Kavafis

1.

Pierdut la marginea lumii greceşti,
Ca un scut antic.
Inscripţie din care puţine litere
Se mai pot citi
Şi nu spun decât nişte nume vechi.
Parcă şi-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizaţiei greceşti.

2.

144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.

3.

Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripţie lapidară

La moartea unei civilizaţii de trei milenii,
Poezia lui e steagul de doliu
Coborât în bernă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un flacon

E parcă un făcut ca nimănui
Să nu-i miroasă murdăria lui,
Pe când - pe vrute, pe nevrute -
Parfumul altuia îi pute.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o piatră

Aveam aşa o greutate
Aici pe inimă
Şi, iată, de când cu lespedea asta
A dispărut.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie

În iad, pe cazanul mare,
Scris e cu păcură: "Triştii",
Iar mai jos, de-un oarecare:
"Aici râd epigramiştii!"

epigramă de Ion Ghera din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie destinată Curţii de la Versailles

Versailles, castel de regi şi prinţi,
E aşezat - vă spun precis -
La patru leghe de Paris
Şi la o sută... de bun simţ.

epigramă de Alexis Piron, traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitura filosofiei greceşti este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominanta în Occidentul liberal este platoniciană... Aşadar, Platon domneşte ca stăpân incontestabil pentru ca idealismul, făcându-ne să luăm nişte licurici mitologici drept nişte lumini filosofice, permite justificarea lumii aşa cum este ea, permite îndemnarea oamenilor să întoarcă spatele concretului, vieţii, acestei lumi şi materiei realului, pentru a-şi îndrepta privirile către ficţiunile din care-s făcute poveştile pentru copii la care se reduc toate religiile...

Michel Onfray în O contraistorie a filosofiei: Înţelepciunile antice (2008)
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o tobă

Scula asta are mare căutare:
Nicodată golul n-a sunat mai tare.

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ta, cale spre desăvârşire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta şi poezia ta există
Nu pot exista fără această creaţie... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineaţă
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetaţi de dragoste
Suntem nişte frunze peste grădina bunicii
Sau poate nişte imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu aşteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conştienţi de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer şi pe pământ.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe ziduri

Căzut aici, ucis pe loc,
Surprins de tirul conjugat
Al soaţei sale: "foc cu foc"
Şi-al soacrei: "foc automat".

epigramă de Gheorghe Suciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume proprii

Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Şi tot ce era mai de preţ pe acolo
A fost făcut sul
În nişte nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Şi când destupăm câte unul,
Să zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Ţâşnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

Să înmulţim din răsputeri
Avuţia de nume proprii a lumii!
Şi dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porţile altor planete.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie măgărească

Ici măgarii când se-adună
Mintea îşi vând pe parale;
Pun urechi lungi drept cunună,
Şi-aşa-şi pun ţara la cale.

epigramă de Alexandru Hrisoverghi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie în Anti-Teze

volum de versuri

• Descarcă/citeşte în format PDF (Portable Document Format)

Această lucrare a fost pusă la dispoziţie de Editura Arhip Art.

carte de Daniel-Dumitru Darie
Adăugat de Patricia Lidia Cevei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde

Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină şi pentru tinereţe,
Şi pentru viaţa care nu moare.

Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe;
Şi pentru moartea care nu învie.

Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.

Sau mai bine cântă tu
Şi cu sufletul meu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul îngheţat
a coborât în bernă
steagul tricolor

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăpătura de pământ

Pe o crăpătură de pământ
Se-mbrăţişează viaţa cu moartea,
Fiecare îşi vrea cu duritate partea,
Dându-şi onorabil ultimul cuvânt.

Cei de deasupra ascultă privighetori,
Cei răsturnaţi au sângele-nfundat
Într-un borangic negru, colorat,
Înmuiat în steagul care dă fiori.

În adânc monştrii aşteaptă cuminţi
Să umple cu tăciuni crăpătura
Când suflete tinere se dau dea dura
Peste osul plecaţilor părinţi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prinţ din Libia de vest

Aristomenis, fiul lui Menelaos,
prinţul din Libia de Vest,
a fost în general bine văzut în Alexandria
de-a lungul celor zece zile petrecute acolo.

De dragul bunului său nume, s-a îmbrăcat ca grecii.
A acceptat cu plăcere onorurile,
dar nu le-a solicitat; era modest.
A cumpărat cărţi greceşti,
mai ales de istorie şi de filozofie
Dincolo de toate, era un om puţin vorbăreţ.

S-a răspândit vorba c-ar fi fost un gânditor profund,
iar asemenea oameni, se ştie, nu vorbesc prea mult.

Nu era deloc un gânditor profund sau ceva asemănător –
ci mai degrabă un om simplu, amuzant.
Şi-a luat un nume grecesc, s-a îmbrăcat greceşte,
a învăţat să se poarte mai mult sau mai puţin ca un grec;
şi tot timpul i-a fost teamă că şi-ar putea pierde
numele lui destul de bun
folosind aiurea cuvintele greceşti,
pentru ca apoi cei din Alexandria, după obiceiul lor cel rău,
să înceapă a râde de el.

De-aceea s-a mulţumit să folosească doar câteva vorbe,
îngrozitor de atent la sintaxă şi pronunţie;
şi-aproape o luase razna, fiindcă avea,
îmbuteliate, sub presiune, înlăuntrul lui, atâtea de spus.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe mormântul unui şmecher

Inscripţie pe mormântul unui şmecher

Aici mi-s eu, gagiu şucar,
Coţcar ceva de n-am cuvinte,
Cel mai a-ntâia miştocar,
Să moară ăla care minte!

epigramă de Giuseppe Navarra din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va veni, moartea va avea ochii tăi

Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi –
această moarte care ne însoţeşte
de dimineaţa până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remuşcări
sau unei obişnuinţe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un ţipăt mut, o tăcere.
Aşa cum îi vezi tu în fiecare dimineaţă
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranţă,
speranţa că-n acea zi noi vom şti
că tu eşti viaţă şi că tu eşti nimic.

Pentru că fiecare viaţă are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obişnuinţă de care tocmai ai scăpat,
ca şi cum ai vedea-n oglindă
cum o faţă moartă reapare,
ca şi cum ai asculta, atent, nişte buze închise.
Vom coborî tăcuţi în abis.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era femeia

care-i apărea încă din vis
un crâmpei de zuluf blond
cu ochii mereu negri
sunt mulţumit şi-i cad
în genunchi în zadar
aproape mă pierd la marginea
lumii vechi şi nu ştiu
cum se face o minune
ea era femeia de la capătul
drumului presărat din abundenţă
cu pietre funerare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele, afară de literele greceşti cu cari sunt denumite, mai au şi alte nume, nume frumoase, misterioase, cari merită să fie ţinute minte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!