Vin imigranţii

Spre spaţiul Shengen ţintind
Vin imigranţii în cete rebele
Răscolind repere străvechi
Vin imigranţii cu gânduri tenace
Amintind de popoare migratoare
Vin imigranţii pe ritmuri delirante
Ca nisipul cu tentă de furtună
Vin cu determinare suspectă
Răspândind teroare la răspântii
Vin imigranţii asiatici cu jind
Revărsare ferventă de oameni
Provocând emoţii şi stres
Vin intens imigranţii ca valul
Şi valul lor devine tsunami.

poezie de David Boia (3 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imigranţii dau culoare naţiei autohtone.

aforism de Cornel Stelian Popa (29 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imigranţii sirieni, adevăruri tulburătoare: cei mai mulţi au plecat ca să scape de gura nevestei!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imigranţii

Plictisiţi de-această ţară,
Cred că e mai bine-afară;
Situaţia e tristă,
Dar rezistă.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, astăzi, hotarele noastre sunt ca o sită, lăsând imigranţii ilegali să curgă în ţara noastră.

citat din Gil Gutknecht
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi face lucrurile cele mai remarcabile, indiferent ce gen de ierni îţi aruncă viaţa în cale. Oamenii pot atinge înălţimi de necrezut atunci când li se cere: o femeie a ridicat o maşină de două tone pentru a-şi salva copilul; un bărbat a supravieţuit într-un lagăr de concentrare, luptând cu foamea şi boala, pentru că visa să îşi revadă familia; imigranţii îţi încep noua viaţă spălând vase şi, peste cinci ani, strângând şi economisind bani, au propriile firme cu o mulţime de autohtoni pe statul de plată. Remarcabil!

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul 1, valul 2... valul 4. Dar ce-i ăsta Covid sau tsunami?

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rebele

Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n şiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri ţesute
în vasta reţea de dorinţe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neştiute.

E blândă privirea-ţi ce-n mine se pierde
şi-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
reţeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflaţe necontrolată

Provocând nenorociri _
"Orice val ca valul TRECE" -
Numai valul de scumpiri
STĂ PE LOC şi-i tot mai rece.

epigramă de Mihai Haivas din revista EPIGRAMA 97 (2021)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul mării

Tu ştii că plânsul mării e valul care curge
pe ţărmul ce devine, treptat, nesimţitor
la apa ce nu-l mişcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obişnuit cu dor.

Mai ştii că aşteptarea e grea ca şi nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.

Priveşti în depărtare, dar ştii că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susţine
răbdarea ce alungă şi norii de pe cer.

În adierea brizei, din suflet îţi răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ţi destinde privirile-ncordate,
iar valul îţi aduce iubirea ca un dar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Provoacă zile delirante,
Pe ritmuri total andante.

distih de David Boia (11 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul

Spitalul!
Spitalul pe malul şenalului,
Spitalul – şi luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe şenal!

( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranţii dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Şi turme de vite pe toate navele!

( Este mai bine să ţii ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toţii apăraţi de lumea din afară! )
Cineva se gândeşte la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Şi-a unei conflagraţii într-o zi cu soare,
Şi eu trec printr-o pădure plină de oameni răniţi...

O, iată, în sfârşit, lumina lunii!

O fântână dansează-n mijlocul salonului!
O trupă de fetiţe a deschis uşa!
Şi, iată, se zăresc nişte miei pe o insulă de iarbă!
Şi plante superbe pe un gheţar!
Şi crini într-un hol de marmură!
E un banchet într-o pădure virgină –
Şi vegetaţie tropicală într-o cavernă îngheţată!

Ascultă! Se deschid ecluzele,
Iar vapoarele oceanului învolburează apele şenalului!

Dar, iată, Călugăriţa de la Caritate aprinde focul!

Tot păpurişul zvelt şi verde de pe maluri este în flăcări!
Şi un barcaz plin de oameni răniţi se clatină-n lumina lunii!
Toate fiicele regelui sunt pe o barcă-n furtună!
Şi prinţesele mor într-un câmp de cucută!

Oh, nu deschideţi ferestrele!
Ascultaţi – vapoarele oceanului încă duduie la orizont!

Ei otrăvesc într-o grădină pe cineva!
Ei ţin o splendidă festivitate în locuinţele inamicului!
Sunt căprioare într-un oraş asediat!
Şi o menajerie într-o grădină de trandafiri!
Şi o junglă tropicală în adâncurile unei mine de cărbune!
O turmă de oi traversează un pod de fier!
Şi mieii se întorc de la păşune
şi intră întristaţi în salon!

Acum Călugăriţa de la Caritate aprinde lămpile;
Acum ea le aduce pacienţilor cina;
A închis ferestrele de deasupra şenalului –
Şi toate uşile către lumina lunii!

poezie de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sită rară
Iarna cerne visele
Fulgi cristalini
Tandreţe pură dalbă
Pe ritmuri delirante

tanka de David Boia (23 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea III - Parodia imigrantului

Imigranţi, copii de suflet ai lui ăla cu A mare
Nu puţini, milioane, după ultima estimare,
Răspândindu-se în roiuri întind corturi uriaşe
Şi ascunzându-se în ele fac planuri ucigaşe.

