Ofelia

Of câte regrete ai produs
Dulce imagine clandestină
Câte încercări au trecut pe lângă tine
Şi au produs rutină sau revoltă
Tu le atragi ca un magnet
Tu le produci şi le expulzezi
La tine converg consecvent
Regrete timpurii scăpate din reflex
Regrete conspirative sau obsesive
Multe dintre ele survin afectiv
Altele se reproduc pe fond de ten
În regim excedentar
În variante automate
Poate izvorăsc din nuri tăi interzişi
Sau din dialectul tău simpatic
Sigur din frumuseţea ta blajină
Tot mai rar distribuită
Şi mai rar accesată
Multă severitate divulgi
La pretendenţi agasanţi
La aspiranţi iritanţi
Puţină toleranţă accepţi
Respingi reperele fixe
Străbătând presupusul destin
Uf câte refulări străbaţi
Lumină pură incandescentă
Acum deschide-te puţin!

poezie de David Boia (31 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e trecut, nu-i loc de regrete

Totul e trecut, nu-i loc de regrete,
Am fost si copil, adolescent, adult,
Lumea asta falsă, îţi spun azi, poete:
Uneori îmi pare a fi mult prea mult.

Le-am trăit pe toate, mereu un rebel,
În viaţa asta puţine-mi sunt secrete,
Nu mai am de gând să fac vreun apel,
Totul e trecut, nu-i loc de regrete.

poezie de Alex Dospian (februarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC ÎN TRECUT ŞI NU MAI AM DELOC REGRETE
Privesc în trecut şi nu mai am deloc regrete
De tot ce n-am făcut, dar de viitor mi-e sete,
Speranţa e firească! A vremurilor bune
Cerute-n rugăciune şi a psalmilor versete.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea,
pe aripi de furtuni stelare
cu tine să călătoresc.
Să-îmbrăţişăm Steaua cea Mare,
din toate câte strălucesc.
În părul tău aş vrea s-o prindem
şi-n Univers să fim comete.
Imensitatea s-o cuprindem,
timpul să nu ne regrete.
Plecaţi pentru totdeauna
de pe bătrânul nost' pământ,
Vom străluci precum e luna
pe-altarul Tatălui cel Sfânt.
În Univers vom dăinui
multe mii de ani lumină.
Noi altă viaţă vom trăi
în a raiului grădină.
Acolo, tu vei înflori.
Voi înflori şi eu cu tine.
Pentru vecie vom uni
ale noastre vechi destine.
Rubine interstelare
vom intra în nemurire.
Pe pământ lacrimi amare,
curgă, întru pomenire.

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte vieţi date întâmplării de zestre

câte vieţi date întâmplării de zestre
câte clipe de gheaţă câte şoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morţi aşteptându-şi rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roşii zi şi noapte
găuresc pământul...

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să mor câte puţin

Învăţ să mor câte puţin
În ochii propriului destin,
M-aşez la sânul tău târziu
Să mor şi să rămân tot viu.

Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi şi stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută

Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ţinând în ea îngeri şi sori,
Fluturi ce duc în spate nori.

Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.

Tu ţipi în jur ca o leoaică,
Încep şi ielelor să placă,
În nesfârşit albastru joc
De tine vreau să am noroc.

Învăţ aşa să mor puţin
În sânul propriului destin
Şi-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să mor câte puţin

Învăţ să mor câte puţin
În ochii propriului destin,
M-aşez la sânul tău târziu
Să mor şi să rămân tot viu.

Lăsa-voi urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi şi stea din cer căzută
Pe-o creangă dulce de cucută

Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ţinând în ea îngeri şi sori,
Fluturi ce duc în spate nori.

Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.

Tu ţipi în jur ca o leoaică,
Încep şi ielelor să placă,
În nesfârşit albastru joc
De tine vreau să am noroc.

Învăţ aşa să mor puţin
În sânul propriului destin
Şi-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

De câte ori am tresărit
La fiece mişcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.

Ş-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Şi lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.

O, dac-ai şti de câte ori
Nopţile albe, nedormite,
Ţi le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,

Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârşit
Durerei nesfârşite!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

De câte ori am tresărit
La fiece mişcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.

Ş-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Şi lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.

O, dac-ai şti de câte ori
Nopţile albe, nedormite,
Ţi le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,

Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârşit
Durerei nesfârşite!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre mii de gânduri care

Dintre mii de gânduri care
Zi şi noapte te frământă
Câte-s edificatoare,
Câte duhu-ţi înfierbântă,
Câte sânt folositoare,
Câte inima-ţi încântă,
Câte-or fi dăunătoare,
Câte doar te înspăimântă,
Câte-s ne vindecătoare,
Câte zelu-ţi înmormântă,
Câte-s apă şi mâncare,
Câte sufletu-ţi mănâncă
Câte-s răni usturătoare
Sau fac rana mai adâncă
Câte-s conştiente oare
Sau inconştiente încă...
Nu răspunde la întrebare
Ci întreabă-te; "sunt pe Stâncă?!"

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (29 iunie 2021), traducere de Adelina
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste in vreme de Co-vid

Dragoste in vreme de CO-vid

Hanoracul meu a tine miroase!
Si perna.. Încă iti tine forma buclelor frumoase!
.. ba câte un fir de par, ba câte un miros
Ba mai mult de un gând şi sentiment zdrenţuros!
Incă-mi esti vie şi purtătoare de emoţie,
iar tot ce se întâmplă acum parcă-i a sufletului comoţie!
Poate nu am reuşit corect să comunicăm
Si uşor să ne notificăm...
ce ne doare.. supăra şi deranjează,
iar astea prea uşor, acum ne partajează.
Dar mai mult de aceea haină
sunt eu îmbibat de tine, în taină!
Sunt multe de vorbit, trăit şi explorat
Si emoţii.. Dorinţe... iubiri de arătat!
Nu eşti tu perfectă şi nici eu prea frumos,
Dar te găsesc fluidă şi pe mine ambiţios;
Ne-am simţit mulabili şi buni de iubit
Si sigur împreună într-o curte plina... de albit!

poezie de Gabriel Anghel
Adăugat de acelasi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt?

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?

Câte şoapte secrete ţi-am spus
Şi toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ţi-am adus,
La ora asta unde sunt?

Câte imaginare căi întrevedeam
Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând,
Dar toate speranţele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?

Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii şi şoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?

poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă înconjoară visele, târziu în noapte,
Aşa cum stelele ard divin în focul lor nestins,
Apoi roiesc, spre a sfârşitului destin,
În alte vieţi, în altă parte...
Câte caractere, câte enigme nedesluşite,
Câte fantomatice figuri şi definiţii
despre tot şi toate...
Mai mult sau mai puţin dovedite sau răstălmăcite,
În frământări neîntâmplătoare de noapte.

poezie de Valeria Mahok (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picăturile de apă care cad una câte una, puţin câte puţin, se poate umple un vas. Aceasta-i legea oricărei acumulări de bani, de cunoştinţe şi de merit religios.

în Hitopadesha
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste la prima vedere

Întâmplarea cea mai fantezistă
Din câte sunt şi din câte există.

distih de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ştim ce pierdem, nu apar regrete.

aforism de David Boia (30 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Un rechin, fiind pe moarte,
Se văita în mare chin,
Că mai multe oale sparte
Îl apasă pe destin!

epigramă de Constantin Enescu (18 martie 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!