Bostănelul

Un bostan şi-o bostănică
Stau pe gând şi se oftică;
De ce oare bostănelu'
Nu i-a înşurubat inelu'?!
Bostănelu' se căzneşte
Să-i explice pe muţeşte,
Cum că el ar cam fi vrut,
Insă gândul i-a fost mut.
Bostănica lăcrimează,
Gândul ea şi-l repudiază
Şi îl părăseşte-n lan,
Pe iubitul său... bostan.

poezie de Liviu Reti (5 ianuarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuţa din bostan

Am căsuţă în bostan
Stau în ea de doar un an,
Dar e-atat de confortabil...
Chiar de nu-i bostan gonflabil.

Are uşă şi cerdac,
O scăriţă şi-un hamac,
Un pătuţ şi-un covoraş,
Două mături şi-un făraş.

Înăuntru e călduţ.
Am şi-un ceas tare drăguţ
Care cântă cucurigu
Şi m-anunţă că dă frigu'...

Am lumină de la geam,
Dar ce n-am? De toate am
În bostanul meu fălos.
Doamne, cât e de frumos!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cărţii "Dulce-Amar"

Scriitura lui Bostan
Are texte dulci-amare
Ce pot fi o alinare
Pentru orice cetăţean!

Cu idei ameţitoare
Prelucrate-n mod spontan
Scriitura lui Bostan
Are texte dulci-amare!

Ştie orice artizan
Al catrenelor sprinţare
Şi al poantelor cu sare
Cât de dulce-i an de an
Scriitura lui Bostan!

rondel de Mihai Enachi (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.

Gândul din mine ştiut,
Îl înalţ dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.

Din gândul din mine,
Şi din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ şi ere.

poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Beizadea Bostan

Dă-ţi demisia, Mitică,
Nu te pune und' te-ai pus...
C-au să-şi strâmbe porcii gâtul
Căutându-te pe sus.

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi gândul plânge ...

şi stau cu gândul rezemat de geam
şi geamul tace
de parcă între ei ar sta un ram
cu spini cu ace

de parcă între noi ar sta senin
şi clar de lună
şi tu mi-ai reproşa că nu mai vin
s-aduc furtună

că ceaţa se ridică peste mări
cu sânge rece
că vine peste noi şi depărtări
şi nu mai trece

că bolovanii vin la vale peste munţi
porniţi să fiarbă
că nici o stâncă nu mai poţi s-o mai ascunzi
sub fir de iarbă

că soarele pe cer e tot mai trist
mai pământiu
că eu ca naiba încă mai exist
al naibii viu

că stau cu gândul rezemat la geam
şi gândul plânge
c-am vrut atâta vreme să te am
şi-n el şi-n sânge...

poezie de Iurie Osoianu (25 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiică dalbă de-mpărat

Fiică dalbă de-mpărat
Lumnioară, ochii-s negri
Dimineaţă s-o sculat

Faţa dalbă şi-o spălat
La fântân-o alergat

La fântână la făjet
Unde curge apa-ncet

Şi-mprejur p-ângă fântână
Sunt feciori de-a ei măsură

Ea-n fântână s-o-aplecat
Junii la ea s-o ţâpat

Inelu' i l-o luat
Inelu' i l-o luat

Adă june inelu'
Putrăzâu-ai ca măru'

Rujini-ai ca ghieru'
Rujini-ai ca ghieru'

Ca ghieruţu plugului
În postul Crăciunului.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi îşi pun întrebarea de ce nu merge justiţia la noi. Să nu fie oare unsă îndeajuns?

aforism de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul inimii

Prin faţă, un gând jucăuş
Îmi trece şi pare că vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În braţe făcute căuş.

Îl prind cu o plasă de dor
În braţele-ntinse uşor,
Iar sângele-mi poartă,-n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n braţe-mi pulsa.

Eşti tu, ori e gândul ghiduş
Ce ştie neliniştea mea?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aş putea
Să-i simt mângâierea pluş?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de dor

intr-o noapte-ntunecată
visul l-am pierdut pe drum
insă Domnul imi arată
calea dreaptă, gândul bun!

si aşa.... păşind in noapte
dor de dor urma pierzând
m-am trezit in dimineaţă
la un geam uşor bătând

geamul insă nu tresare
urme in zăpadă nu-s
poarta este incuiată
dorul meu... departe-i dus!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica vrăjitoarei

Când gaborul a vrut să ştie
Dă actele la cocoşei,
Sării la el, mânca-ţi-aş ţie:
Nu am, că-i am dăn puii mei!

