Balul de sâmbăta morţilor

închideţi-vă muştele, închideţi-vă muştele
nu le mai lasaţi libere pe uliţe

la balul de sâmbăta morţilor
am cântat în orchestră
cântam şi ne creşteau barbile
ne bărbieream, pe rând
şi iar cântam
apoi
morţii au luat-o în sus, în jos
priveau lung, peste uluci, în curţi
cei cu AVC
chiar îşi aminteau unde au locuit cândva.

la noapte
la această casă
un suflet se va ridica la ceruri.
cu pieptul gol
îngerul Domnului
s-a întins pe pământ sub fereastra-i.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam şi eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră ţară,
Şi ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Şi fredonam o doină tristă,
Că-n ţara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că ţara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfăşor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Şi-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor –
De-atâta dor, de-atâta dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbioza

sunt suflet chinuit şi gârbovit
sunt prea bătrân, mult prea bătrân
pentru astă tristă lume
o lume îmbrăcată în ură
o ură murdară şi hâdă
era odată tineri nebuni când cântam
cântam când rătăceam pe alei
cântam când ne iubeam
cântam când munceam
dar totul este din altă poveste
nu mai ţin aminte şi de ţin ia tu aminte
ne-am uitat pe noi, am uitat cerul albastru
trăim în mocirlă bine controlată
am uitat iubirea, visarea
am ucis puritatea unui suflet de copil
v'aţi vândut degeaba
şi totul este normal, nu...
o simbioză perfectă între gunoaie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea prinde muştele, dar lasă libere viespile.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul domnului salvator

Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aştri,
Culoarea lor e a norilor albaştri.

Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup şi suflet să-mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.

Gânduri multe şi speranţă-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau să mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori şi linişte ca în mormânt.

Să treacă zile noi şi nopţi cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se aşează
Şi viaţa mea o are din nou în pază.

poezie de Eugenia Calancea (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pier repede muştele: repede se înmulţesc şi repede mor. Oamenii se prăsesc ceva mai greu, dar în vreme de război ei pier tot atât de repede şi tot atât de uşor ca muştele, iar în unele împrejurări chiar mai uşor, chiar mai repede.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce criticii literari autentici sunt ca albinele, care fac miere culegând nectarul de pe flori, criticii literari agramaţi sunt ca muştele, care se aşază fără discernământ şi pe rahat şi pe friptura creştinului. Atunci când muştele îţi intră în casă, pui mâna pe plici, dacă sunt puţine, sau dai cu spray ori pui o capcană, dacă sunt multe.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cariera australă

Cântam la didgeridoo!
Cangurul
dansa cu soarele în spate..
Un şarpe se înghiţea de teamă
să nu fie otrăvit.
Cântam
iar cangurul
sărea cu buzunarele în mâinile trecătorilor
obsedaţi de ideea de frig.
Aveam o sacoşă plină
cu cactuşi
din grădina botanicelor
focuri...
Din ziduri oamenii încălzeau cărămizi.
Veneau pe valuri
umede
omizi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între oamenii mari care au venit să mă asculte la New York, a fost şi George Enescu. Mi-a mulţumit frumos, iar eu i-am sărutat sfioasă mâna, aşa cum i-o sărutasem lui Nicolae Iorga la Văleni. I-aş fi sărutat-o şi lui Constantin Brâncuşi, oltean de-al meu, sculptor vestit în toată lumea. Numai că el mi-a luat-o înainte, sărutând-o dânsul pe a mea. Venise, chiar în ajunul întoarcerii mele în ţară, să mă mai audă o dată. În timp ce-i cântam "Lung e drumul Gorjului", Brâncuşi s-a ascuns cu faţa la perete, să nu-i văd lacrimile ce-l podidiseră.

citat celebru din Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Ei, spune, unde se varsă Nilul? repetă profesorul nerăbdător. [...]
Mihai se opri, respiră adânc, apoi începu să turuie: "Acest fluviu lung de 6.500 kilometri se varsă printr-o mulţime de guri în pustiul Sahara, unde stâncile şi nisipul se încing până la plus 70-80 de grade şi unde nu există nicio picătură de apă..."
- Nilul se varsă în pustiul Sahara? [...]
Mihai scoate cartea de geografie şi merge întins spre catedră.
- Poftim, aici, arată el cu degetul şi începu să citească: "Acest fluviu lung de 6.500 de kilometri se varsă printr-o mulţime de guri în... Marea Mediterană."
Băiatul mormăie zăpăcit, subliniind cu unghia pe carte cuvânt cu cuvânt, apoi se luminează fericit:
- Am sărit un rând, tovarăşe profesor... un singur rând, dar la mine nu contează un rând, aveţi toată încrederea, îl învăţ pentru ora viitoare!

