Cântec
ce să fac
dacă tot ceea ce iubesc eu
se ghicește în lumina ta,
și mâinile legănându-se
ca niște arce solare
mie mi se supun în îmbrățișare?
aud viața cum curge-n tine
și revelațiile firii tălăzuitoare
port în mine și viață și moarte
ființă despărțită în două veșnicii
unde vântul suflă dinspre apus
până la miazăziua soarelui
iar noaptea revine
după trecerea timpului nocturn
al nesomnului luminii.
cum pot să trec
în cealaltă parte a firii
unde germinează mestecenii din oase,
și se îmbrățișează cenușiul cu trandafirii
și își dau sărutări prin întuneric
în tufele preaplinului poem
și în rana de dor adormită?
ce să fac ca să nu mai stau treaz
și nici să simt ochii tăi în privirea-mi,
ce să fac cu pielea, cu suferința sângelui,
zi-mi ce să fac cu sufletul, cu tine
și cu iubirea ce voi s-o păstrez pentru mine?
fiindcă ești a mea
toată lumea se-nvârte nebună
curba pământului fuge și nu se oprește
astrele din ochi sunt amețitoare
și luna, această frumusețe uluitoare
îmi înflorește în verde vederea,
un vis care nu poate muri niciodată
trebuie să știi să-l aștepți, să stai de veghe
ascultă și stai până când ziua dispare
înăbușită toată în aur genuin
primăvara îți întoarce chipul când mă iubești
îți aud râsul cristalin, îți văd zâmbetul
suntem înrobiți să ne căutăm
veșnice stele comete.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Dragostea mea, nu te iubesc pentru mine, nici pentru tine, nici pentru amândoi împreună, nu te iubesc fiindcă sângele m-ar îndemna să te iubesc, te iubesc fiindcă nu ești a mea, fiindcă te afli de partea cealaltă, acolo unde mă inviți să sar și eu nu pot face saltul, fiindcă în străfundurile posesiunii nu ești în mine, nu te cuprind, nu trec dincolo de trupul tău, de râsul tău, există ceasuri când mă muncește gândul că tu mă iubești, mă chinuiește iubirea ta care nu-mi servește drept pod, căci un pod nu se susține dintr-o singură parte.
citat clasic din romanul Șotron de Julio Cortazar
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre iubire, citate despre sânge, citate despre râs, citate despre muncă, citate despre gânduri, citate despre existență sau citate despre ceas
Doamne, Tu ești totul...
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau să fiu și eu.
Nu mai pot departe să Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.
Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.
Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am să fiu și eu...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Te iubesc
Te iubesc cu toată încrâncenarea zeilor uitați
Cu toată ființa mea ce te așteaptă doar pe tine
În toate acele dimineți... când sunt sau nu a ta
Și chiar și-atunci când plouă sau când ninge.
Te iubesc la fiecare colț de întâmplare
Și te aflu în fiecare întrebare și răspuns
Cu tine mă încălzesc când anotimpul moare
Cu mine ești când toamna a apus.
Nu-s încercări să nu cuprindă dorul
Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte
Cu tine sunt-atâta știu- și martor... zborul
Ce ne-a unit pe veci și dincolo de lut.
Te iubesc gândind mereu să-ți fie bine
Cand ești absent sau îmi lipsești
În toate nopțile în care stau de veghe
Și când cu zeii mie îmi vorbești.
Nu simt dureri să mă doboare
Nici suferințe să mă-ncătușeze
"Tăcerea ta"- ar fi o ultimă eroare
Suflet pereche în mine să te-așeze!
poezie de Roberta Sanders
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre suflete pereche, poezii despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre ploaie
Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe sau poezii despre Dumnezeu

Mereu îți faci prieteni noi și nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleași persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viața noastră. Și cum ele fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noțiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viața. Și nimeni nu știe cum trebuie să-și trăiască propria-i viață.
Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Sweet Flory

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Paulo Coelho despre viață
- citate despre timp
- citate de Paulo Coelho despre timp
- citate despre schimbare
- citate de Paulo Coelho despre schimbare
- citate despre prietenie
- citate de Paulo Coelho despre prietenie
România există, fiindcă eu o iubesc
România există și e locul
unde eu am primit dreptul la viață!