epigramă de Iulian Bostan (14 decembrie 2011)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce crezi despre faptul că 80% dintre români nu cred în ştiinţă? A. M: Tu crezi în gând? I: Da, dacă e demonstrat în practică, dacă e evident, aplicabil în viaţă. A. M: Şi măcar realizezi că de fapt, e doar gândul care crede în gând? Realizezi că gândul care crede în ştiinţă este unul şi acelaşi cu gândul care se dă drept tu? Sau crede în credinţă? "Dumnezeul" minţii tale este ştiinţa, dar oare nu cumva ştiinţa de astăzi e doar ignoranţa dovedită de mâine?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo-blestem

Printre-atâtea minijupuri,
Dezvelind superbe trupuri,
Hop şi-o maxi despicată!
Bătu-o-ar vântul, s-o bată!

epigramă de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Cică răposata-i soacră,
S-a vrut pulbere c-un plan;
Dacă tot e poamă acră,
S-o păstreze la... borcan!

epigramă de Iulian Bostan
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de gând, sau practici incomplete

Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul şi-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însufleţire,
la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde
şi florile nu mai dau fruct, cad veştede, fără menire.

Se pare a fi un înţeles că tot real, fizic, prezenţă,
ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar...
produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esenţă,
de nu e-n început imbold, în orice vrut; a şti, habar...

ce nume aş da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar...

... când gândul sufletul şi-l pierde
e grav, dispare însufleţire,
cum frunzele ce mor în verde,
iar flori, ce cad, n-au fruct menire...

... e cum real, fizic, prezenţă,
copil nu-i nici dezir măcar;
nu-i sine, un pipăit, esenţă,
imboldul vrut de-al şti, habar...

... în fond nimic nu e în fapt
şi orice lucru ar fi steril
fără vreun spirit... ci artefact,
cum sexul vrut, fără viril...

... şi amoru' în fond e total vrut,
rămas dorit, sau vrut total,
asezonat în zilnic rut,
ori ani de zile, un ideal...

E-ndeajuns suflet... sau real?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa gând

Imprevizibl, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,
Rămâne doar o tulpină goală şi fragilă sub soare,
Lasându-şi sămânţa noduroasă în cerul cumpărător.

Ce mult aş vrea ca bobul amintirii acaparatoare
Să nu rămână mut sensului tău cel mai surd, lipsit de dor...
Imprevizibil, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranţă greutatea-şi eliberează şi uşor,

Trăirea-ţi surdă o transformă-n pură şi frumoasă floare
Născută sub talpa-ţi ce calcă mărăcinii din Salvador,
Hrănită de cântul unui sturz agitat de neiertare,
Pe aripa timpului ireversibil şi amăgitor...

Imprevizil, gândul răsare, dar unde merge oare?

hipersonet de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că s-a exagerat în privinţa influenţei Bedeker-ului imperial asupra mişcărilor lui Bostan de la început. Unii afirmă că l-ar fi încurajat, ca să aibă mereu un pretext de a invada ţara. Ceea ce-i sigur este că Solcan şi acolitul său Şnapan care, prin poziţia lor radicală, îi câştigară încrederea lui Bostan, acţionau la ordinele directe ale Bedeker-ului. Ei au fost aceia care i-au furnizat noului şef (în jormană: Conducan) formula ca să scape de zorabi, după ce aceştia îşi terminaseră misiunea.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi-e gândul

Aşa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu veşti
umplute la fântâna din poveşti

Aşa-mi sunt pline nopţile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminţi
la doar un cer de dorul de părinţi

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui orator parlamentar

Pompierii stau pe loc
Şi aşteaptă doar un semn,
Fi'ndcă prea vorbeşti cu foc
În limbajul tău de lemn.

epigramă de Iulian Bostan din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să te uit

(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)

De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
şi să-i arunc în mare?

Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeţi în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.

Mă ceartă oare Dumnezeu
că ştiu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?

Nu ştiu de-am să te pot uita
sau ce va fi şi mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.

Şi fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Cine cu cine vorbeşte în capul tău? Apare un gând. Tu îl vezi, aşadar NU eşti gândul. Dacă tu nu eşti gândul, cine discută în capul tău? A. M: Iubita ta, Maya! I: Discută, separă, contrazice, se supără, râde... un întreg spectacol! A. M: Dacă gândul vine şi pleacă, tu rămâi, nu-i aşa? Deci nu eşti gândul. Gândul discută cu el însuşi, nu cu tine. Niciodată zgomotul nu a vorbit cu tăcerea. Doar s-a stins în ea. Are sens? I: DA!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!