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare, Unde se varsă Nilul?
Adăugat de M.G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblia e ca un far luminând în noapte, în jurul căruia roiesc ca muştele toate celelalte cărţi.

perlă de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe asfalt

Copilul desena cu dinţi pe asfalt
Oamenii îşi strigau muştele să vină acasă
ele zâmbeau cu florile până la urechi
Doi morţi se stropeau cu. sânge. Era ger
şi clănţăneau desenele pe asfalt
o haită de molii trecea blana
din dulapul cu întuneric..
Copilul desena cu ambele mâini
o pădure de copaci amputată
Muştele salivau învelite cu părinţi
desenaţi pe asfalt
în loc de cretă cu dinţi

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Lacrimi în perle albe atractive
Unde eşti unde te-ai pierdut
Note cheia sol şi portative
Te-ai voalat subtil m-a durut

Îmi vorbeai mai avem vreme
Soapte ce-mi răsuna în ecou
Singură clapa pianul geme
In cuier agăţat al tău sacou

Iubire dusă până la extreme
Trandafirul rosu te asteaptă
Ai lăsat în inimă urme şi semne
Soarta cu noi n-a fost dreaptă

Răsună-n mine o chemare
Un cântec vechi ce îl doineam
Mergeam pe mal la mare
Acum doar valurilor le cântam

Te chem te strig vei reveni
În cameră parfumul tău pulsează
In vis eu ştiu iubire vei veni
Îngerul e sus şi el ne veghează

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am locuit la Hollywood o perioadă îndelungată, Paul Newman chiar mi-a oferit o casă în care să stau... Am făcut numeroase filme minunate acolo şi chiar am primit un contract pe termen lung.

citat din Claudia Cardinale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistenţă când viul
încă mai suceşte minţile cărnii

nu cunosc vorbele de la fântână
când şi unde
e nupţialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet

tihneşte-n cuvinte a-şi deschide sicriul
îngerul de Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo!

A fost un trup şi-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluţiei flecare
când îngerul pe garduri trâmbiţa
şi cerul se făcuse parcă rană
prin care muştele suiau de zor
vărsându-şi murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
şi dintr-însul moarte să mi-o scoţi
ştii cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameşi, curve şi netoţi!

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se ştie...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheţ, peste căldură...

Şi-or mai cădea steluţe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca şi visele deşarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la ţintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se ştie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se-ntâmplă nimic

oamenii arătau
de parc-ar fi uitat

împăturiţi în aşteptări
trădând marea însingurare
trăgeau de porţi... trăgeau
priveau mai apoi lacul
golul extinzându-se-n ei

capetele creşteau deposedate
un fel de prelungiri ale infirmităţii telurice
ferestrele purtau chipul pândit
de implacabila moarte

începuse un crivăţ
fără de ninsori trupurile noastre erau nămeţii
în care ni se împotmolea fantomatica viaţă

ne era foame!
riscam demineralizări
intrarea definitivă în neutralitate

şoseaua se decolora văzând cu ochii
specii necunoscute ambiguizau ansamblul

drumul se desfăşura în continuare
la fel de mecanic de insidios de inutil
această bandă electrică de alergat
crescută din înseşi tălpile noastre
ca dintr-o convingere
dintr-o neputinţă
din nepăsare?!

unde erau copacii?
unde podgoriile?
unde oraşul aprinzându-se-n noapte
de la sufletul viu?

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avort

cu braţele
cu pumnii strânşi
via
o smulg din pământ.

gata îi tiparul rochiţei
îi gata
îmi strigă, din pragul casei, femeia.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu miere se prind muştele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!