În stilul său

viţa-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu poveşti zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agăţaţi de cer

ce mai ştie lumea
despre fiecare bob după ce se prăbuşeşte sub teasc
de ce-ar mai şti
de vreme ce nu crede că în poezie
viţa-de-vie ştie pe de rost
visul săditorului care de când era copil şi-a dorit
să păzească în stilul său
toamna şi păsările

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E stilul meu. Din când în când, mă opresc şi privesc mirată lumea. Parcă nimic nu ştiu de la mine...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa-de-vie

Viţa-de-vie casa noastră
O-mbrăţişa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.

Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.

Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Viţa-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni uşa poartă;
Eu plâng şi mă gândesc la tot.

poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbim despre dragoste, toată lumea crede că ştie despre ce e vorba, dar totul se întâmplă ca şi cum fiecare am folosi dicţionare diferite.

Andre Moreau în Ca să trăieşti mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul
Adăugat de JustAsmallGirl
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil este ca viţa-de-vie: dacă nu e dirijat, îţi creşte pe cap.

proverbe wolofe
Adăugat de Mercas Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil este ca viţa-de-vie: dacă nu e dirijat, îţi creşte pe cap.

proverbe africane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăieşti. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbuşeşte cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid şi vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absenţă: a celui ce ai fost altădată. Un copil.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre confetti

ştie să iubească cât lacurile mările şi oceanele
toate acestea încap în stropitoarea
cu care udă o inimă
în zile aride în care
conturul cu roşu desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească

nu-ţi va spune niciodată despre plânsul său
gândeşte fără să ştie la începuturi
într-un vis dulce
cu îmbrăţişări în aceeaşi respiraţie
stropeşte cu apă toate desenele
ca să se asigure că inima-ţi va creşte printre confetti

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceaste zile se prăbuşeşte lumea celor cărora le mor apropiaţii, se prăbuşeşte lumea celor care îi omoară pe apropiaţii altor oameni.

citat din Lev Dodin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ştie

mama ştie că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrăneşte păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele paşilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colţurile casei a ascuns hohotele mele de râs
şi icoana chipului ei
biblioteca e plină cu poveşti
pe un raft de lemn de trandafir
cărţile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puţine momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toţi oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ţine morţiş să-mi spună că sunt frumoasă

mama ştie că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoieşte cărţile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei

mama ştie că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citeşte un vers
îl mângâie ca pe un cântec şi visează

mama ştie doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a fi elev

Este cea mai frumoasă şi mai dificilă artă
din lume unică şi irepetabilă Toată lumea
o ştie pe de rost Însă nimeni nu o cunoaşte
Fiecare elev îşi inventează arta sa luând lu
mea de la capăt În fiecare copil Dumnezeu a
sădit o cale Cu fiecare copil adevărul vine din
nou în lume Condiţiei umane i se mai dă o şansă
Adevărul Binele şi Frumosul vin în fiecare zi la
şcoală
Numai Libertatea totuşi are zece minute pauză

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până astăzi n-am resimţit la niciun alt poet aceeaşi încântare artistică pe care de la bun început mi-au dăruit-o odele lui Horaţiu. În anumite limbi nici măcar nu poţi năzui la ceea ce a fost realizat aici. Mozaicul acesta de cuvinte, în care fiecare cuvânt, ca suntet, ca topos, ca noţiune, îşi iradiază forţa, la dreapta şi la stânga şi peste întreg, acest minimum de întindere şi număr de semne, acest maximum de energie a semnelor dobândit în felul acesta - toate astea reprezintă stilul roman, şi dacă lumea vrea să mă creadă, stilul ales par excellence. Faţă de asta, tot restul de poezie ajunge să fie ceva prea popular - o simplă limbuţie a simţirii.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om vrea să înţeleagă lumea cu inima sa.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidurile te îndeamnă să te aperi de moarte, alte lucruri te îndeamnă să trăieşti. Există însă un moment al recapitulării, când timpul se prăbuşeşte cu totul în clepsidră, când, cu obrazul prăfuit de nisip, te vei sprijini cu spatele de zid şi vei privi spre grădină. Atunci vei descoperi o absenţă: a celui ce ai fost altădată.

Marilena Tiugan în Scrisorile unei necunoscute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masa rotundă

La masa rotunda toţi ne-am aşezat,
Fiecare, în stilul lui, povestea vieţii şi-a redat.
Am ascultat, la rând, pe fiecare,
Fiecare cuvânt, fiecare exprimare,
Ne-am corectat, cu blândeţe şi fineţe
Şi am văzut, vesele, multe feţe,
Care mai de care mai timide,
Mai suple, sau mai solide,
Toţi având un singur gând,
Opera lirică, în pagină, aplicând.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua aceea

ecoul primului strigăt
se ascunde în şirul de zile (cine să le numere)
până ce depărtările vor fugi în necunoscut
şi odată cu ele
punctele negre din lumea închisă în urmă-le pe vecie
sumă a tuturor nopţilor

liniştea se ciocneşte de fereastra închisă
precum umbra lividă de cel
osândit pentru un soare
ivit dintr-o fântână de aur în ziua aceea
venită dinainte de născare
când întunericul e-n toi
îngăduitor fără să ştie nici el nimic

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce nu ştie

Cel ce nu ştie să vadă
întregul în fiecare parte a lui
şi caută lumina prin întunericul orb,
îngăduie mântuirea şi pentru cei rătăciţi,
agăţaţi de drumuri imaginare
pe care şi le construiesc în gânduri.

Umple scorburile timpului cu visare
şi urcă-n regatul tristeţii bucuria,
vin în caleşti de argint însorite,
strâng inimi la piept şi le consumă.

Trece prin poarte sărutului în voaluri de mătase
şi le fură mireselor zâmbetul.

Dar cel ce nu ştie să mintă
spune adevărul unde nu trebuie
nimeni nu-l crede,
şi rămâne nedumerit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază

ştie să iubească atât de mult
cât lacurile mările şi oceanele
toate încap în stropitoarea ei
cu ele îţi udă inima
în toate zilele cele bune
şi în cele aride în care conturul cu roşu
desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească

stropeşte cu apă vie
toate desenele
inima ta de copil să-ţi crească printre confeti

nu-ţi va spune nimic despre plâns
gândeşte adesea la începuturi
la visul nedezlegat al misterioaselor îmbrăţişări
ascunse în adâncul pântecului ud de mamă
în aceeaşi respiraţie
în aceleaşi bătăi ale inimilor

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
mai puţin decât ştiu stelele despre cerurile gri
şi mai puţin decât ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am auzit un foşnet
alb-alb era ceva şi mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-şi aripile iluzie la geamul spart în bucăţi
ori era o singură aripă care plutea mai uşor fără înger

ce ştii tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc şi mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!