E locul unde eu pot să mă încred în tine
să mă fac iubită de tine și să te iubesc!
Rămânia ești tu, iubitule,
când mă chemi, fiindcă ai nevoie de mine,
când mă aperi și mă strângi la piept!
România ești tu, prieten drag
și tu, semen al meu,
care nu-mi dai voie să greșesc,
fiindcă îți pasă de mine dar totuși,
mă accepți așa cum sunt, fiindcă mă iubești!
România ești tu, necunoscutule
pe care nu te-am văzut încă dar,
ești în inma mea și, știu sigur,
că și eu contez pentru tine!
România ești tu, pruncuțule frumos,
de-aici, de la sânul meu cald,
ocrotitor și bun,
căci surâsul și gânguritul tău
îmi definesc existența,
nădejdea continuității
și voința divină!
România sunt eu, când mă îmbrac în ea
ca-n strai de sărbătoare și o port
dincolo de mare și dincolo de hotar:
în inimă, în gând și pe buze!
Fiindcă o iubesc, România există!
poezie de Iulia Mirancea (3 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre încredere, poezii despre sărbători, poezii despre protecție, poezii despre prietenie sau poezii despre ocrotire
Dialoguri ale înțelepciunii
iubito, drumul spre înțelepciune
este drumul spre libertatea din noi înșine
drumul spre centrul ființei noastre
tu știi că cea mai prețioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înșine, către nu se știe unde
călătorie ce o facem în singurătate și apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greșeală
în dragoste, surpă totul în nebunie și extaz.
eu în viață am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
și nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu ființa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârșit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânți totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deșert se duc doar îndrăgostiții
și nebunii frumoși la fire
răstigniți între viață și moarte, doar nisipul
singurătății absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viața pe apucate, iubito
am iubit până la demență nopțile și rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale ființei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul neființei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităților tale
am avut revelația unirii desăvărșite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aș putea eu pierde pe tine,
când tu ești soarele meu frumos și nebun
când razele tale mă încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele și dincolo de moarte?
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre înțelepciune, poezii despre singurătate sau poezii despre început
Unde este iubire, este și ființa
problema ultimă a cunoașterii este ființa...
ființa nu este cea desăvârșită!
numai iubirea ei e desăvărșită...
fiindcă, unde este iubire este și ființa!
când iubești... nu te-ntrebi pe cine iubești
îi iubești părinții, zâmbetul lui mefistofelic
îi iubești leagănul copilăriei, îi iubești esența gândirii
zborul de aripă răsfrânt... spre marginile firii...
iubirea este pentru un text,
nu pentru un context!
el era tot idee...
și eu mă-ntrupam în carnea crezului lui
mă rezideam perpetuu... trecând în alt timp
doar de iubirea lui nu mă săturăm niciodată,
doar ea era azima sfântă pe care vream să mi-o înmulțească
Domnul, doar izvorul ei era veșnic nesecat!
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre gânduri sau poezii despre cunoaștere
Cel care nu știi că ești
eu te îmbrățișez, iubite
atât cât mă lași să mă apropii.
pentru că eu nu te îmbrățișez pe tine,
cel care nu știi că ești,
ci imaginea pe care eu
mi-o construiesc despre tine.
iar atunci când mă despart,
mă despart de acea imagine
și nu de tine, iubite
-torționarul gândurilor mele-
mă despart de o parte din mine,
de o parte din lumea mea,
de aceea sufăr, iubite
pentru că, prin tine,
cel care ești imaginea despre mine însămi,
-proiectată în afara mea-
eu mă despart de mine,
de Dumnezeul meu.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plâns sau poezii despre ochi

Vântul și steaua călătoare
Ascultă vântul dau noaptea în seara asta
Și înțelege lumina cum se aprinde în târziu
Poate e acel suflet care zboară
Vestindu-ți primăvara
Înfășurat în steaguri albe de abis.
Am fost cu tine-n noapte în fiecare seară
Am fost cu tine-n gând și în privirea mea
Ce rană sa îmi fac ca să-nțelegi, iubito
Doar noaptea e aceiași și tu aceiași stea
Și ce frumos e albul din pielea ta
Și galbenul din păr și verdele privirii
Cine sunt eu, acela
Ce nu pot adormi îmbălsămat în trandafirii firii
Ești tu o altă viață! Sau Steaua călătoare?
