Doar un eu se poate plictisi. Pentru ca plicsitul este tocmai excesul si hibrisul ranite ale eului in raport cu lumea.

Vlad Mureşan în revista Observator cultural, nr. 438, 4 septembrie 2008, "Sensul ultim al culturii" (4 septembrie 2008)
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea manifestată este slujită de Ceea Ce Îl Susţine Existenţa. Sunetele plutesc în interiorul Liniştii - formele văzute plutesc în interiorul Nevăzutului. Însă, rareori, văzutul devine conştient de Nevăzut, tocmai pentru că văzutul este atras în permanenţă de lumea văzută. E adevărat: Nevăzutul devine plictisitor pentru mintea văzutului, deoarece Nevăzutul nu poate fi cuprins, delimitat sau caracterizat - ceea ce îl face imposibil de înţeles. Iar dacă nu poate fi înţeles, mintea devine brusc neinteresantă, căci încercarea de a înţelege are loc doar în ograda minţii. Şi pentru că oamenii tind să se identifice total cu mintea lor, conştientizarea Nevăzutului devine o reală raritate. Cel ce renunţă la interpretarea văzutului va primi vizita Nevăzutului, tocmai pentru că eliberarea de identificare îi permite fiinţei să se scufunde blând în spaţiul liber - iar acolo unde este spaţiu, este prezent şi Nevăzutul.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christos este ultima figură tragică. Crucificatul a crucificat crucificarea.

Vlad Mureşan în revista "Idei în Dialog" (aprilie 2006)
Adăugat de Alin Codrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre sensurile culturii este scoaterea omului din zoologie.

Vlad Mureşan în "Sapă, cârtiţă bătrână!" – interviu realizat de Silviu Man (4 mai 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din osmoza intelectului şi a inimii, intelectul trebuia să-şi câştige o autonomie proprie pentru a se cunoaşte pe sine.

Vlad Mureşan în "Sapă, cârtiţă bătrână!" – interviu realizat de Silviu Man
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

La limita ei, arta cotidianului a ajuns să facă apoteoza toaletei şi a deşeurilor, a reziduurilor de fiinţă, deci a neantului obiectivat, deoarece la acest nivel "democratic" al cotidianului suntem cu toţii egali – şi doar aici. Toaleta este confesionalul postmodernilor. Acolo se poate vedea pe ziduri insalubre cum deconstrucţia le-a inversat opoziţia ierarhică dintre cerebral şi anal - încoronând ateologia lor digestiv-tubulară.

Vlad Mureşan în revista Verso
Adăugat de Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Important este să gândeşti tu însuţi, pentru că tot ce vine din afara ta, oricât de colosal şi autentic, te poate tutela condamnându-te la heteronomia căderii din sarcina gândirii, la robia de a nu exista tu însuţi în spaţiul ideilor; trebuie să gandim pentru că nu suntem dicţionare, recipiente de idei. Ideile sunt celulele roşii ale spiritului, intelectul este sistemul lui circulator, gândirea este viaţa spiritului. Sarcina gândirii este sarcina vieţii. Noaptea timpului este menţinerea spiritului în cripta tuturor alienărilor la care ne condamnă căderea din insomnia salvatoare a gândirii.

Vlad Mureşan în Criza antropologiei şi sarcina ei originară (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propriul contemplaţiei este pasivitatea subiectului, care lasă liber obiectul să îşi dezvăluie bogăţia multilaterală.

Vlad Mureşan în Observatorul cultural, nr. 512, "Obiectivitatea frumosului"
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aş putea plictisi de roşu, cum nu te poţi plictisi de omul pe care îl iubeşti.

citat din Diana Vreeland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se maturizează în raport cu ei, la vârste diferite, iar alţii niciodată. În raport cu ceilalţi, eram deja matur la 23 de ani, în raport cu mine, de abia la 36 de ani.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, sigur că îndârjirea hotărârii este un ingredient necesar pentru realizarea unui ţel, dar excesul de rigiditate poate fi dăunător.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excesul de severitate stârneşte ura. Excesul de indulgenţă şubrezeşte autoritatea.

Saadi în Gulistan (1258)
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţa este o crimă în raport cu ceilalţi şi sinucidere în raport cu tine.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum tiranul este ascultat şi poate domina mulţimile, nu pentru că mulţimea ştie, ci tocmai pentru că e neştiutoare şi oarbă, tot astfel, retorul, cel ce se foloseşte de topoi, poate convinge mulţimea de cele ce zice, fără ca acestea să fie neapărat adevărate. Ori nu este asta oare doar o linguşire? Retorul nu face decât să rostească acele lucruri pe care mulţimea vrea să le audă pentru a se lăsa sedusă.

citat celebru din Platon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub influenţa lumii exterioare (a mediului)o parte a sinelui dotată cu organe de percepere a excitaţiilor şi cu organe de apărare împotriva lor, se dezvoltă treptat devenind Eu. Acesta este mijlocitorul între Sine şi lumea exterioară. Percepţia şi conştiinţa constituie doar partea cea mai mica şi mai superficială a Eului, parte care topografic este situată cel mai aproape de realitatea externă. Cu ajutorul acestor instrumente (sistemul percepţie -conştiinţă), eul îsi conservă existenţa, observă şi examinează realitatea pentru a obţine o "imagine adecvată" a ei, se adaptează la realitate şi o modifică cu interesele lui. Astfel "Eul" îşi asumă sarcina de a reprezenta lumea externă în faţa Sinelui, pentru binele acestuia.

Sigmund Freud în Psihologia Inconştientului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea este o cădere a libertăţii. Prin cădere omul pierde libertatea edenică multivalentă (poţi avea orice pom) pentru o libertate istorică bivalentă (un singur pom). Căderea echivalează deci cu o implozie transcendentală, cu o compresie mutilantă a libertăţii edenice originare.

Vlad Mureşan în Teologia perversă a lui Žižek în revista Cultura, nr. 50, dec. 2010 şi nr. 51, ian 2011
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este niciodată un atom egologic, o monadă care să nu fie dintotdeauna consubstanţială cu toate celelalte. Individul concentrează în sine toată specia, individuaţia recapitulează şi reconcretizează totalitatea esenţei umane.

citat din Vlad Mureşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e Dasein, dar totuşi are o corporalitate care îl menţine prizonier în ontic, în ciuda deschiderii lui ontologice.

Vlad Mureşan în revista Observator cultural, nr. 438, 4 septembrie 2008, "Sensul ultim al culturii" (4 septembrie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcina ontologică a tuturor valorilor este Fiinţa în sensul ei plenar, ca sursă şi substanţă a universului însuşi, dar şi a structurării lui verticale. Numai existenţa unei gradaţii ontologice face posibilă ierarhia axiologică.

Vlad Mureşan în Arhitectonica valorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea creată se schimbă în permanenţă, iar reacţia omului la ceea ce este îi creează experienţa lui ceea ce va fi. Tocmai de aceea, un om conectat la Liniştea din care provine totul, merge dincolo de efectul oricărei experienţe, deoarece Întoarcerea la Linişte provoacă o transcendere spontană a zgomotului. Însă Liniştea nu este o ţintă sau o destinaţie, pentru că nu poţi ajunge la Linişte, dacă îţi propui asta. Liniştea nu are nici formă, nici conţinut - şi tocmai de aceea nu poate fi localizată pe scara existenţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!