Îngerul Morţii

Ai chipul sfânt, de înger,
Cu zâmbet immortal
Şi răspândeşti un aer
Demonic şi fatal.

Dispari şi-apari, în puterea unui zeu
Zâmbeşti, când lumea mea e tristă
Şi-mi laşi un semn mereu:
Că altă lume mai există.

Şi te zăresc în drumulul meu
Adio scrie în ochii tăi străluci
Stupefiat mă întreb mereu:
Din ce lumi vii, unde te duci?

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte darul când e dăruit

Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă lacrimă de căinţă,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un semn că ştii totul: să te plimbi pe străzi fără nici o direcţie... Nu ai niciodată nimic de făcut şi nu ştii unde să te duci. Totul devine un vast necuprins. Toţi se duc undeva, dar tu, dacă nu ai un tel, eşti suspect.

Iustinian Cruceanu (iunie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul şi-a luat mereu puterea din misterul morţii, din faptul că viaţa se va termina.

aforism de Iustinian Cruceanu (iunie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul

Din temple egiptene, tu apari...
Din depărtatele deşerturi
Al lumilor arabe,
Chipul tău nu vrei să ni-l arăţi
Crezi că noi avem păcate?
De îţi ascunzi faţa de toţi?

Îmi ieşi în cale, dar mă priveşti cu frică
Îţi pui vălul, de câte ori mă vezi
Şi crezi că nu am dreptul
Ca să privesc o clipă
Ochii fascinanţi, şi verzi.

Începi să râzi, eşti o enigmă
Nu ştii ce e amorul
Şi fugi, te-ntorci, zâmbeşti
Şi-ţi pui, pe chip, iar vălul.

Dă-ţi voalul la o parte,
Vreau să te văd mereu
Sau vrei ca să îmi porţi credinţă?
Dă-ţi vălul la o parte, din faţa mea,
Eu nu sunt Dumnezeu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii...

Să fii om bun, când lumea e haină
Să fii umil, când alţii te denigră.
Să fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfeşti, chiar dacă eşti bârfit
Să nu urăşti, chiar de nu eşti iubit.
Să ştii cum să zâmbeşti, când inima iţi plânge
Să nu faci loc tristeţii, că altfel te învinge.

Să fii mereu senin, este un dar Ceresc
Să spui mereu în viaţă, cuvântul "mulţumesc"
Să îţi întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.

Să fii mereu în viaţă, un om la locul lui
Să îţi ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să ştii să cerni mereu, cei bine şi cei rău
Să te fereşti de ulii, ce zbor în jurul tău.

Să mergi pe drumul vieţii, mereu cu fruntea sus
Să spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus
Să nu te temi de nimeni, eşti liber să gândeşti
Să arăţi tuturor, cât de frumos trăieşti.

Să fii exemplul viu, cum să răzbeşti în viaţă
Să înţeleagă asta, acei fără speranţă.
Să ai mereu tăria, de-a renunţa când doare...
Să te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.

Să mulţumeşti în zori, de-o nouă zi de viaţă
Să te trezeşti mereu, cu zâmbetul pe faţă.
Să laşi pe unde treci, un semn că ai trecut...
Să-ţi mulţumească omul, fiindcă te-a cunoscut.

poezie de Marinela Florina Jurcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce îţi repeţi mereu vei crede tot timpul.

aforism de Iustinian Cruceanu (noiembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezi mereu că ceva se va întâmpla şi va schimba o situaţie.

aforism de Iustinian Cruceanu (septembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă

De-abia acum cunosc simbolul tău:
Ne este dat să ne vedem mereu
Ne este dat să ne privim
Propria viaţă. Ne este dat să ne vedem
Propria faţă.

După ani, acum înţeleg, cu greu,
Acum sunt eu. Oglindă, de ani, te-am ignorat mereu.
Mă regăsec: am hoinărit fără să ştiu
Căci tu, oglindă, eşti reflexia a tot ce facem noi,
Reflexia a tot ce-i viu.