Iată vine-un imigrant ce părea mai descurcăreţ
Johannis privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ:
- Was ist das?
- Was? Şi de mai ştii şi româneşte
Domnul nostru vrea să-ţi spună ceva ce te priveşte.

La un semn deschisă-i calea şi se-apropie de Cotroceni
Un imigrant atât de simplu că se pierdu printre bucureşteni.
- Tu eşti Johannis?
- Da imigrante!
- Am venit să-ţi cer să ne primeşti,
România e frumoasă, e o ţară ca-n poveşti.
- Orice gând ai imigrante şi cu orice planuri vei fi sosit
Cât suntem încă la pace eu îţi zic du-te de unde-ai venit.
Despre partea cu primitul, noi şi-aşa suntem săraci
Iar în România nu prea ai nici ce să faci.
Mai bine fă întoarsă de pe-acum a ta cale
După cum te văd nu prea ai nici parale.
De-o fi una, de-o fi alta... Nu am centre pentru voi
Nu vă pot îndeplini nici cele mai simple nevoi.
- Cum? Când Schengen e aproape, să-mi închipui crezi că pot
Să trimit toţi imigranţii înapoi pe feribot?
O, tu nici visezi Johannis, câţi au vrut să mă întoarcă
Grecii, sârbii, ungurii au vrut să mă pună în barcă,
Preşedinţi de ţară, miniştrii, generali, toţi fără folos se-adună
Să de-a piept cu imigranţii ce au tricouri cu semilună.
Adu-ţi aminte cum a fost demult cu cavalerii-n zale lucii
I-am prins pe toţi şi i-am pus frumos la umbra crucii.
Acum iar vă strângeţi împotriva imigranţilor care
Doar vin râzând de peste tot, dinspre pământ şi mare.
Mi-e destul pe Facebook doar un simplu semn a face
Şi-ntreg Apusul îşi trimite toate neamurile-ncoace.
Doar în Siria văzut-ai câte forţe s-au aliat
Am cu toate ţările o listă în mod detaliat.
Când văzui atâtea avioane, câtă frunză câtă iarbă
Le-am zis la ai mei să fugă dacă ţin la a lor barbă.
După toate acestea să mă împiedic de-un preşedinte?
Şi să mă-ntorc înapoi ascultând de-ale lui cuvinte?
- Un preşedinte, da, căci şeful ţării ce-l priveşti
Nu e român de rând, el are origini nemţeşti.
Nu ţi-aş dori vreodată ca într-o zi să ajungi să ne cunoşti,
Nu ştiu cum ne vezi de-afară, dar nu suntem nişte proşti.
De dincolo au venit mulţi de-au vrut să ia pământ şi apă
Dar majoritatea nu au luat altceva decât ţeapă.
Eu? Poate-ai crede că sunt pus aici de formă
Am câştigat alegerile jurând să fac reformă,
Dar cum? În ţara asta nimica nu se schimbă
Unul munceşte şi zece pe lângă el se plimbă.
N-avem nici măcar autostrăzi, nu circuli ca-n occident
Vei conduce numai pe naţionale şi vei muri în accident.

Şi abia plecă imigrantul... şi se urcă în a lui Pasat
În graba lui spre răzbunare acceleraţia călcând apăsat,
Pe DN1 era aglomerat şi depăşi riscant două maşini
Cu gândul de-a invada mai repede această ţară de creştini.
Drum în lucru..., ce mai frâne, derapare, izbitură
Un carambol se făcu înainte de Ploieşti, la cotitură.
Pe Facebook Johanis urmăreşte cu atenţie evenimentul
Imigranţilor, aşa-i la noi, acesta a fost avertismentul.

parodie de Rozsnai Zsolt, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rozsnai Zsolt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi scumpiri

Triste-s ultimele ştiri:
Vine valul de scumpiri;
Lumea fulgeră şi tună:
"Valul e, de fapt, furtună!"

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce curios rol are "valul" în istoria românească; valul lui Traian şi alte valuri. In
fond valul e simbolul mişcării; la noi însă s-a staticizat şi a devenit zid de apărare. Inceputurile româneşti constau în încremenirea valurilor.

Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Valul lui Traian''

Luat de "valul" tău, Traiane,
M-am molipsit de obiceiu-ţi hâd
Şi-am observat că de l-o vreme
Eu glumesc... şi tot eu râd.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

Pe nisipul ei fierbinte
Tu păşeşti cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Şi tu-l priveşti... romantic

Te rog şi eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubeşte-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.

Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ţi doresc mică sirenă,
O plajă... şi dragoste eternă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâna sub ceafă

Merg pe această cărare
care
duce de la mână la gură.
Ard ciupercile în păduri
forma focului
şi cei ce le culeg
forma culesului
şi cei ce le curăţă
forma curăţatului.
Mai în sus de lumânare
este o cărare
pe care merge
valul mărilor la mare
valul munţilor la munţi
valul calului călare
valul podurilor punţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea rea

E dezastru', dragul mamii,
Iar s-a anunţat la ştiri,
Mai ceva ca un tsunami
Vine valul de scumpiri.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!