Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epocii noastre îi lipseşte o filosofie: omul e fragil, are tendinţă la depresie, e pervers, are înclinaţii ascunse. Tot bilanţul a dus la imaginea unui om alienat, dezumanizat şi mai departe: societatea e de vină, societatea e nebună. Astea sunt realităţile şi trebuie să dechidem o perspectivă prin psihologie pentru a ne armoniza personalitatea. Nu vrem să devenim Einstein, vrem doar să ne tolerăm în mediocritatea noastră.

Aurel Romila în articolul "Psihiatria ca politică socială" (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iorga, Titulescu, câţi oameni de valoare nu au fost eli­­mi­naţi din societate de nişte nimicuri, de nişte ano­nimi? Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tra­gic această soartă a poporului român. N-o să iau mi­traliera să fac circ, precum Vadim. Dar nu pot să nu mă întristez.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winter

iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în linişte
când oraşul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcaţi în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*
suntem coşurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.

*
ne ascundem în maşini şi străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârşitul drumului şi al visului.

*
crezi că dumnezeu te iubeşte până la capăt,
dar nu.

*

noi, oamenii de fum nu avem niciodată linişte
nici măcar iarna
când totul se destramă şi totul îngheaţă
la loc.

*
nişte stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăţi.

*
nişte fulgi
care

cad

şi cad

atingând pământul moale şi cald.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troieni

Eforturile nostre-s ale unor oameni predispuşi la dezastre;
eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Când suntem gata-gata să ajungem undeva,
să prindem puţină vigoare,
să devenim aproape curajoşi şi încrezători,

intervine întotdeauna ceva care ne opreşte:
Ahile sare dintr-un şanţ drept în faţa noastră
şi ne îngrozeşte cu strigătele lui violente.

Eforturile noastre sunt ca cele ale troienilor.
Credem că ne vom schimba norocul
dacă suntem fermi şi îndrăzneţi,
aşa că acceptăm provocarea, gata de luptă.

Dar atunci când sosesc marile probleme,
cutezanţa şi fermitatea noastră pălesc;
spiritul nostru se clatină, paralizat,
iar noi ne strecurăm pe lângă ziduri
încercând să ne salvăm vieţile prin fugă.

Suntem mereu siguri că vom pierde. Acolo sus,
deasupra zidurilor, se-aude deja elegia funebră.
Se jeleşte amintirea, aura zilelor noastre bune.
Priam şi Hecuba ne jelesc amarnic.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ironic că Statele Unite au fost întemeiate de intelectuali, fiindcă pe parcursul istoriei noastre politice, intelectualii au fost, în cea mai mare parte, fie nişte marginalizaţi, nişte servitori sau nişte ţapi ispăşitori.

citat din Richard Hofstadter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ropes

&

zăpada ca o frânghie care îşi continuă
drumul până în momentul în care
întâlneşte frica noastră la fel de albă.

purtăm în noi elicoptere care survolează oraşul şi câmpurile.
desenăm copii morţi pe pereţi/ pe drumurile oraşului

ca şi cum noi am fost nişte copii morţi cândva
şi acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neştiinţei
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină şi întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
şi atât rămâne

imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
aşa am fost tot timpul - copii morţi - noi şi frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înfricoşează modul în care evoluează societatea. Valorile morale se schimbă într-o manieră care nu mă face să fiu optimist. Suntem o societate care doreşte să construiască pe sentimente negative: frică, invidie, ură, delaţiune, oportunism. Delaţiunea capătă valenţe morale şi este acceptată de societate. Societatea renunţă la sentimentele pozitive cum ar fi compasiunea, iubirea, spiritualitatea, empatia, competiţia. Scopul scuză mijloacele a devenit un slogan acceptabil şi acceptat. Şi acest lucru mă îngrozeşte.

Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile alcătuiesc un fel de societate, ce ne-o formăm singuri. Fiecare le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărţi bune sunt în situaţia celor care trăiesc în societatea aleasă. Cei care citesc cărţi rele sunt întocmai ca cei care umblă în societatea rea şi care – în cel mai bun caz – pierd timpul fără folos.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu femeile, ci anumite organizaţii pentru femei şi organizaţii europene lansează tot felul de mesaje care spun că toate femeile sunt nişte victime, iar toţi bărbaţii se comportă ca violatori şi prădători sexuali faţă de femei. Consecinţa este că bărbaţii îşi pierd interesul de a mai deveni taţi, iar femeile îşi pierd interesul de a mai deveni mame. Aceasta se oglindeşte cu claritate în criza demografică prin care trecem. Foarte curând, aceasta va conduce la probleme foarte grave în societate, chiar şi în bogata noastră Germanie.

Gabriele Kuby în interviu (noiembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iau din corespondenţă uneori mulţumiri de care alţii nu au nevoie fiindcă şi le satisfac din mediul în care trăiesc sau îşi ajung sieşi. Cu singurătatea sunt deprinsă. E una din voluptăţile mele. În casă suntem mulţi, şi anume obligaţii mă fac să comunic destul de des cu ceea ce se numeşte societate.

Hortensia Papadat-Bengescu în Scrisori către G. Ibrăileanu, volumul I (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

societate democratică

Ceea ce numim o societate democratică poate fi definită din anumite motive drept una în care majoritatea este pregătită mereu să înăbuşe o minoritate revoluţionară.

definiţie de Walter Lippmann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea contemporană are ca obiective primordiale să ajungă la o societate a cunoaşterii (knowledge society), deoarece societatea umană îşi organizează realitatea tehnică, economică, socială etc, pe baza nivelului de dezvoltare a cunoaşterii. Volumul cunoaşterii pe care o avem la dispoziţie se dublează în prezent la fiecare 5 ani, prin cercetările şi rezultatele tuturor ştiinţelor. Nevoia de cunoaştere a naturii şi a lumii a condus la apariţia şi dezvoltarea ştiinţelor, ce sunt reprezentări şi modele virtuale ale cunoaşterii.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem un popor de depresivi conduşi de o pătură de psihopaţi.

Aurel Romila în TVR1, interviu (aprilie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrtutea este tot ceea ce-i cu adevărat şi în mod constant util fiinţelor din specia umană care trăiesc în societate, viciul este tot ceea ce le e dăunător.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ratare

Ratarea nu e altceva decât incapacitatea de a termina ceva.

definiţie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care înşeală sunt nişte laşi care sunt tentaţi să vâneze fanteziile a ceea ce ar putea să fie... în loc să se adreseze cu curaj propriului comportament auto-distructiv şi să cultive ceea ce este.

citat din Steve Maraboli
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!