Unicul poem de dragoste al cinicului

Dragostea vine şi pleacă
Şi adesea ia câte o pauză
Apoi revine pentru a vedea
Pagubele pe care le-a pricinuit.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oameni trebuie să îi iei cu binele sau să îi distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău uşor care le-a fost pricinuit, dar nu se răzbună în schimb pentru ceva grav.

Niccolo Machiavelli în Principele
Adăugat de kaya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frenia

Marchez caietul.
Mă priveşte fix.
Apar.
Pândeşte. Rigid.
Nu pleacă. Şi iar...
Aici a fost.
Revine. Mă mut.
Le ia şi pleacă. Regres.
Când vine, le mută.
Frenia. Coşmar.
Ţip.

poezie de Maria Neski
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragmente

Infidelităţi?
Fragmente de adevăr decupate
Din minciuni colosale.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschid fereastra

să iasă dragostea consumată
toată noaptea şi să cutreiere
oceanele pe valuri călare
înconjurând planeta de câte ori
este nevoie pentru a se reîncărca
apoi o să intre în camera mea
pe uşa deschisă discret
o să treacă pe strada unde copacii
stau întinşi la soare pe şezlonguri
metalice învelite cu fâşii de catifea
o să-şi facă un selfie
este dragostea mea pentru noaptea
care vine în câteva minute
lihnită de iubire şi tandreţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nestatornică

Am umblat pe mări
căutând un surâs.
Am umblat prin oraşe
căutând dragostea ta.

Dragostea care a plecat
şi cred că nu mai vine,
dragostea care ni-ai dat-o
nesăţioasă femeie.

Am umblat pretutindeni,
ca să aflu despre tine.
Poate că ai dispărut
pentru a nu te mai vedea!

Poate m-ai părăsit
că te-ai plictisit de mine!
Poate că a fost visul meu
că te voi părăsi?
Poate că a fost dragostea ta
care m-a îndepărtat?

Prin marile oraşe,
ale altor continente,
prin marile deşerturi,
rătăcesc fără dragostea ta.

Nu vei şti c-am murit
pentru o mare femeie...!
Nu vei şti c-am murit
nesăţioasă femeie...
pentru tine... şi dragostea ta
nestatornică.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vipia, revine...

Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopţii
Seamănă îngeri de scrum.

Tu înoţi în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranţă
Într-o inimă cu leac.

Amândoi ştergem distanţa
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.

Ştergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine, dragostea năvăleşte, iar când pleacă, pleacă hoţeşte, pe furiş.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine şi pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum şi chiar Aici, pentru că Sinele este veşnic, Sinele îl eşti dinaintea corpului şi vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl eşti chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine şi pleacă nu este Sinele. Poate o experienţă care vine şi pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu moare, ea vine între doi oameni, stă puţin şi pleacă spre alţii... Nu e bine să ţii dragostea în loc. Ea trebuie să circule... La fel ca banii...

citat din Carmen Dumitrescu
Adăugat de Grig
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dave: Ne trebuie un nume.
Brian: Eu am spus părerea mea.
Zach: Da, şi nu am fost de acord cu "Harry Potterşii". Următorul.
Brian: Deci al tău e mai bun?
Zach: "Urmează-i până la limita deşertului" este memorabil şi are stil.
Brian: De câte ori îl rostesc nu mai am suflu.
Zach: Ai astm, omule. Nu mai ai suflu nici când rosteşti numele tău.
Dave: Da, Brian, nu putem să ţinem cont de problemele tale respiratorii în alegerea unui nume.
Brian: Chiar şi fără un inhalator, "Urmează-i până la limita deşertului" e prea lung.
Zach: Da, dar când vom deveni faimoşi, fanii noştri îl vor scurta la UPLLD.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sau iubirea

dragostea sau iubirea
e în inima mea
chiar dacă le simţi
nu le poţi vedea
dragostea ne dăruie
clipe de bucurie
iar iubirea vine
neîncetat din mine

poezie de Maria Buzu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi
Ea este cea pierdută,
Şi-apoi amândoi sunteţi pierduţi,
Şi nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

Într-o lumea foarte normală
O suferinţă extraordinară se amestecă mereu printre micile preocupări,
Pierderea pare enormă, dar
Nimic nu poate fi luat de la capăt sau explicat deplin.

Îţi este teamă.
Dacă găseşti dragostea perfectă,
Ea îţi va opări mâinile;
Jupoaie-ţi pielea de-a lungul nervilor,
Provoacă dezastrul cu o inimă computerizată.

