Ce fericire, dar şi ce nefericire, să fii un om superior înzestrat. Să înţelegi lumea, să faci perceptibil glasul în care o mie de lucruri se exprimă printr-o mie de limbi, să te simţi una cu nemuritorii tuturor secolelor – este o fericire asemenea celei mai înalte ce poate fi cunoscută pe pământ. Dar umbra este adâncă. Căci sensibilitatea este accentuată în aceeaşi măsură şi ecoul durerii în suflet este înmiit (şi adesea, din cauza unor lucruri ce nici nu sunt resimţite de restul lumii).

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi trece de la fericire la nefericire; drumul invers nu este posibil. În fericire simţi că lumea aceasta trebuie să fie aşa cum e; în nefericire, oricum afară de cum e.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Monopolul suferinţei (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Eu-l vostru superior este nemuritor, el cunoaşte întreaga istorie a lumii şi v-o poate comunica. Cum el este liber, vă va da puterile sale. Cum el e plonjat într-un ocean de fericire, vă va da o fericire indescriptibilă.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Are dreptate aducerea-aminte: nimică nu poate fi pentru om mai frumos decât trecutul, căci trecutul e tinereţea şi tinereţea este fericire!... fericire de a crede în toată pasărea ce zboară, fericire de a crede în frumosul şi în bunul, fericire de a nu se îndoi de cinste şi de multe, fericire de a nu gândi la nimica, de a nu şti ce este viaţa şi ce neagră prăpastie este sufletul omului...

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem îngropaţi în sarcini. Avem liste la liste, sunt atât de multe lucruri la care să fim atenţi, pe care să le rezolvăm. Cei mai mulţi dintre noi ne concentrăm pe ideea de "prioritizare". Facem liste cu sarcini importante şi mai puţin importante. Una dintre cele mai sănătoase liste, însă, şi pe care puţini o "fac", este lista cu ce să nu mai faci. Practic este aceeaşi listă de sarcini în care începi să tai efectiv ce nu ai nevoie (lucruri prea puţin importante şi care iţi mănâncă prea multă atenţie în momentul ăsta). Este ca o cură sănătoasă în care, la final, te simţi energizat că ai rezolvat o groază de lucruri dintr-o singură mişcare de "peniţă".

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De lapsus se leagă mici fenomene afective care nu sunt lipsite de interes. Nimeni nu recunoaşte bucuros că a comis un lapsus: adesea se întâmplă să nu înţelegi propriul tău lapsus, în timp ce întotdeauna îl înţelegi pe al altuia. De asemenea, lapsusul este, într-o anumită măsură, contaminat; nu este uşor să vorbeşti despre lapsusuri, fără a comite tu însuţi unul.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este în firea omului că după ce mintea pricepe un şir de lucruri mai ascunse, ea pune aceeaşi măsură pe lumea întreagă şi nu mai crede ceea ce nu poate înţelege.

citat clasic din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credem că a trăi veşnic este o fericire? Numai atunci când ai momente efemere de fericire şi doreşti să dureze cât mai mult, numai atunci, gândim că a trăi veşnic este o fericire. Or, viaţa are mai multă nefericire în ea decât fericire. Atunci, veşnicia ar fi o condamnare la un perpetuu chin.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul se află liber în spirit, deasupra naturii şi o poate trata conform scopurilor lui mai înalte... el este în acelaşi timp stăpânul şi sclavul ei. Este sclavul ei, întrucât e nevoit să lucreze cu mijloace terestre pentru a fi înţeles. Este însă sclavul ei, întrucât supune aceste mijloace terestre unor intenţii de ordin superior, făcându-le utile acestora. Artistul doreşte să se adreseze lumii printr-un "întreg": un asemenea întreg însă nu-l poate găsi în natură, ci este rodul propriului său spirit sau, dacă vreţi, al suflului unei inspirate respiraţii divine.

citat celebru din Goethe (1899)
Adăugat de prof. Silvia Draghicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenilor le place să privească lucruri oribile şi violenţă. Fiinţa umană este vicioasă şi nu poate suporta mai mult de cinci minute de fericire. Pune-o într-un cinematograf întunecos şi cere-i să se uite la două ore de fericire şi va ieşi adormit.

citat din Paul Verhoeven
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (Sonet Tarot)

Sunt zile de belşug şi fericire
Şi simţi în suflet o eliberare
Trăieşti din plin, te bucuri de iubire,
Căci ai avut o râvnă roditoare.
Lumea-i a ta, că prin eforturi multe
Ai reuşit să o priveşti din stele
Şi-oricine ar zice vrute şi nevrute
Tu nu depinzi de oameni, ci de ele.
Dar când a ta virtute este mică
Şi nu ai învăţat nimic din viaţă
Este normal atunci să-ţi fie frică,
Că ştii şi tu că n-ai nicio speranţă.

