Adhaos

Câte gânduri negândite,
E tragic, nu? Să vrei să crezi,
Adulmecări fericite,
Tăcere-atunci când vrei să vezi.

Urme de mâini adâncite
Pe nisipul amintirii,
Stau remuşcări împietrite –
Reflectarea nesimţirii –...

Se dizolvă corpul astral,
Euforii de niciunde,
Eul de ieri, un magistral,
Se pierde-n tot, printre unde...

Lacrimi decor, din Paradis,
Plumbuite de lumină,
Buchet verbal... raţiunii bis,
Părera mea... prin urină.

În vii culori s-au pictat morţi,
Albul, negrul, se trag la sorţi?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 204)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme...

Urme de pete pe cer vineţii,
Petele lumii arzând în beţii,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...

Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viaţă străbate domol
Printre blesteme mai dându-şi ocol...

Urme de gheaţă în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac şi nu-şi găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...

Urme de viaţă prin urme de-auz,
Prin urme de ochi şi totuşi confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci exist...

Gânduri pierdute
Pe holuri fără ferestre,
Cu uşi fără chei
Cu odăi fără zestre...
Gânduri cernute
Prin tavane-asfinţite,
Fără temeri de zei
Cu lacrimi iubite...
Gânduri vândute
Pe laice fleacuri
Ce-s fără temei
Şi fără de leacuri...
Gânduri născute
Din depărtări de-nceput,
Se-ascut de un stei
Aşteaptă-un gest absolut...

Istovite gândiri
Cad printre rânduri,
Stau de veghe-amintiri
Zidind alte gânduri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 decembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n vie...

Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin ţăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...

Morţi pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie şi-o s-o ţie
doar de-o fi să fie vie...

Via s-a uscat şi-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropeşti cu apă vie
vie moartă... nu învii?...

Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlneşti cu cea mumie
şi te pui să tai la vii...

Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morţi ţăranii după vii...

Vie moartă... nu învii?!

poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec

stau pe ţărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colţuri de singurătate
e tragic şi trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieţii
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai ştie, cine...
am venit şi am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieţii
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a şti
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viaţa asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viaţa asta
fără de noroc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Via Capua

Între timp a murit ceva în mine.
Port pe cap o coroană din iepuri împletiţi.
Norii pe umeri îmi fulgeră coaste
ochii îmi stau risipiţi...
pe secundă!
Ce vrei?
Nu vezi că mă răstignesc pe corpul meu.
Nu vezi cum singur îmi duc corpul să mă ucidă
şi cum în stânga mea un leu
muşcă din dreapta mea
din alt om
o omidă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

succes

Succesul înseamnă să faci ce vrei, când vrei, unde vrei, cu cine vrei, cât vrei.

definiţie de Anthony Robbins
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa in lumină

Suferinţa unui suflet de lumină
Crezul lin al iubitoarei lumi
Fac din nuanţe gri, strălucirea inimii
Şi se-abate din frumoasa adormire
Spre-a cunoaşte dreapta împărăţie..
Nu are urme de regret in suflet
Ci numai gânduri de iertare,
împăcare sufletească.

Se propaga asemeni liniştii divine
Şi intr-un cântec de festivitate
Se linisteste şi se pierde-n zare.
E un cuvânt spre mântuire şi o lumină vie.

Plec către casa eliberată de gânduri
Traume sau vagi respiraţii,
amăgite-n umbre.
Acum lumina este calea..,
şi credinţa mea e fermă.
Asemeni unui corp cuprins de cercuri de lumină şi de mii de culori întrepătrunse.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou...

Tablou de gânduri şi de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...

Tablou pe pânza existenţei
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenţei
O frescă fără de stigmată...

Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Şi peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet...

picături de timp strâng
în mici flori de tristeţe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez şi în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roşu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă unei iubiri pierdute

S-au dus şi toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Şi lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Şi câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii.

S-au dus şi toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să ştii
Şi-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Şi ai plecat... şi ai plecat!

S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,
Mirosul fin de liliac...
S-au dus şi lebede pe lac.
Pe buzele-ţi de trandafir
Plâng astăzi sângerându-mi chin.
Valuri de abanos te-au dus...
Tu ai apus! Tu ai apus!

Şi lacrimi-frunze au picat
Luceafăr! Cerul înstelat
S-a stins, vulcan sub jar pierind.
Eu aş fi vrut să te cuprind,
Să te sărut, să te iubesc
Şi-n dulce rai împărătesc
Pe pat de roze să te-alint.
Tu ai fugit, tu ai fugit!

Din cerul nostru înstelat,
Pierdut sub frunze, pe asfalt,
A mai rămas decât regret.
Eu te iubesc şi-am să te iert.
Şi amintirea ce-a rămas
În sufletu-mi făcând popas,
La piept o ţin - un talisman
Care-mi confirmă să te am.

Şi câte lacrimi or fi curs!
Dar ţie nu ţi-au fost de-ajuns.
N-ai vrut să te întorci... eu plâng!
La tine n-am să mai ajung.
Te-ai risipit spre transcendent,
Clipă de clipă eu te pierd.
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Şi în neant te-ai risipit.

Din cerul nostru nepătruns
În care astăzi te-ai ascuns,
Cu lacrimi-stele plouă, dar
Şi lacrimile-s în zadar,
Povestea noastră s-a sfârşit
În zborul lin spre infinit.
Tu aripile ţi le-ai frânt
Şi te-am pierdut! Şi te-am pierdut!

Printre stihii, în zori de zi,
Tu, dulce vis, n-ai să mai vii
Cât te iubesc! Adio, dar!
Doar amintirea o mai am...
Luceafăr, zorii te-au ascuns,
Toamne târzii, de nepătruns,
Obrazul bujorelnic, cast,
L-au pomadat. Eu, m-am retras...

Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii
Pe ce cărări voi rătăci,
Sub lacrimi-frunze-nmormântat
Uitând c-am plâns şi-am aşteptat.
Nu vrei să ştii, iubita mea,
Că tu ai fost ultima stea
Ce-n sufletu-mi a strălucit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!

Nu vrei să ştii, nu vrei să ştii...
Printre stihii, în zori de zi,
Din cerul nostru nepătruns
Nici câte lacrimi or fi curs.
Din cerul nostru înstelat,
Oh, lacrimi-frunze au picat!
S-au dus, s-au dus! Şi tu nu vii...
S-au dus şi toamnele târzii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că e la modă să vedem totul mai complicat decît e în realitate. De ce să spun că albul e alb şi negrul e negru, cînd pot spune ca albul e pacea oglindită în ochii unui prunc şi negrul e faţa posomorîtă a unui cer prea obosit de lumină?

Guţu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mi

Când vântul suflă printre copaci
Şi vrei să fii singur, nu vrei să vorbeşti cu nimeni
scrie-mi
Când găseşti in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Şi dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să ştiu
Că te gandesti la mine...

Scrie-mi când nu vrei să vorbeşti cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găseşti în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus şi vrei să taci...
Dacă eşti un gând sau eşti doar o văpaie,
ştiu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căinţă în umbra ta.

poezie de Camelia Opriţa din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetelor...

Voi, ce îmi călcaţi prin gânduri
Sau la voi îmi zboară mintea,
Voi mă faceţi printre rânduri
Să vă iau la....-mpins sorgintea...

epigramă de Vasile Zamolxeanu (9 mai 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

afară plouă şi e vânt
lumina a murit şi timpul a tăcut
eu zac pe un ţărm pustiu
la margine de lume, de speranţă
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu ştiu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine şi în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereţi cu toate
se poate...
nu mă trezesc
de ce să mă trezesc
să văd ce...
gunoiul din jur
privesc în sus, în jos
şi vrei să nu înjur
ura, minciuna pură, ordinară
dansează zgomotos pe stradă
astăzi e în toate
se poate, sigur se poate
mi-e capul greu
genunchi mă dor
de târât prin noroi
mă sprijin de gânduri
de ce să mă ridic
mai bine zac
în eterna şi fascinanta mocirlă
e bine, nu
nu, prietene, aici totul e un mare nimic
ce mai contează
nu vreau nimic
nimic nu zic
doar plâng printre rânduri
sau rătăcesc printre gânduri, se poate...
aici lucruri murdare sunt
le spăl, dar put
banii miros urât
pe ţărm cobor ades
să spăl sufletul meu
pătat de ură şi noroi
din jur, din noi
ce caut eu aici în ăst gunoi
sublim, de soi
caut roza sau psihoza
unui suflet ce a fost
caut un sens fără sens
într-un deplin consens
întreb întruna
câte unul, câte una
desigur fără sens
ce sens au toate
totul e atât de clar şi fără sens
atunci
cine plânge acolo sus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

O fântâna de lacrimi,
De vorbe
De vis...
Clipe vin să se-adape
Cu ce încă
N-am zis...
Nicovală răzbită
De-atâtea
Tăişuri
Purtate de gânduri
De vânt
Prin hăţişuri...
O strună ciupită
Agale
De dor,
Stau demoni şi îngeri
S-asculte
De-amor...
Punte-ntre maluri
De zâmbet
Şi chin
Sub marea imensă
De lapte
Şi vin...
Sunt...
Un gol pe deplin...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei, nu vrei...

Cât ai să cauţi un semn viitor
Ai să afli răspuns din trecut;
Cât ai să sapi să te-mbeţi cu amor
Ai să rumegi nimicul din lut;
Cât ţi-ai dori ca să nu-ţi mai doreşti
Ai să ai capul sigur bătut,
Ca-n ultima fază tu să sfârşeşti
Conjugându-te de la-nceput...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordeonistul

Un vechi acordeon îşi strig-amarul
Pe clapele de fildeş ancestral.
Sărman, şi trist, şi singur, lăutarul
Visează şi-azi IUBIREA din astral.

Cu degetele-i lungi si ostenite,
Trimite sunetele către nori.
Şi oamenii din preajmă-i dau verdicte,
Fiindu-i cei mai sinceri spectatori.

Doi bătrânei cu plete argintii
Se-apropie de el şi îl ascultă.
Privesc prin aburite dioptrii,
De lacrimi, ce-amintirile rezultă.

În valsul ăsta, el o săruta
Într-un salon, culori de caramel.
Apoi, îngenunchind, îi dăruia
O inimă curată şi-un inel.

IUBIREA lor, din vremuri decupată,
Le luminează chipul şi acum.
De ieri şi până azi, e tot curată,
Fără să-şi fi pierdut aroma-n drum.

Şi tristul lăutar înşiră gânduri
Pe clapele armonicii, demult...
În versul cântului, doar printre rânduri,
Îi poti afla al inimii tumult.

A fost si el odată-ndrăgostit
Şi Lumea i-a "şoptit" să nu mai cânte
Că... face zgomot... si... a amuţit!
IUBIREA lui, plecând pe negândite.

Ca un nebun, rămas-a fără zâmbet
Şi, căutând IUBIREA fără nume,
Din acordeon, cu fiecare cântec,
Vechi Doruri... răscoli-n sfârşit de Lume.

poezie de Georgeta Radu din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fudulie

Când crezi că pentru tine e un nimic pământul,
Scuipă... şi vezi dacă din faţă bate vântul!

distih de Vasile Zamolxeanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!