La mine-n palme noaptea
Când se așază-n stele,
Iubita mea e timpul să vi să ne-așezăm
Într-o lumina-naltă de flori și Cosânzene.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre alb sau poezii despre verde
Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre versuri sau poezii despre sărut
Te sorb
seara până la jumătatea
cealaltă jumătate o sărut
o oră cu folos
te zbați în ochii mei
luna pe pat de revarsă
mai mult pe sâni tăi
ne privim noapte de noapte
suntem din aceeași dragoste
inima ta se zbate în tâmpla mea
seara sunt tot al tău
ziua mă împart cu tine
poemul meu e ayahuasca
zâmbetul dăruit după sărut
e ketamină și nu mă doare
mă ofer să mă fumezi
până la ultimul os
toată noaptea ne scăldăm în rouă
și scriu poeme pe pielea ta
cu buzele muiate în sărutul tău
te sorb cu flori de gheață
mă sorbi până zorile se revarsă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre sâni sau poezii despre rouă
Peste mine a venit toamna...
iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...
la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața
atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu
și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă
mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...
și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc să știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz mă cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre dimineață sau poezii despre tristețe

În fiecare lucru te caut
În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
și cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinți, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viața.
În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
și te cioplesc până îți simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simțurile
ca și când aș sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...
În fiecare durere mă sprijin de tine
și tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aș vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineața,
să înfloresc la fiecare înghițitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri sau poezii despre rochii
Lecția universală a iubirii
iubite, e o luptă în mine
cu partea căzută a firii omului.
trebuie transfigurată.
doar din ea mușcă întunericul.
dacă am fi lumină, vârcolacul
nu ar avea din ce să muște.
cad lacătele iubirii
și tu iubești și pedepsești în aceeași măsură
dintr-o nemulțumire a sinelui.
dar, iubite, dragostea înseamnă jertfă
să te jertfești pentru celălalt din dragoste,
să îl iubești necondiționat.
dragostea agapică, gelozie?
nu, gelozia vine în același timp cu vina.
ceea ce nu iubești la celălalt
se află cu siguranță în tine.
iubite este o lege universală,
o accepți sau te chinui.
iubirea e un fel de curgere,
niciodată pe partea uitării.
tu să prinzi azurul dinspre inimă și abis
și umbrele vârcolacului înghitând luna
și zborul dintre coapse.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre jertfă, poezii despre gelozie, poezii despre vinovăție sau lecții de engleză
Rugă poetică
Mă rog de tine, Lună,
pe tine doar te știu,
tu ești cu mine noaptea
când ceasul e să fiu!
Nu m-ai certat odată
de ceea ce-am gândit
și mi-ai trimis doar vraja
să scriu nemiruit!
Mă rog de tine, Lună,
să nu mă aiurești,
mă rog te tine lună
să nu mă umilești!
Dictează-mi să pot scrie
în versuri tot ce simt,
să scriu ce mă lovește
în piept și să mă mint!
Rămâi cu mine până
dispare nebunia,
rămâi cu mine până
îmi pleacă și trufia!
Și du-te când ți-oi spune,
mă simt acum mai bine
și calcă alte urme
ținând ochii pe mine!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre ceas sau poezii despre ceartă
Tu ești primăvara mea
Tu ești primăvara mea,
Emoțiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Ești dulce ca o bezea,
Tu ești toată lumea mea!
Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aș mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.
Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu ești totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Și momentul de față să rămână amintire.
poezie de Petruș Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruș Ida-Andreea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre flori sau poezii despre amintiri
Ninsorile alină
Te frământ de-o săptămână-n suflet,... mi-e greu să spun, de-o viață!!! Cum aș putea să te conving că am respirat atâta viață
făr' de tine, cu inima pe jumătate moartă, ce adormea în fiecare
noapte cu bătăi fugare prin lume, sperând că poate, poate,
o să te întâlnească... Dragostea mea.
Da, inima naște așteptări, cu care se luptă toată viața!!!
Te frământ de-o săptămână-n inimă, te plimb în sus, te plimb
în jos, te-amestec în sânge, te-ncălzesc apoi în răsăritul soarelui,
te cobor și te leg de raze, să poți pleca odată cu el... spre apus.