S-apuci pe drumul bun ţine de tine
De faci aşa, la capăt va fi bine.

poezie de Octavian Cocoş (31 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar este greutatea cu adevărat atroce şi frumoasă uşurinţa? Cea mai grea povară ne striveşte, ne încovoaie sub ea, ne împinge spre sol. Dar în poezia de dragoste a tuturor secolelor, femeia doreşte să primească povara corpului bărbătesc. Cea mai grea povară este aşadar, în acelaşi timp, imaginea celei mai intense împliniri a vieţii. Cu cât este mai grea povara, cu atât viaţa noastră este mai apropiată de pământ şi cu atât este ea mai reală şi mai autentică.

Milan Kundera în Insuportabila uşurătate a fiinţei
Adăugat de Ioana Fraiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberarea de gânduri

Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaştere este neţărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie aşa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de ‘limite', rămânem închişi în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numeşte ‘plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numeşte ‘vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuşi nu este nici plenitudine şi nici vacuum.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume se vorbeşte de fapt numai despre limitare intelectuală ori estetică sau despre acele lucruri indiferente, de care se interesează cel mai adesea lumea; căci tocmai acesta este spiritual lumii, acela de a conferi o valoare infinită unor chestiuni indiferente. Perspectiva lumească se agaţă mereu de diferenţa dintre un om şi altul, ea nu are, după cum nici nu era de aşteptat (pentru că a-l avea înseamnă spiritualitate), simţul a ceea ce este necesar şi, de aceea, nu are înţelegere nici pentru limitare şi mărginire, care constau în a te fi pierdut pe sine, şi anume nu prin volatirizarea în infinit, ci prin aceea că omul a devenit cu totul şi cu totul limitat, şi în loc să fie un sine, a devenit un număr, adică încă un om, încă o repetiţie....

Kierkegaard în Vinovat? Nevinovat?
Adăugat de O.D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este o adâncă bunătate care ne învaţă să fim mulţumiţi în viaţa de zi cu zi şi să împărtăşim cu oamenii o aceeaşi fericire.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O măsură a oamenilor şi a lucrurilor este propria lor umbră.

aforism celebru de Titu Maiorescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţa

Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câştiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuţi din
Foc, Apă, Pământ şi Aer.
O fi oare fericirea chintesenţa noastră?
De ce nu ne simtim împliniţi?
Şi, mai presus de toate,
Ce preţ are fericirea?
Poate c-o plătim cu lacrimi, tristete, - supliciu.
Poate ca doar prin durere
Fericirea ne va fi argumentată.
Poate doar dacă am suferi înainte
Am putea fi cu adevărat fericiţi.
Poate ca tristetea face parte din fericire.
Şi poate ca atunci fericirea va fi incontrolabilă,
Nebună, egoistă, iresponsabilă.
Cum putem stii
Când nici macar... nu ştim cine suntem?
Doi simpli oameni care luptă
Dar nu ştiu împotriva cui şi care este câştigul.
N-ai vrea mai bine să lăsăm la o parte
Strategia şi planurile de razboi,
Să le uităm, să le negăm existenţa?
Poate aşa ne-am scuti de suferinţă...
(oare şi de fericire totodată...?)
Vom avea destul timp si pentru lucruri inutile.
Ce rost are?
Spune-mi, străinule!
Tu crezi că o lacrimă vărsată
Moare deîndată?
Căci eu ştiu că abia atunci îşi câstigă
Dreptul la viaţă, abia atunci începe să trăiască
Mai bine ne acceptăm aşa...
Diformi, imcompleţi.
Dacă fericirea ne-ar desăvârşi
Am mai avea oare motive pentru a trăi?
Nu crezi ca este si tristeţea benefică?
Ne face să tânjim dupa fericire,
Să dorim s-o cuprindem în palmă.
Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câştiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuţi din
Foc, Apă, Pământ şi Aer.
O fi oare fericirea chintesenţa noastră?

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul este cauza a tot ce-i în lume; destinul este cauza care ţine lumea laolaltă şi tot el este cauza despărţirii tuturor fiinţelor.

în Ramayana
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, MAMA!

Maica Pământ şi-a luat tributul
ce-i aparţine, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
şi l-a înălţat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea şi dorul fiinţei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
şi pentru ce trăieşte pe acest Pământ?
Care este scopul durerii şi al tristeţii ei,
care este scopul împlinirii şi bucuriei ei,
care este scopul iubirii şi al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă şi vis,
Lumină... şi întuneric în timp,
Putere şi destin purtat de vânt
care se lasă uşor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristeţe şi sufletul de corp
şi încearcă să le aşeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparţine, ea?!
Oare durerii şi morţii, sau eternităţii?

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!