Am avut un vis straniu. Mă aflam dinantea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am văzut-o transformându-se în zid. Ulterior, n-am mai simtit nevoia să caut alt răspuns în privinţa destinului. Nu poţi fugi de tine însuţi nici măcar când o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.

Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun şi hotărăşti să i te dai pe tine însuţi...

Octavian Paler în Despre dragoste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am fost mulţumit cu ceea ce am avut, dar n-am ştiut nici ce vroiam să obţin.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu ştiu, domnule cum e mai rău: să-ţi pară rău de ce ai făcut sau să-ţi pară rău de ce n-ai făcut... niciodată n-am reuşit sa mă decid.... Dar cineva zicea că pe măsură ce îi scad puterile, îi scad şi dorinţele. Adică nu mai ai putere să fugi, nu mai ai dorinţă să fugi. Eu cred că lucrurile nu stau aşa. Dacă nu mai ai putere să bei e şi pentu că nu-ţi mai e de-ajuns de sete. Şi, la drept vorbind, asta îmi reproşez. Că atunci când puteam merge nu mi-a fost de-ajuns de sete. Că am avut forţa să renunţ... Din nefericire, devenim înţelepţi când asta nu ne mai e de mare folos.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fugi de tine însuţi, pădurea indeciziilor tale va acoperi cărarea destinului...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe să-ţi pese de tine cu adevărat doar atunci când începi să-ţi pese de altcineva. Cea mai frumoasă relaţie o ai cu tine însuţi, mai ales când inima ta trăieşte prin inima celuilat - uimit începi să te (re)descoperi ca şi când până atunci doar ai mimat viaţa...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor şi nici a destinului.

Octavian Paler în Apărarea lui Galilei
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine însuţi nu poţi fugi nici la marginea lumii.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tine

vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Şi-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Şi-aş vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.

În viaţă n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ţi-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!

În viaţă n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am ştiut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Şi mai adânc eu mă afund
şi repătrund
în tine.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfica

În ochii tăi caut
Unicul răspuns.

În privirea ta caut după
Acel poem adânc ascuns,
Scris de viaţă prin tine,
În tine.

În zâmbetul tău caut să
Întrezăresc sacrul!

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron (1981)
Adăugat de redstar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar să las în grija altora împărăţia cerurilor şi să mă ocup de pustiul meu. Mai ales că, sincer vorbind, eu mă număr printre cei care, oricît i-ar lovi cineva peste degete, nu pot spune "sînt fericit", ci "mă doare". Hotărît lucru, n-am nici jumătate de sfînt în mine.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de ea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ar plăcea să salvezi lumea de la degradarea şi distrugerea pentru care pare destinată? Atunci îndepărtează-te de agitaţia superficială a maselor şi în linişte, mergi să lucrezi la propria autocunoaştere. Dacă vrei să trezeşti toată umanitatea, atunci trezeşte-te pe tine însuţi în totalitate. Dacă vrei să elimini suferinţa din lume, atunci elimină tot ce este întunecat şi negativ în tine însuţi. Într-adevăr, cel mai mare cadou pe care îl ai de dat este propria auto-transformare.

citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfred Moir

De ce n-am fost devorat de dispreţ
Şi n-am putrezit în indiferenţă
Sau în revoltă neputincioasă ca Indignation Jones?
De ce, cu toate păcatele mele,
N-am avut soarta lui Willard Fluke?
Şi de ce, deşi mi-am făcut veacul la barul lui Burchart,
Ca un fel de momeală a casei pentru a convinge clienţii
Să cumpere alcool, patima băuturii
A căzut pe mine ca o ploaie care spală totul,
Lăsând sufletul meu uscat şi curat.
Şi de ce n-am ucis un om, cum a făcut Jack McGuire?
În schimb, am acumulat puţine în viaţă –
Totul se datorează unei cărţi pe care am cumpărat-o cândva.
Dar oare de ce m-a dus la Mason City
Unde am avut şansa să o văd în vitrină,
Tentându-mi ochii cu coperţile ei aurii?
Şi de ce a răspuns sufletul meu acelei cărţi,
Pe care de atunci o recitesc mereu?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă puteţi imagina cât de amar şi cât de nefiresc, de insuportabil este jocul cu tine însuţi, jocul de a te preface că eşti altcineva decât eşti şi de a încerca să uiţi ceea ce nu poţi uita, ceea ce nu vrei să uiţi. Vrei să fii altfel decât eşti, dar nu poţi fi nici măcar ceea ce eşti cu adevărat. Eşti ca un fard prost care îţi demască adevărata identitate, căci lumina privirii îţi întunecă pleoapele şi când nu mai ştii cine eşti sau ce eşti, ajungi să fii uitat într-un colţ de suflet, ca o vechitură inutilă, roasă de carii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzând ce n-am avut

Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanţ greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să ştiu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvaşă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ţi în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza fiinţei tale.
Nu mă doream aşa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toţi avem puterea să ne suprimăm esenţa.
Esenţa mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineţi mohorâte
m-a dat sclava lubricului simţământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoaşteam:
o enigmă spontană, enigma mea şi...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Şi grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi şi cât mister!...
Eu am spart poarta fiinţei în care m-am topit,
ca să fiu.
În odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur şi cald... acum, o fereastră deschisă primeşte vântul rece
şi-a făcut lăcaş unde obişnuiam să visez.
Uşa se deschide şi tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la uşa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo aşteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârşit..."

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzând ce n-am avut

Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanţ greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să ştiu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ţi în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza fiinţei tale.
Nu mă doream aşa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toţi avem puterea să ne suprimăm esenţa.
Esenţa mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineţi mohorâte
m-a dat sclava lubricului simţământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoaşteam:
o enigmă spontană, enigma mea şi...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Şi grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi şi cât mister!...
Eu am spart poarta fiinţei în care m-am topit,
ca să fiu.
In odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur şi cald... acum, o fereastră deschisă primeşte vântul rece
şi-a făcut lăcaş unde obişnuiam să visez.
Uşa se deschide şi tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la uşa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo aşteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut...
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârşit..."

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti bun la a te iubi, îţi va fi greu să iubeşti pe altcineva, pentru că atunci când nu ţi le oferi nici măcar ţie însuţi, vei avea resentimente faţă de timpul şi energia pe care le acorzi unei alte persoane.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!