În zadar!!! Când mila și iubirea prind rădăcini în suflet, trebuie să
înțelegem că vom pleca cu ele, la cer. Dar... când? Câte ceasuri
voi cumpăra până pe ultimul drum? Câte ceasuri am să te frământ, si câte zile ai să trăiești în mine, tu?
Am așteptat nerăbdătoare Iarna, cu speranța că ea poate
să-mi aline durerea atât de mare, mare cât o livadă de caiși
în care se bat florile unele pe altele, și fac un jaf... de petale, pe care se odihnesc
apoi păsări, obosite de drum și de dragoste, respirând
și-adormind în jarul Soarelui vărsat peste toată suflarea
pământului. Așa îmi simt sufletul după o zi trăită fără tine, cu toată natura ce-mi mângâie suflarea, până se coboară Luna
cu surâsul ei atât de melancolic, o vrăjitoare a gândurilor,
a sentimentelor, ce te duce și te-ntoarce, prin tot Universul,
prin toată tinerețea, prin toate amintirile ce-ți învie în iriși
lacrimi de dor și mâhnire, că nu te-ai priceput sa-ți iubești
sufletul... la timp.
Înlăcrimată m-așez pe pragul ușii, astăzi, ca și în alte ierni,
să privesc cerul tămâios și parfumat de brazi, de unde aștept
să curgă ninsorile ce-mi poate alina această singurătate,
Singurătatea ce mă săruta în fiecare clipă, neobosită, pe gură.
Mă sărută și-mi fură tot zâmbetul, tot zâmbetul născut in ziua
când te-am întâlnit pe tine, Dragostea mea.
Era, Primăvară! Toți zarzării se trezeau și-adormeau cu noi,
în concertul păsărilor ce cântau, parcă, pentru o nuntă ce nu
avea sfârșitul pregătit.. A fost!!! Acum, e Iarnă!!! Au trecut mulți ani.
Am îmbătrânit așteptându-te pe tine, așteptând ninsorile,
ce au în ele ceva magic, dulce, și liniștitor, pentru inima mea.
Am așteptat această Iarnă ca pe o minune, ce poate să înghețe
streșinile, dorurile, așteptările, gândurile călătoare, ce-ating morții,
după care plângem o viață întreagă. Sper să-și facă treaba această Iarnă atât de mult așteptată.
Ah, ninge!!! Sper să te pierd în ninsoarea acesta Dragostea mea!
Mă doare... și-această dorință, dar altfel nu știu cum aș putea
să trăiesc până la Primăvară!
Mă voi ruga la Dumnezeu în fiecare seară, pentru a ține în frâu
un derbedeu ce mi-ar putea face probleme, un vânt ce mi-ar spulbera omătul in privire si-n suflet, aducându-mi din trecut
toate amintirile cu tine, în care eu te iubeam făr' de cuvinte, în cântul ploilor de Primăvară, în care vântul se scutura bucuros
de noi și Iubirea noastră. De el am teamă, acum! Dar o să merg
pe vârfuri până mă atinge scutul Dumnezeului meu, scutul ce
poate să mă apere de orice forță a naturii, supărată pe mine
de nepriceperea mea, de-a te păstra ca pe un talant primit pentru
toată viața, singurul meu dar prețios, ce l-am pierdut din brațe,
într-o zi în care cerul mă bătea pe umeri, spunându-mi la ureche;
Cod galben! Pregătește-te de vreme rea!
Nu am deznădăjduit! Am știut că ninsorile alină orice rană prin
Iubirea Celui ce le-a făcut să mângâie fiecare suflet rămas în grija Lui.
poezie de Adelina Cojocaru (7 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre iarnă

Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...
Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă rănește,
în zori și-n amurg,
când zilele curg,
îți port pe umeri toate judecățile,
Doamne,
iartă-mă că sunt și am fost,
cu rost, fără rost!
Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnișurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
și Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
și mor fără capăt,
subit...
Mi-e sete, Doamne, de viață,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispășesc, Doamne, sinele,
și alerg, nebun, după mine...
În flori, cu pețioluri și stamine,
au adăstat
Raiul și Iadul
stat în alt... stat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre devenire, poezii despre zile sau poezii despre trandafiri