Trădarea

S-a dus o dragoste... şi alta a venit,
I-am auzit bătaia-n poartă,
Dar inima n-a desluşit
Că visarea-mi era moartă.

Apoi, a ei trădare
Niciodată n- am să o uit,
Am suferit şi am iubit
În străfundul firii;
Nu pot să uit trădarea iubirii.

Visul amintirilor permise
Mă-ntristează-n suflet
Şi-n adâncul firii,

Dar cu acestea toate
Nu voi uita întreagă viaţa mea,
Unica iubire, cu luciri de stea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de iubire

Umbra care mă însoţeşte
Era a iubiriii tale umbră.
Umbra ce mă părăseşte
A fost trădarea ta.

Şi, în ciuda trădarii tale
Şi amintirilor iubite,
Vreau să te am mereu

Alături în pragul meu,
Să-mi reverberezi în suflet
Cu inima ta iubitoare.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resac de dragoste

Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viaţă,
O noapte de dragoste.

Ca o noapte de visare
Oceanul îşi aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.

După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere de Ioan Friciu, Sibiu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic (Lui: César Vallejo)

Vallejo, al timpului romantic;
Poetul amintirilor.
Cu zgomot vestitor
Ca atunci când vântul bate.
Vocea ta este simţire,
Ritmul tău este visare,
Compunerea o amintire
În toate versurile tale.
Capabil să-ţi aduci aminte
De silueta-ţi moartă
Moartă de iubire,
În cea mai bună clipă;
Clipa de uitare
Şi de iubire mare.
Vallejo veşnicul poet
De cea mai frumoasă amintire.
Vallejo mereu romantic
În trup şi în simţire.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te amintesc

Niciodată n-aş fi ştiut că te-am iubit atât,
dacă visul morţii nu ar fi venit între noi
să distugă infinitele noastre simţăminte
care însufleţeau dragostea noastră.

Iubirea mea pentru tine a fost dulce şi curată,
niciodată măcar nu te-am jignit cu un cuvânt,
ai fost pentru mine înţelegere şi mângâiere,
nicicând n-ai auzit de pe buze un cuvânt urât.

Nicodată n-am primit un sărut mai dulce ca al tău,
aceleaşi atingeri ale tale inconfudabile,
atât de suave erau de mă făceau să simt iubirea
ce părea că-n viaţa mea n-am s-o mai găsesc,
mă simt şi acum în ale tale braţe calde
şi de aceia în viaţa mea nu te-am putut uita.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfiala

Cu sfială am iubit
Douăzeci aprilie al tău,
Şi am mângâiat
Frumoşi-ţi sâni.

Cu sfială am iubit
Frumoşii ochii tăi,
Buzele-ţi delicate
Şi încântătoare

De femeie atât de frumoasă
În toate noapţile.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursor de iubire

Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.

Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susţină
Lumea;
Eu aş dori mereu
Să-ţi susţin iubirea
În inima mea,

Şi aşa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Aşa te voi lua pentru totdeauna
Viaţa sufletului meu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două primăveri

O floare niciodată
Două primăveri nu a trăit,
Să fiu vreodată n-am visat
Primul tău iubit

Niciodată n-ai ştiut
Că iubită eu te-am vrut
De când ne-am cunoscut
În noaptea aceea de amor.

Ca frunza cutremurată de furtună,
E posibil să fi fost femeia căutată,
Dar, aşa cum florile se ofilesc îndată,
Poate mai târziu ajung în a iubirii grădină.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Mereu în viaţa mea,
la tine mă gândeam.
Deşi te cunoşteam,
treceam pe lângă tine.
Nu te voi putea uita
femeie nesăţioasă.
Mi-aduc aminte de uitarea,
pe care tu mi-o ştii,
iasomie-nrourată din câmpii,
cu corola ce-şi deschide floarea.
Gându- ţi este un surâs
ca al zorilor de zi,
privirea ta-i ucigătoarea
ce mă poartă către vis.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima dragoste

