Către noua generaţie: Nu mai sunt nimic pentru că am vrut să fiu totul.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt canalii atunci când nu sunt imbecili.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de Guigou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e împărţit în două: eu şi restul!

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăraţii mei contemporani au murit de milenii sau trebuie să se nască de acum înainte.

citat din Giovani Pappini
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea sunt eu: Eram cum sunt şi azi, vagabond. Mintea celorlalţi exista numai ca ipoteză a minţii mele. Lumea e, aşadar, reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Şi oamenii? Marionete pretenţioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite în pupila mea.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să îi ridic până la mine, iar nu să mă cobor până la ei.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rau ca am fost prea sincer si prea certaret. Eu nu stiu sa ajut decat chinuind.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau nici pâine, nici glorie, nici compătimire. Ceea ce văd zi de zi cu ochii liberi sunt fiinţe mici, într-o lume mică, inghiţindu-se una pe alta. Vreau un adevăr adevărat, oricât de mărunt.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mizerie: Pe vremea aceea eram sărac, decent, dar cumplit de sărac. Întotdeauna am urât şi urăsc şi azi pe cei care s-au născut în puf, pe cei ce şi-au putut cumpăra tot ce-au dorit.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptăciunea, tâmpiţi ce sunteţi, umblă pe toate străzile, te dă afară din orice casă, dă năvală până şi din pivniţi. Deşteptăciunea este gradul cel mai înalt al mediocrităţii. E paşaportul vieţii.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau răul: Eu nu sunt făcut pentru bucurie, nu trebuie să caut plăcerea. Nu trebuie să mă abandonez şi să mă dedulcesc la poşirca lăptoasă a îndestulării comune. În timp ce oamenii n-au unde să-şi odihnească oasele, eu am o casă cu 5 camere, într-un vechi palat; înăuntru sunt paturi bune pentru dormit, fotolii largi ca să te aşezi, farfurii adânci din care să mănânci. Dar nu pentru asta am venit pe lume, nu pentru asta am acceptat să trăiesc. Am acceptat viaţa pentru că viaţa e mai dureroasă ca moartea. Şi numai în durere apare adevărul. Nu vreau să fiu mulţumit, nici liniştit, nici fericit, nici bogat.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, noaptea

Tăind ferestre-n pădure
soarele toarnă sânge
în lampă.

Stau tăcut
în satul unor oameni
al oamenilor mei care-l locuiesc.

Totul este la fel cum era.
Totul este păstrat
pe feţele oamenilor
generaţie după generaţie.

Sunt o fântână
săpată de strămoşii mei
pentru odraslele lor.
Toate suferinţele vin din apele mele adânci şi tainice.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele astea totul este pentru ochi: televizorul, revistele, filmele. Chiar nimic nu este pentru minte. Următoarea generaţie va avea globi oculari cât pepenii şi creier deloc.

citat din Fred Allen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da' ce? Închisorile nu sunt pentru oameni? Sunt pentru girafe?

perlă de Giovani Becali (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

definiţie celebră de Joseph Addison
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi vrut totul, iar acum mulţumiţi pentru orice nimic!

Costel Zăgan în Ţeapa lui Vodă (13 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine e iubire...

Nu te cunosc de multă vreme...
Dar te iubesc cum n-am crezut!
Studiat prin grafic, scheme...
Te-ai dovedit a fi ce-am vrut.

Şi n-ai făcut nimic să fie,
Chemarea mea către iubire...
Te-am pus în ramă aurie,
Şi-n inimă, în nemurire.

Nu tot ce simţi... şi înţelegi...
Nu ce-ţi doreşti, va fi să ai.
Sunt taine care le culegi,
Şi lucruri care le chemai.

Şi totul mult prea încâlcit...
Cum n-aş fi vrut acum să fim!
Dar, ţi-am dat timp cât ai dorit,
Şi că vom fi... că ne dorim.

Şi cică dragoste învinge...
Şi se mai spune că triumfă!
Dorul din urmă mă ajunge,
Mă domini dur ca o poruncă.

Aşa iubire n-am avut...
Aşa intens n-a fost să-mi fie!...
Credeam că totul e pierdut,
Dar tu... m-ai scos din colivie!

Şi m-ai eliberat în toate...
Şi nici nu ştii ce mult însemni!...
Destinul ce e scris în acte,
Ne-ndrumă-n inimi să fim demni!

Şi îţi mai spun un "te iubesc"...
Pe care nu-l rostesc oricum...!
Dragoste sinceră-mpletesc,
Sperând să nu rămână scrum.

E tot ce simt şi tot ce am.
M-am dat pe mine cu ce sunt...
Ce ai simţit şi ce simteam...
S-atingă un deznodământ.

Acolo unde e iubire,
Cântă şi soarele prin stele...
Să fie finala regăsire,
Iar eu s-aleg dintre inele...

Nimic nu-i greu când ştii ce simţi...
Nimic nu te împovărează!
Nimic nu are cuie, zimţi...
Totul e clar şi doar vibrează!

Şi pentru mine e iubire...
E dragostea ce-am tot sperat!...
Sper să nu fi fost risipire,
Ce-am dăruit şi-am aşteptat...

Poemă dedicată tuturor îndrăgostiţilor cu inima frumoasă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, n-ai plecat totuşi?
Lia: Nu, nu sunt aşteptată de Sid. Cel puţin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înţeleg deloc, domnule comandant! Vacanţa s-a sfârşit, pentru noi toţi, inclusiv pentru tine, doar aşa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnişoarei Ly e de aşteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar şi pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid şi eu te-am aşteptat ieri şi alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Şi de ce nu m-ai anunţat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te aşteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Noua Generaţie va fi biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic...

Trecut-au anii, fără sens şi rost,
Sărutul tău... s-a şters, cum nu a existat...
Nimic am înţeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.

Fost-ai mult iubit, cum nu poţi înţelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Ştiu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!

Totul se divide, nimic nu dăinuieşte!
Timpul pentru mine... este un duşman...
Inima mai speră, deşi se-mpotriveşte,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!

Dragoste şi ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcneşte în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol şi mut.

Şi învăţ să uit! Să uit să iubesc!...
Lecţii mult amare, mi-au schimbat cărarea.
Învăţ să ignor tot ce îmi doresc,
Învăţ zilnic... exersând iertarea...

Totul şi nimic... totul despre tine,
Se va pierde-n timp, ca şi un tren pierdut...
Pierzându-te pe tine, m-am regăsit pe mine,
Şi am înţeles... nimic nu am avut!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre toate însă, există o cetate, cucerită de către Adam, deschizătorul de drumuri şi de destine, transmisă din generaţie în generaţie şi din mamă în fiică, cea mai râvnită şi mai asaltată cetate din lume, copleşitoare şi veşnic aflată în atenţia oamenilor, fără să-şi fi pierdut vreodată interesul.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!