul. Dar oare când acesta ni se înfăţişează, suntem pregătiţi să-l înfruntăm?

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, una, nu scriu pentru recenzori. Cu siguranţă, nu scriu pentru a-mi măsura puterile cu alţi scriitori. Nu scriu nici pentru a eleva minţi. La asta, se pricep toţi ceilalţi, mai citiţi şi mai aprigi decât mine. Eu scriu, ca să ajung la inimi.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!