Îmi amintesc prima vizită a lui Constantin Noica. Când am rămas o clipă singuri, m-a întrebat verde-n faţă: "Cum îl puteţi suporta pe Cioran?" Şi i-am zis: "Dar şi el mă suportă pe mine." Adevărul e că Cioran era pur şi simplu imprevizibil. Nu te plictiseai nicio­dată cu el.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub masa la care scria, Cioran ţinea o valiză, pregătită în orice moment pentru cazul în care ar fi fost mobilizat, în ţară la el. Ştiam că atunci când plecase îi spusese ataşatului militar: "Puteţi conta pe mine. Ştiu că, în caz de ceva, numai eu sunt cel care mai poate salva situaţia." Oricum, vederea acelei valize, pe care Cioran stătea cu picioarele în timp ce scria, mă îngrozea de fiecare dată.

Simone Boue în interviu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran nu vorbea niciodată de mine. Şi nici eu sub nicio formă n-aş fi vrut să le vorbesc de el alor mei.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut timp de două săp­tămâni o pisică, dată în grijă de o prietenă italiancă. Cioran se înţelegea extraordinar cu ea. Atunci am înţe­les că semăna el însuşi cu una. Trebuia să am grijă de amândoi. Erau la fel de capricioşi şi imprevizibili.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran n-a avut niciodată proiecte. Găsea asta ca pe ceva perfect absurd. Trăiam realmente de la o zi la alta.

Simone Boue în interviu de Gabriel Liiceanu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există nu puţini oameni care spun că în scrisul lui Cioran este ceva tonic, că simţul umorului stă acolo la pândă la tot pasul. Adevărul e că umorile lui erau extrem de schimbătoare. Putea fi într-o dispoziţie masacrantă, iar cinci minute mai târziu să-l faci să râdă.

Simone Boue în interviu de Gabriel Liiceanu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa de zi cu zi, Cioran nu era deloc o fiinţă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi frumuseţea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeauna noaptea.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde trup

Verde-n dimineţi cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărţiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopţi fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase şoapte,
Verde-n aşternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolţită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran era mereu surprinzător. Avea o manieră cu totul specială de a vedea lucrurile, când în cele mai mici detalii, când, dimpotrivă, de a nu le vedea deloc. Da, pot spune că n-am cunoscut niciodată un om atât de interesant...

Simone Boue în interviu de Gabriel Liiceanu (18 noiembrie 1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caietele l-au ajutat să se răfuiască cu universul şi mai ales cu sine însuşi. Zi de zi, el înşira aici eşecuri, suferinţe, angoase, furii, umilinţe. Cioran diurnul – zeflemitor şi tonic, vesel şi capricios – păleşte în spatele acestei sfâşietoare spovedanii secrete.

citat din Simone Boue (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme suntem sănătoşi, nu existăm. Mai exact nu ştim că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătăţii, după ignioranţa de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conştiinţa că are tot universul în faţă, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," îşi spune el.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

La uşa dinspre grădină
Bătând o bătrânică mai blajină,
Uşa i-am deschis prima dată
Şi soacra-i veşnic supărată.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu le-am furat nicio găină

Nu-mi amintesc să fi furat,
Cocoşi sau puii din poiată,
Doar că puţin i-am scuturat,
Şi nu prea i-am lăsat să bată.

epigramă de Paul Constantin (11 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii cărora le iertăm infidelitatea faţă de noi sunt cei pe care i-am decepţionat.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insolitul nu-i un criteriu. Paganini e mai surprinzător şi mai imprevizibil decât Bach.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima dată

când ajunge într-un studio
nici el nu ştie cine-i
nici el nu auzise de el
şi a ajuns premier
prima dată era atât de neînsemnat
încât nu au vrut să-l arate
camerelor de luat vederi
era atât de mic şi neînsemnat
nu avea nimic strălucitor
trăgea partidul în jos
a fost extras de la o primărie
pentru mandatul de premier
prima dată când a apărut
la televizor s-a întrebat
şi el cine-i şi ce face acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te întreţii cu cineva, oricât de mari ar fi meritele sale, nu trebuie să uiţi în nici o clipă că în reacţiile sale profunde nu se deosebeşte cu nimic de ceea ce este comun muritorilor. Din prudenţă, trebuie să-l menajezi, căci, asemenea oricărui altul, nu va suporta francheţea, cauza directă a cvasi-totalităţii certurilor şi a ranchiunelor.

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat dacă cel mai bun fel de a scăpa de entuziasmul meu pentru Saint-Simon n-ar fi acela de a scrie o carte despre el. N-am scris cartea, aşa că admiraţia mea pentru acest autor abisal a rămas intactă. Dar, tot citind şi recitind portretele sale, mi-am zis că poate ar trebui dată o imagine de ansamblu a acestei arte atât de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvălui misterele atragătoare sau tenebroase.

Emil Cioran în Antologia portretului. De la Saint-Simon la Toqueville, Lămurire (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leopold: Am avut privilegiul să o însoţesc pe Ariel în Capela Sixtină; era prima dată când o vedea şi i-am explicat de ce tavanul lui Michelangelo e într-adevăr extraordinar.
Ariel: Rafael a leşinat când l-a văzut pentru prima dată.
Andrew: Da' mâncase ceva înainte?

replici din filmul artistic Comedia erotică a unei nopţi de vară, scenariu de Woody Allen (16 iulie 1982)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara, prima care apare verde-n faţă.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualuri matinale la 60 de ani

I-o serveam nevestei dimineaţă
Şi pe frig năprasnic şi pe soare,
Dar de-un timp, imi spune verde-n faţă,
C-a îmbătrânit şi e prea tare.

Am mai pus vreo două căni de apă
Şi m-am prezentat cu ea degrabă
Dar mi-a repezit precum o ţoapă,
Pretextând că-I lungă, dar e slabă.

M-a şocat cumplit schimbarea sa,
Constatând că nu-i ca înainte
Şi i-am spus atunci s-o facă ea...
Dar era prea neagră şi fierbinte.

A mai pus şi cuburi reci de gheaţă
Zahăr cu miros de mere coapte,
Dar acum i-am spus-o verde-n faţă
Că e rece şi-o prefer cu lapte.

Am chemat vecina, o versată,
Ce gustând, verdictul să ni-l spună
Şi a spus că-i dulce, aromată,
Nu e nici prea scurtă, deci e bună!

Morala

Ca sexagenar n-ai mare vină,
Când îţi bei cafeaua la vecină...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!