Despărţirea

La amintiri înrămate,
Astăzi eu am renunţat.
Ele-au fost aruncate
Şi nimic nu s-a păstrat.

Sentimente ce-au fost arse
În urmă-au lăsat doar fum.
Departe de chipuri false,
Sunt pe-un nou drum.

Calea-mi pare aşa sumbră,
A nimănui eu am rămas.
Tu ai devenit o umbră
Ce mă-nsoţeşte la orice pas.

Povestea scrisă filă cu filă
Brusc într-o zi s-a sfârşit.
Nu ne-a fost de ea milă,
N-are final prea fericit.

Pe veci este uitată,
Ştearsă din inimă, încet
Şi de noi îngropată,
N-avem deloc regret.

poezie de Alina-Georgiana Drosu
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oţelul

Gălăţenii... prin tribună
Nu prea se-adună.
Inima din piept mă doare,
Acest club dispare.
Şi-acum spun cu regret:
S-a destrămat, încet, încet...
Primarul după ce a fost votat,
De echipă a uitat.
Tu, Marius Stan...
N-ai fost adevărat fan!
Când ceva mult iubeşti,
La greu nu părăseşti.
Rămâi doar un mincinos
Ce a minţit foarte frumos.
Tot ce avea în dotare,
Echipa a scos la vânzare.
De fani este părăsită,
De pe stadion gonită...
Cum de n-a apărut un candidat
Ce vrea în iunie votat?
Un mare "binevoitor"...
Ce doreşte binele echipei în viitor.
Oţelul chiar moare,
Simt, n-are scăpare...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finala EURO 2016

Este una mincinoasă
Şi nu sunt răutăcioasă.
Au tras "lozul câştigător",
Şansa-a fost de partea lor.
Echipe c-un uriaş noroc
Ce n-au impresionat deloc.
Gazda vrea cu mare-ardoare
Să se declare-nvingătoare.
Ambele şi-au păstrat speranţa,
Portugalia, dar mai ales Franţa.

Nu vreau să comentez nimic
Sau să dau iar pronostic.
Dar aştept cu nerăbdare
Să văd unde-i sărbătoare!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi rămâne

"Am rupt pagini din al vieţii album
De-astăzi nu mai suntem "doi"...
Ne-am spus grăbiţi "un bun drum"
În spate rămân doar lacrimi şi ploi.

Şi-o uşă pentru totdeauna s-a închis,
Destinul e nedrept, iubirea o curmă.
Iar astăzi s-a stins un frumos vis
Din ce a fost cândva... rămâne o urmă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 septembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om a fost lăsat de Dumnezeu pentru a presta o anumită meserie.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (12 februarie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu

Eminescu, a fost bogat,
În urmă, ceva a lăsat.
Nu a stăpânit un Imperiu,
Dar a fost un mare geniu.

Ale sale bogăţii
Au fost frumoasele poezii.
Opere consacrate,
Ce nu pot fi uitate.

Această avere,
Niciodată nu piere.
Ce scrii, rămâne pe vecie,
Toată lumea o ştie.

Vorbele sunt purtate de vânt,
Sau rămân doar în gând.
Ce e scris pe foaie,
Niciodată nu dispare.

Elevii, nu-l uită niciodată,
La bac, mai cade câteodată.
Unora le dă bătăi de cap,
Cand la română, au picat.

Acum 166 de ani, te năşteai.
În această lume rea, păşeai.
Luceafărul poeziei româneşti,
Pe veci o să străluceşti.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara vieţii

Urci încet, cu greu fiecare treaptă
Şi absolut nimic în cale nu te doboară,
Iar succesul mult visat te aşteaptă
Către el nu există lift, doar scară.

Din moment ce la acest drum ai pornit
Nu trebuie să cauţi "calea de ieşire"
În final vei ajunge unde ţi-ai dorit,
Vei atinge cea mai mare fericire.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi e dor...

Îmi e dor de ţara mea
Chiar dacă-am plecat departe...
Inima a rămas în ea,
Plânge-n fiecare noapte.

Îmi e dor de-ai mei părinţi
Care de mic m-au crescut.
Îi văd ca pe sfinţi,
Mi-au dat tot ce-au avut.

Îmi e dor de prispa-n care
Mă jucam cu al meu frate.
Pe el îl iubesc aşa de tare...
Şi dincolo de moarte!

Mi-e dor de ce-am lăsat în spate
Ca să fac un ban cinstit.
Am plecat foarte departe
Şi din greu eu am muncit.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu

Românie, eşti bogată,
Ai valori adevărate.
Simboluri care niciodată
Nu vor fi de noi uitate.

Grigorescu ne-a lăsat:
"Car cu boi", "Ţărancă din Muscel"
Şi tot ce a mai pictat
Cu al său frumos penel.

Un pictor mare, renumit,
Operele sunt minuni.
De-o lume-ntreagă iubit
Şi respectat de naţiuni.