Ai fost dragostea mea
Dragostea dinâi.
Mi-ai oferit privirea
Şi frumoşii ochii tăi.
Ţi-am fost dragostea dintâi
În toată viaţa mea viaţa mea,
De când te-am văzut
La şcoală-n ziua aceea,
Aşezată-n faţa mea,
M-a vrăjit privirea ta,
Şi-n clasa ultima
N- am învăţat o lecţie,
Că mă gândeam aţi scrie
O frumoasă melodie,
Îmi amintesc mereu
De prima mea iubire.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (25 noiembrie 2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina iubirii noastre

Iubirea noastră a fost o grădină
În toată vastitatea ei,
Tu ai lăsat să se usuce
Corola florii,

Pentru a distruge sufletul
Şi inima mea.
De aceea inima
mi-a devenit un deşert,

ce are nevoie de un strop
din dragostea ta.
De aceea se răspândeşte În lume
Strigătul meu de durere.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrare

Acum că nu te văd
Şi departe eşti de mine,
Atunci eu simt dorinţa
Mai aproape a fi de tine.

De tine, că te-am iubit atât
Cu toată fiinţa mea,
Aş dori aproape să te am
Cu toate că te pierd.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum este posibil?

Cum este posibil
Iubire de pe treapta mea,
Când îţi doresc dragostea
Să-mi oferi dezamăgirea?

Cum este posibil
Să trăieşti în vara călduţă
Şi eu în iarna-ngheţată?

Cum este posibil
Să nu-ţi aminteşti
De aroma dulce a cafelei?

Cum este posibil
Să nu mă doreşti
Dup-atâtea ceasuri de iubire?

Sunt conştient
Că în viaţă
Primul sarut
E în inima mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină de primăvară

Iubire din grădina mea
Ai fost mereu cea mai frumoasă,
Surâzătoare şi drăgăstoasă
Himeră în primăvara mea.

Toată primăvara ştiu
Că pe tine te-am admirat,
Şi dintr-o dată mi-ai lăsat
În inimă pustiu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs

Arcaşi ai noapţii,
Fură surâsuri.

Că în templul
Inimii
Se ascund dragostea

Şi pasiunea
Ce o simpt pentru tine
Dragostea mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoiala

A fost în sufletul meu adânc îngropată
îndoiala ce timpul nu poate s-o şteargă,
îmi schingiue inima ca lancea-nvăpăiată
şi nimeni pe lume nu poate să-nţeleagă.

Sub picioare prăpastia mi-se deschide
şi văd că viaţa-mi este în mare pericol,
mă simt incapabil de a mai decide,
căci furii se abat asupra-mi ca viscol.

Căzut-am victimă gândirii profunde,
mi-am simţit sufletul aspru bătut
de frică ori de -ndoiala ce mă pătrunde,
iar să mă apăr de acestea n-am avut scut.
Un cutremur din inima mea se aude.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

Arini înţărcaţi
Printre copacii grosolani,
Lasă-mă!
Are lanţuri grele
Amintirea mea,
Şi este o pasărea captivă
Care desenează cu triluri
După-amiaza.
Lucrurile care se duc
Nu se întorc niciodată,
Toată lumea o ştie,
Flaute în furtună,
Prin mulţimea limpede a vânturilor
Este inutil să plângi.
Lasă-mă!
Lanţurile de iubire
Pentru tine le simt.
Lasă-mă!
Lanţuri
Pentru aţi aminti mereu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (decembrie 2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderi sinucigaşe

Cad păsări sinucigaşe
Evident implicate
În a-mi alunga umbra.

Pasaj atât de întunecat.
Cu alunecoase praguri
În noaptea rece,
Fără să scruteze
Seara.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscolitorul dor

Mă răscoleşte acum un dor
Şi-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până şi tăcerea urlă-n mine,
Şi prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Şi se strecoară lin în noapte,
Se aşează pe păru-ţi argintiu,
Să te iubească iar în şoapte
Spulberându-ţi gândul pustiu.

Tu, uiţi, iubite, că timpul trece
Şi vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Şi-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu.

poezie de Camelia Boţ (31 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!