De-abia acum sunt eu.
Te privesc, tu ne arăţi greşelile
Prin tine, ne retrăim toate erorile.
Esti un semn: toti am gresit,
Fara sa vrem.

Tu ne reflecti, perfect, tot chipul
Tu ne arăţi: cum, fără să gândim,
Ne-am irosit tot timpul.

Ochii noştri se reflectă, vag, în ape
Tu eşti un simbol, a nostră viaţă,
Ne este dat, să ne vedem
Propria faţă.

( 1.08. 2014, 19: 10 )

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici o lege: Dumnezeu face ce vrea. Dumnezeu poate schimba cursul întregii lumi pentru un singur om.

aforism de Iustinian Cruceanu (martie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează o putere în privire oriunde te duci.

aforism de Iustinian Cruceanu din Mintea conduce lumea (decembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să faci ceva, Dumnezeu îţi va împrumuta puterea lui.

aforism de Iustinian Cruceanu (decembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăi în viitor, nici în trecut, nu face o dramă din prezent, ci fii mereu "perfect conştient".

aforism de Iustinian Cruceanu (ianuarie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima încrezătoare

Oh, mai bine-aş fi fost moartă
Am fost o împiedicată, mereu tristă,
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai crud tip din câţi există!

Dar s-a găsit unul care lăcrima
Când vedea că sufletul mi-e-îndurerat.
Şi mă strângea în braţe, şi-mi zâmbea,
Şi care-şi ţinea-întotdeauna cuvântul dat.

Şi mai bine-aş fi fost moartă,
Şi-s o împiedicată, mereu tristă;
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai dulce tip din câţi există!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare secundă universul vrea să-ţi spună ceva. Fii mereu atent la tot ce se întâmplă în jurul tău.

aforism de Iustinian Cruceanu (septembrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut mereu că există o forţă superioară, dar am vrut să mă despart de câteva ori de această forţă. Am vrut să fiu singur. De fiecare dată când m-am despărţit de această forţă, am trăit într-o suferinţă totală şi era să mor de câteva ori.

aforism de Iustinian Cruceanu (iulie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, suflul cel mai viu,

Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai ştiut ce ai avut
Şi ai întors ce-i cuvenit
Să-ţi stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Aşteptai flori spre Golgota.

Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.

Ce fericit te-am căutat
Şi cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ţi laşi veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-aşezi cuţitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.

Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio tu, adio soare...

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispari...

Te-am îndrăgit fără să ştiu... de-odată,
Şi te simt în minte pân' acum.
Eşti înger viu în noaptea înstelată,
Iar pasul tău îmi face mintea scrum.

Zâmbesc mereu şi mă mândresc, să ştii,
Când te văd cutremurat prin stele,
Dar dispari, lăsându-mi lacrimi grele
Şi frica că nicicând n-ai să revii.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea nu există. Suferinţa nu există. Moartea nu există. Iubirea nu există... Totul a fost o farsă.

aforism de Iustinian Cruceanu (august 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger nins

În dimineaţa nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simţind-o cu răsuflarea rară,
Înfăşurată-n doruri şi-ntunecate straie.

De-un timp se-mpuţinează cu fiecare clipă
Şi tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,
Îşi socoteşte paşii, căci vremea asta ţipă,
De-aceea ţine aprinsă o candelă mereu.
O văd lângă icoană îngenunchind smerită,
Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,
Că Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită
Pictată în albastru şi-n verdele minune.

Apoi, aud cum plânge, nu ştie c-am venit
Şi lacrimile-i curg brăzdându-i faţa trasă,
Rosteşte rugăciunea privind spre răsărit,
Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.

O, măiculiţă dragă, al nostru înger nins,
Prin ochii tăi senini ne dăruieşti iubire,
Tu răspândeşti lumină şi gând de pace atins,
Ne-nveţi să preţuim secunda-n fericire.

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!