Ce putem face în faţa morţii?... Putem simţi mai întâi dorinţa de a mai trăi, de-a ne revolta, de-a lupta cu toată forţa de care suntem capabili, până ce obosim. Apoi, după ce am obosit, începe să ne încerce îndoiala. Oare chiar aici şi acum este sfârşitul? ne întrebăm, deşi ştim cu siguranţă că aşa este şi tot trupul nostru şi ce este dincolo de el ne spune acest lucru. Însă ne îndoim pentru că altceva nu ne-a mai rămas, decât acea brumă de speranţă că totul e un vis urât.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustrarea de cuget este un soi de tristeţe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranţă că ceea ce facem este rău, ne-am abţine de la a face acest lucru, pentru că voinţa aspiră numai spre lucruri care au măcar aparenţa că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am şi făcut este rău, am simţi căinţă, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu şi a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simţi. O putem de altfel preveni prin aceleaşi mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet pereche este cineva care are încuietori potrivite cheilor tale şi chei ce se potrivesc încuietorilor tale. Atunci când ne simţim îndeajuns de siguri încât să deschidem încuietorile, sufletele noastre autentice păşesc în faţă şi putem fi întru totul şi cu toată onestitatea cine suntem; putem fi iubiţi pentru ce suntem şi nu pentru ceea ce pretindem că suntem. Fiecare dintre cei doi scoate la iveală cea mai bună parte a celuilalt. Indiferent ce alt lucru merge prost în jurul nostru, cu acea persoană ne simţim în siguranţă în propriul nostru paradis.

citat din Richard Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ancoraţi în realitate şi totuşi ne place să sărim în necunoscut, în iluzie, în subconştientul nostru plin de simetrii superioare realităţii. Vrem să fim ce nu putem, să fim altceva, să ne rupem de tot şi de toate, dar nu putem, imediat ce gustăm un pic din absolut, realitatea ne doboară ca un croşeu bine pus în bărbie, ne aruncă în hăul ordinarului, comunului, amintindu-ne că nu putem fi în acea metastază, în acea unire cu totul. Poate este imposibil, poate aşa am fost creaţi şi ăsta este rolul nostru de a încerca la nesfârşit fără a putea depăşi limita, poate că nu este imposibil, dar încă nu suntem pregătiţi pentru o gură de apă aşa de mare încât ne-am îneca cu atâtea răspunsuri, cu atâtea adevăruri pe care nu le-am crede posibile.

Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unitatea generatoare multitudinea dispare. Putem avea de-a face numai cu acest "unu" pentru că şi noi înşine suntem "unu". Când ne confruntăm cu o multitudine existentă nu putem să începem nimic cu ea. Pentru a ne-o însuşi trebuie ca mai întâi să devină "unu". Şi ne-o însuşim pentru a deveni liberi pentru următoarea însuşire. Onepointedness este capacitatea spiritului de a cuprinde tot.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o ţară
Şi ştim că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă şi amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viaţă,
Bună sau rea, aşa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea faţă-n faţă
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Aşa cum am avut de când ne ştim
Chiar dacă umilinţa rău ne doare
Putem pe toţi în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Şi o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreţi chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Şi cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în faţă un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranţe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi şi circumstanţe,
După eşecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o şansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Şi să urcăm pe ea până la cer.

poezie de Octavian Cocoş (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul fanteziei

Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poţi simţi că până şi o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămăşiţa unor prea multe treziri.

Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieţii – înaintea pământului,
sub cerul tăcut – în aşteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem şi pentru a trezi încă o dată ţărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se linişteşte, împreună cu noi.

Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura –
dacă mâna vie s-ar simţi plină de viaţă atingând acea mână –
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, îngheţat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorţite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mişcă.

Alte dăţi, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în aşteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

infern (vezi şi iad)

Infernul este birocraţia absolută, funcţionarul morţii cu priviri goale care semnează o hârtie prin care mama ta este ucisă aşa cum arunci la gunoi o boarfă inutilă. Nu este locul în care mori de foame, este locul care te face să salivezi de bucurie pentru un cartof sau o coajă de pâine neagră; foamea îţi devorează sufletul, nu trupul.

definiţie de Eugen Ovidiu Chirovici în Labyrinth.com
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există lucruri care stau în controlul nostru şi există lucruri pe care nu le putem controla. Cheia unei abordări sănătoase este să putem face diferenţa dintre ele, iar apoi să avem curajul să acţionăm în privinţa lucrurilor pe care le putem schimba şi să aveam puterea să acceptăm lucrurile pe care nu le putem schimba. Această acceptare nu este un lucru care se întâmplă pur şi simplu, ci este rezultatul unui proces de lucru interior cu propriile temeri, convingeri, dorinţe şi nevoi.

Raluca M. Rusu. în Cartea "Acum o viaţă"
Adăugat de Doina M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun lucru pe care un scriitor îl poate face pentru ţara lui este să scrie bine.

Eugen Ovidiu Chirovici în revista Revista de suspans, interviu (1 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermediar

Întâi, el a spus:
Femeia din noi este cea
Care ne face să scriem –
Trebuie să recunoaştem asta –
Bărbaţii ar fi rămas tăcuţi.
Dar noi nu suntem bărbaţi,
De aceea putem vorbi
Şi fi conştienţi
(pentru ambele părţi);
Fără-a fi-îngenunchiaţi de senzualitate
Avem acces la acurateţe.

Apoi, eu am spus:
Îndrăzneşti să faci cunoscut lumii
Acest crez al tău?

Iar el a răspuns:
Nu-s eu eu cel de aici?

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este întâmplător şi totul este întâmplător. Nu uita: oamenii taie cărţile. Asta este întâmplător, pentru că Dumnezeu ne-a dat liberul-arbitru; doar că, după ce ai tăiat cărţile, nimic nu mai este întâmplător.