Ţi-ai pierdut dragostea pentru ea şi-apoi ea este cea pierdută.
Ai încercat să nu produci suferinţă şi, totuşi,
Orice ai atins a devenit rană.
Ai încercat să îndrepţi ceea ce nu putea fi îndreptat,
Ai încercat, deloc prosteşte sau lipsit de eleganţă,
Să salvezi ceea ce nu putea fi salvat.

Ai eşuat;
Acum ea este altundeva,
Iar noaptea ei şi noaptea ta
Au devenit nişte deşerturi.

Ce uşor ne-ar fi
Dacă dragostea ar putea fi readusă acasă ca un pisoi pierdut
Sau culeasă aşa cum culegi căpşunele,
Ce minunat ar fi;
Dar nimic nu este vreodată atât de perfect cât ţi-ai dori să fie.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am schimbat numerele orelor de pe ceasul meu

Am schimbat numerele orelor de la ceasul meu,
Acum poate că se vor schimba şi alte lucruri.
Acum poate
La ora 2 a. m.
Tu nu te vei mai trezi
Ca să-ţi strângi lucrurile
Şi să pleci pentru totdeauna.
Poate vei descoperi că e
Mult prea devreme să te scoli
Sau mult prea târziu –
Şi vei rămâne aici pentru totdeauna.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND NOSTALGIA TINEREŢII-N SUFLET IARĂŞI ÎŢI REVINE
Când nostalgia tinereţii-n suflet iarăşi îţi revine
În vremea-n care nu-ţi mai curge sângele cel iute-n vine,
Ar trebui să scormoneşti trecutul, pentru consolare,
Ca să găseşti acolo vise fericite-n nopţi senine.

rubaiat de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi scuipă în faţă karma pe cei care au pricinuit suferinţă scăldată în lacrimi şi pe cei care au valsat cu desfrâul, imoralitatea la balul vieţii, sorbind apoi cu patos din cupa sfidării.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea care vine pe neaşteptate, tot pe neaşteptate şi pleacă.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.

Timpul este călugărul înţelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viaţă!

Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.

Visurile au fost împărţite clipelor.

Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,

de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: să fie Lumină!

Şi s-a făcut Lumină:

inima speranţei, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria şi zborul.

Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopţilor pământene,

aşteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie şi frumuseţe;

întunericul nu este o fiinţă.

Fiecare clipă naşte câte un vis,

şperanţa este mare luminatoare a visului.

Viaţa este şi vis, şi speranţă, părţi din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat să pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredinţat

drumul soarelui şi drumul stelelor;

s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

să fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curăţit de rămăşiţele întunericului

să rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumuseţea omului.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un ins...

Sunt un ins ce ţi-am ieşit în cale
Din şirul nesfârşit al dragostelor tale.

N-ai să ajungi nicicând iubirea s-o-nţelegi.
Tu dragostea ţi-o dai pe doi arginţi,
Bărbaţii din mulţime ţi-i alegi,
Făcând orice ca să îi scoţi din minţi.

Acum când pleci ce rost mai are
Un simplu ins ce ţi-a ieşit în cale,
Din şirul nesfârşit al dragostelor tale.

Şi câte nopţi n-am adormit
Gândindu-mă la tine!
Dar pentru tine-i ceva obişnuit,
Când unul pleacă, altul vine.

Un simplu ins ce ţi-a ieşit în cale,
Acum când pleci ce rost mai are,
Din şirul nesfârşit al dragostelor tale.

Şi cântecul pe care zici
Făcut-ai pentru mine,
E-un cântec pe care-l dedici
Cu aceleaşi vorbe la oricine.

Din şirul nesfârşit al dragostelor tale,
Un simplu ins ce ţi-a ieşit în cale,
Acum când pleci, ce rost mai are.

Priveşte-n jur şi vei vedea,
Ce-nsemnă mâine frumuseţea ta!

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat uită adesea numele femeilor cu care s-a culcat, dar niciodată numele femeilor pe care le-a iubit. Chiar dacă nici nu le-a atins cu vârful degetelor.

citat din Radu F. Constantinescu (decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că ea poate

Pentru toată violenţa consumată pe ea,
pentru toate umilinţele pe care le-a suferit,
pentru corpul ei pe care l-ai exploatat,
pentru inteligenţa ei pe care ai călcat-o,
pentru ignoranţa în care ai părăsit-o,
pentru libertatea pe care i-ai refuzat-o,
pentru aripile pe care le-ai tăiat,
pentru toate astea:
înclină-te de fiecare dată
când te uiţi la sufletul tău,
pentru că ea poate vedea,
pentru că ea poate simţi.
N-are nevoie de compasiunea ta,
pentru că ea se va ridica mereu,
pentru a se apropia de cer,
unde sufletul ei trăieşte.

poezie de Eugenia Calancea (8 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!