Întrebarea nu este "Cum o mai duci?" Întrebarea este "Unde?"

aforism de Lucian Velea (mai 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea "Există ofiţeri acoperiţi în presă?" e greşită. Întrebarea corectă este "Cine nu este azi ofiţer acoperit în presă?".

aforism de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea dacă omul care iubeşte gândeşte este ca şi întrebarea dacă submarinul zboară.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea dacă un computer gândeşte nu este mai interesantă decât întrebarea dacă un submarin înoată.

citat celebru din Edsgar Dijkstra
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea de ce există răul este aceeaşi ca şi a întreba de ce există imperfecţiune. Dar aste este întrebarea reală pe care trebue s-o punem. Este această imperfecţiune adevărul ultim, este răul absolut şi cel din urmă?

citat clasic din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea nu este "Cine îmi va da voie?"; întrebarea este "Cine mă va opri?".

citat clasic din Ayn Rand
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea "Eu cu ce mă aleg?" la întrebarea "Ce pot face pentru alţii" este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frederick: Ai pierdut o emisiune foarte neinteresantă despre Auschwitz. Mai multe imagini video de groază şi încă şi mai mulţi intelectuali nedumeriţi care proclamau caracterul mistic al milioanelor de crime în masă. Nu vor putea niciodată să răspundă la întrebarea "Cum a fost posibil aşa ceva?" pentru că întrebarea e pusă greşit. Dacă iei în calcul felul de a fi al oamenilor, întrebarea ar trebui să fie "De ce nu se întâmplă mai des?"

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rizzo: Şi sunt un american patriot si loial, cu o nevastă patriotă si loială, Zola şi cu un băieţel plin de viaţă, patriot şi loial, Billy Bubba. Ca să nu mai zic că sunt absolvent de gimnaziu, şi eu...
Charles: Nu patriotismul e problema. Vrei, te rog, să răspunzi la întrebare?
Rizzo: A, da, domnule. Ajung imediat la ea, domnule. Am doar o singură întrebare, domnule.
Charles: Care e întrebarea?
Rizzo: Ei bine, întrebarea este, domnule, care era întrebarea, domnule?
Charles: Întrebarea era, şi este, care este numele Academiei Militare a Statelor Unite?
Rizzo: Ah... ei bine... V-am spus că am un băieţel plin de viaţă?
B. J.: Of, de ce nu îi dai un indiciu?
Hawkeye: Ăăă, Rizzo, se află în West Point.
Rizzo: A, da. A, da. Da. Ei bine... Academia Militară a Statelor Unite, situată în West Point, ăăă... Fort Wayne!
Charles: Mulţumesc, caporal, asta e tot.
Rizzo: Seattle!

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înţelept va considera întrebarea "Credeţi în Dumnezeu?" la fel de puerilă şi stupidă ca întrebarea "Credeţi în H2O?". El va răspunde: "Faceţi şi trăiţi Experienţa".

Shri Aurobindo în Aventura Conştiinţei
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt întrebări

Eu sunt atâtea întrebări
Ce izvorăsc, ce mă întreabă,
Cu tot atâtea permutări,
Cu tot atâtea, nu se leagă.

Sunt semnul "cât" pus la sfârşit,
Pus peste genele tăcute,
Sunt aşteptarea de pe chip
O întrebare, şi-alte multe.

Sunt întrebarea unei nopţi
Şi întrebarea unor frunze,
Sunt zămislirea ce o porţi
La tine-n suflet, lângă suflet.

Sunt întrebarea cea mai grea
Şi întrebarea unei zile,
Când bat din pleoape spun ceva,
Sunt întrebări fără de sunet.

Eu sunt atâtea întrebări
Fără răspunsuri memorate
Şi nu am timp până în zori
Să pun un "cât", un cât la toate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea poate fi văzută de asemeni ca şi un experiment - o întrebare pe care omul o pune Naturii, încercând să o forţeze să-i răspundă. Întrebarea este aceasta: "Ce schimbare va produce moartea în existenţa unui om şi în felul cum înţelege el natura lucrurilor?". Este vorba despre un experiment prostesc; căci el implică distrugerea a însăşi conştiinţei care pune întrebarea şi aşteaptă răspunsul.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată întrebarea

Şi dacă zici că mă iubesti,
Şi-ai vrut mereu să-mi fie bine,
Ia spune-mi, să mă dumireşti:
De ce te-ai măritat cu mine?

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: "Unde ne sunt seducătorii?"

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, să "îşi piardă viaţa". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viaţa după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, şi iată de ce! Aşadar la întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem că viaţa vine de undeva şi se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă şi că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc aşa? Oare unde se duce spaţiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spaţiul de undeva sau spaţiul era Aici dintotdeauna şi forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viaţa pe care o eşti este dintotdeauna şi pentru totdeauna, ea nu vine şi nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face să crezi şi să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale şi se scaldă în Tine, Tu cel care eşti Viaţa, şi nu "ai viaţa", exact cum peştii se scaldă în ocean.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O provocare mentală nu se reduce la întrebarea: « Pot s-o fac să se culce cu mine? » O provocare mentală presupune un răspuns la întrebarea: « Pot să-i captez şi să-i menţin atenţia? ».

Sherry Argov în De ce bărbaţii se însoară cu scorpii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea

semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus

suferinţa care cade
peste capete şi umeri
din letopiseţ şi numeri
paşii noaptea din şarade

nimic nou şi totuşi este
neştiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...

şi acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea obişnuită care ţi se pune într-o afacere este "De ce?". Este o întrebare bună, dar una la fel de validă este "De ce nu?".

citat din Jeff Bezos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea era una la modă: dacă există o linie clar definită între fenomenele psihologice şi cele fiziologice în activitatea umană şi dacă da, unde este aşezată?

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrulaterul conjugal (Poezia proză)

Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipseşte elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubeşte pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubeşte pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipseşte intriga
Reluăm nuvela invers:
Ion o iubeşte pe Florica
Care îl iubeşte pe Gheorghe
Dar Gheorghe o iubeşte pe Maria
Care în mod paradoxal
Îl iubeşte pe Ion
E deja este mai bine
S-a schimbat mersul poveştii
Dar tot lipseşte acţiunea şi intriga
Deci o facem mai interesantă
Ion o iubeşte pe Maria
(întrebarea este de ce?)
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
(mă întreb oare ce interes are?)
Gheorghe o iubeşte pe Florica
(întrebarea este în ce scop?)
Florica îl iubeşte pe Ion
(Unde? Când? Cum?)
Deci toţi se iubesc
(întrebarea este de ce?)
Putem continua şi scrie un roman
Problema este că nu există
Intrigă, acţiune, tragism!?
Deci reluăm mai simplu
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Ion
(deja încep să mă plictisesc)
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Gheorghe
(ce plictisitor)
Nu există omor
Nu există acţiune
Numai iubire
(Foarte prost scriitor)
În final cei patru se căsătoresc
Două nunţi, aceiaşi zi
Un singur local
Din lipsă de meseni
(A începe conflictul!!!....)
Îmi pare rău,... dar asta este sfârşitul.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate pune întrebarea cu privire la măsura în care căutarea frumuseţii este un scop al ştiinţei. Răspunsul... Ceea ce este inteligibil este, de asemenea, frumos.

citat din Subrahmanyan Chandrasekhar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!