S-a stins într-o zi de vară,
Ne-a rămas averea-n spate.
Şi-n calendar rămâne-amară
Data de 21 iulie 1907...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul Derby

În capitală au fost înfiinţate,
Dinamo în '48, Steaua-n '47.
Formaţiile cele mai titrate,
Ce-au câştigat campionate.
Indiferent de locul ocupat
Meciul lor este aşteptat.
Două echipe foarte iubite,
De adversari cu ură privite.
Fără-acest derby frumos,
Campionatul ar fi mai jos.
Liga 1 prinde culoare
Cu-această partidă mare.
Câinii se-adună împreună,
Susţin echipa din tribună.
Fac legea, o ştim cu toţii
Sunt lideri, n-au emoţii.
Adversarul n-are scăpare
Nici acasă, nici în deplasare.
Ei sunt al 12-lea jucător,
Dinamo e dragostea lor.
Nu-i interesează rezultatul,
Banii, cupa, campionatul.
Alături de câini mereu
La bine şi la greu!
Steaua n-are fani adevăraţi
Până mai ieri au fost plecaţi.
Doar palmaresul contează,
Altceva nu-i interesează.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieţii
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereţii,
Plini de muncă, dar şi de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristeţea lor
Dar şi câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ţi-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârşit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

În suflet mi-ai pătruns, surpriză
Şi te-am păstrat cu inocenţă
Nu ştiu de cine ai fost trimisă
Dar sunt fericit cu a ta prezenţă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Îmi doresc să fi fost mai fericit". Surprinzător, acest regret este printre cele mai comune. Mulţi dintre pacienţi au realizat de-abia la sfârşit că fericirea este o opţiune. Au rămas închistaţi în tipologii şi practici învechite. Confortul familiarităţii a dominat sentimentele şi viaţa lor. Frica de schimbare i-a făcut să creadă că sunt mulţumiţi cu viaţa pe care o au şi au renunţat să râdă şi să se distreze cu poftă.

Bronnie Warre în Top 5 regrete ale muribunzilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, "U" Cluj

În anul 1919 a fost înfiinţată
Echipa ce-n Ardeal e adorată.
"U" Cluj a scris file de istorie
Cu jucători ce-au atins glorie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde care au durut

M-au tăvălit la întâmplare
Iubiri cu lacrimă de ploi,
Şi-acum mă tot întreb, de oare,
A mai rămas ceva din noi?

Poate doar urme sfărâmate
Între secunde ce-au durut,
Relicve-n timp, demult uitate,
Ca şi cum nu le-aş fi avut

Respir prin amintiri regrete
Ce-au fost odată bucurii,
Au fost atingeri în buchete,
Dar au murit... nu mai sunt vii

Şi mă întreb de ce destinul,
Ascunde totul la final,
Punând în miere tot veninul,
Ca să murim târziu... banal

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Colectiv înseamnă tragedie
Ce-a lăsat chipuri desfigurate
Întrebări fără răspuns... o mie,
Destine prea timpuriu curmate.

Colectiv a lăsat copii orfani,
A ucis o trupă, tineri cu viitor.
Răni adânci care peste ani
Vor dăinui pe corp şi-n interior

Colectiv a rupt în grabă file
Şi-a îngropat poveşti de iubire.
Oameni fără vină şi cu zile
Au rămas în ramă amintire...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu a fost prea târziu pentru noi.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (8 mai 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra arsă

Se scurge-n noapte -o altă zi
pierdută-n paşi lăsaţi pe drum
de nerăbdarea lui de-a fi
în casa ce-i, demult, doar scrum.

E vie, încă, -n mintea lui
şi îi vorbeşte tot mai des,
dar el nu spune nimănui
ce, numai el, a înţeles.

Şi merge, merge unde-a fost
o casă-n care a iubit,
iar viaţa lui avea un rost:
era atât de fericit.

Păşeşte, zilnic, pe un drum
cu ochii goi, privirea ştearsă,
şi nu ar renunţa nicicum
la clipele pe-o piatră arsă.

Acolo doar, privind senin,
spre Soarele ce dă-n apus
se simte, iar, de viaţă plin
în amintiri de nerăpus.

E-acolo el, e-acolo ea,
cu ochii înspre depărtare,
spre cerul care ar putea
să le aştearnă iar cărare

Pe care-n amintiri, în vis,
o vede şi o vrea întoarsă
aici, la el, în Paradis,
pe-un ciot de lângă piatra arsă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Sunt diferită, e normal ca mulţi să nu mă placă
Şi cel mai bine mă simt în Converse şi cu şapcă.
Mai rebelă şi microbistă am fost şi aşa o să fiu,
Iar tot ce simt, fiecare gând pe foaie îl scriu.
Nu m-am dat niciodată după cum vântul a bătut
Şi am avut puterea de a lua mereu totul de la început.
Viaţa m-a învăţat să-mi pun baza doar în Dumnezeu,
Am pierdut, am câştigat, am fost întotdeauna eu.
Iubesc sau detest, nu am fost niciodată falsă
Sunt sinceră, directă, de părerea lumii nu îmi pasă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 august 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!