Eugen Ovidiu Chirovici în Labyrinth.com
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea începe cu tine, deci fii tu primul care o recunoaşte dizolvându-se în ea. A. M: E tragic şi până ce mulţimile nu realizează drama, tragedia continuă. I: Mă rog să le dea înţelepciune! A. M: E prea multă frică la mijloc şi exact din acest punct începe legiferarea absurdului. I: Cum şi cine le va anula frica? Doar un Moş, Ion Roata... A. M: Gândul şi frica sunt una; gândim, presupunem pentru că ne frică de infinitul necunoscut sau viaţa veşnică pe care o suntem. Credem gândul care poate să existe doar prin corp şi de aici frica, înţelegi? Dacă am putea vedea că suntem viaţa şi nu corpul de vis pe care gândul ne spune că îl suntem şi care frica lui ar vrea să-l salveze, atunci legile acestei lumi ar fi de prisos. A. M: Până să ajungă oamenii să vadă aşa... Iar acum chiar că-s orbi bine! A. M: Asta e capcana pe care ne-o întinde mereu şi mereu gândul: "Devenirea"! Dar de ce "până", căci viaţa veşnică pe care o suntem este chiar aici. Dacă nu atingi nici un gând chiar acum, chiar aici, viaţa pe care o eşti rămâne liberă de persoana care pare că o eşti. Acum tu unde eşti, nu eşti Aici? Toţi suntem Aici, iar Dumnezeul nostru gândul ne trimite "acolo", în fricile lui, înţelegi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi lăsa mintea să conducă. Foloseşte-ţi corpul; nu gândi prea mult. Aşa încep războaiele, cu oameni care gândesc prea mult. Viaţa este dans şi dansul este viaţă - acelaşi lucru. Iar noi dansăm până obosim şi când suntem obosiţi nu putem face războaie.

citat din Monet Robier
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard: Barry, nu ne putem lupta mâine cu tine. Inginerul nostru nu este capabil.
Barry: Ce e în neregulă cu el?
Raj: E deprimat pentru că este patetic şi ciudat şi nu poate face rost de fete.
Barry: Cu toţii suntem ciudaţi şi patetici şi nu putem face oost de fete. D-asta ne luptăm cu ooboţii. Dacă nu veţi fi acolo, veţi deveni subiectul iidiculizării.
Raj (referindu-se la greutatea de vorbire a lui Barry): Sunt curios, din ce parte a Americii provine acest accent?

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur,
Deşi cerul se întunecă de numărul scrisorilor-invitaţie,
Deşi urmăm procedurile indicate – chiar şi pentru sex,
Deşi familia este fotografiată sub emblema companiei,
Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur.

Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare:
Ȋn ciuda presiunilor insinuante ale calendarului,
A asigurarii pe viaţă, a pastilelor pentru fertilitate luate zilnic,
A aversiunii pe care privirea o are în vecinătatea morţii ---
Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino acum să-ţi spun singurele căi posibile de investigare pe care le putem gândi. Prima cea care spune că este şi că nu poate fi decât să fie, este Calea Convingerii (căci ea conduce către Adevăr). Cealalată, cea care spune că nu este şi că trebuie în mod necesar să nu fie, afirm că este cea întru totul de nedesluşit. Fiindcă nici nu se poate cunoaşte ce nu este - aceasta este imposibil - nici nu se poate afirma ce nu este, pentru că este acelaşi lucru a gândi şi a fi.

citat din Parmenide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel de calendar

Această viaţă nu-mi aparţine –
Renunţă la dorinţa de-a avea ceea ce au alţii.
În acest fel vei în siguranţă.
"Unde, unde pot fi la adăpost?" întrebi tu.
Aceasta nu-i o zi pentru a pune întrebări,
În nici un fel de calendar.

Această zi este conştientă de ea însăşi.
Această zi este o iubită, pâine, duioşie,
Mai manifestă decât o pot spune vorbele.
Gândurile iau formă din cuvinte,
Dar lumina zilei este dincolo şi înainte
De gândire şi de imaginaţie.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întrebăm pe cineva "cine eşti tu?" oare îl întrebăm la ce vârf al închipuirii poate să ajungă sau acum, aici, el este, şi îl întrebi "cine este chiar acum, chiar aici?" Sper că tu nu-l întrebi "cine poate deveni?" pentru că tot ceea ce devine va fi pierdut într-o nouă devenire şi tot aşa la nesfârşit. Dar asta nu e deloc evoluţie, deşi ego-ului îi place să creadă că da, ci ASTA E SAMSARA. Apoi Jnaninul nu se amăgeşte. Iată de ce nu se dezamăgeşte, doar amăgirea că ar trebui să fii vreo imagine din mintea ta creează dezamăgirea, dar Jnaninul nu are timp de astfel de prostioare dualistice. El este dincolo de întuneric şi lumină, dincolo de amăgire şi dezamăgire, dincolo de fals şi real, dincolo de "învăţare" şi ignoranţă, veşnic Nenăscut este inima a tot ceea ce se vede, a întregii dualităţi, dar el veşnic non-dual nu se vede. Iar dacă tu crezi că "cauţi calea spre lumină" - ai pus-o şi cu majuscule, că ego-ul dacă nu se umflă în pene nu dă bine la orgoliu cunoaşteri. Doamne, mori de râs! - înseamnă că deja te afli în întuneric, nu-i aşa? Voi sunteţi exact ca nişte copii fricoşi, dar care pretindeţi vârfuri ale evoluţiei născute din propria voastră închipuire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent.

Franz Kafka în Copacii
Adăugat de Ciprian Barlog
Comentează! | Votează! | Copiază!