
La gura sobei, jarul ne vrăjește, basmul cu vrăjitoarea ne pune pe jar.
calambur aforistic de N. Petrescu-Redi (21 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Deși sfârșit-a pe rug, acuzată de vrăjitorie, Ioana D'Arc ne vrăjește și azi.
aforism de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești la gura sobei
În iarna care va să vie,
La gura sobei, ca-ntr-un joc,
Ne-om aminti, cu nostalgie,
Că-n sobă-a fost cândva și foc.
epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginația copilului e basmul ecoului.
aforism de N. Petrescu-Redi din Îngândurări, 2016 (ediția a II-a)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia te cucerește cu basmul din ochii ei, cu cel din urechea ta.
aforism de N. Petrescu-Redi din Îngândurări, 2015
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul copilăriei nu începe, ci se sfârșește cu "A fost odată ca niciodată".
aforism de N. Petrescu-Redi (2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este inima basmului, iubirea - basmul inimii.
antimetabolă aforistică de N. Petrescu-Redi (mai 2016)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fereastra copilăriei intră lumina basmului; pe fereastra școlii - basmul luminii.
aforism de N. Petrescu-Redi (octombrie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
La gura sobei
Stau copiii și suspină,
În momentele solemne,
Așteptând, poate-o sa vină
Moș Crăciun s-aducă lemne.
epigramă de Mihai Danielescu din Apă distilată (2004)
Adăugat de Virgil Petcu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenușa îngrașă ogorul țăranului, jarul - ogorul artistului.
N. Petrescu-Redi (17 martie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
La gura sobei
Spunea, când stau de vorbă-n doi,
Soția într-o seară:
- Când va muri unul din noi,
Eu mă retrag la țară.
epigramă de Gheorghe Păun-Ulmu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-i vremea cea frumoasă,
departe-i trubadurul;
jarul s-a stins, Cenușăreasă,
prin colb caut condurul.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele iubitei te fac să uiți de gura lumii.
aforism de N. Petrescu-Redi din La fereastra oglinzii (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața lui Anderson nu a fost, copile, un basm. Dar basmul a fost viața lui.
aforism de N. Petrescu-Redi (27 ianuarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia te leagă la ochi, gura cheamă plutonul de execuție.
aforism de N. Petrescu-Redi (14 ianuarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu te poate înghiți te aruncă în gura lumii.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea își ascute coasa cu piatra pe care ne-o pune pe inimă.
aforism de N. Petrescu-Redi (20 februarie 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar
Părând un mic cadou ceresc
ce ți-a vrăjit făptura,
iubito, ochii tăi vorbesc,
dar îi bruiază gura.
epigramă de N. Petrescu-Redi din Gânduri cu rimă (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre deosebire de hoții mici, marii hoți acționează în societate pentru a-și pune amprenta.
aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, sunt făcut din lut,
în amforă, grăbită, pune
o rază dintr-un nor cernut
și cidrul bolților nebune.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă
Cad frunze de jar
în irisul meu,
pașii mă poartă
pe urme de zeu.
Se stinge jarul,
blestem cenușa,
zeul aude,
mi-aruncă mănușa.
Dor mi-e de Eva,
aștept la
portiță,
vântul aduce
doar frunza de viță.
Fum pare visul
în neguri de toamnă...
Unde sunt, Doamne,
unde ești,
doamnă?
poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!