Echivoc ca gâtul unui pui de găină: să-l arunci? are carne; să-l înghiţi? are oase.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi trebuia să-l urmărească pe Generalul Hoffmann..., să-l încercuiască, să-l asedieze, să-l hărţuiască şi, în cele din urmă, să-l pună cu spatele la zidul unei mănăstiri, al unei biserici sau al unui cimitir şi să-l împuşte. "Foc!" N-avea altă soluţie. Era regula jocului. Recursul la Metodă.

Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cuvinte

Când se umflă amigdala
De jale şi de amar,
Mă gândesc (şi parcă-mi trece)
La câte-un parlamentar.

Şi orăcăi ca broscoiul
(Vocea-mi este guturală)
Că am rinofaringită
Şi zăvor la "amigdală".

Deci, am rinofaringită
Şi "microbii" mă irită...
Antispasmic, iau mereu
"Ţepe" pentru gâtul meu.

Şi-n ăst fel să mai trăieşti
Când, ca osul de la "peşti",
Nici să-l scuipi, nici să-l înghiţi?!
Nu-ţi permite felul... Ştiţi?!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cremvuştii pentru copii sunt o mare mizerie. La preţ de carne ţi se vinde o bătaie de joc nutriţională, din carne de pe oase şi resturi de oase (carne dezosată mecanic), gelatină, E-uri, proteină vegetală.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie igienică, pamperşi, detergenţi, crăpelniţă: iată cercul sacru al omului, pe care noi avem misiunea să-l descoperim, să-l înţelegem şi să-l definim, şi chiar mai mult, să-l înfrumuseţăm, să-l prefacem în cântec.

Milan Kundera în Identitatea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa mult încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1919)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie luminoasă...

Femeie luminoasă ca şesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri —
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
şi carnea ca oricare gândire mai zămoasă.

Femeie, pământ negru, te vreau şi te iubesc,
aş vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer şi să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toţi ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm şi eu.

Şi vreau — în ciuda celui ce seamănă-n deşert
nisip şi foc, cu umbra la brâu şi soare-n ceafă —
grăuntelui lumină să-i dăruiesc şi apă;
aş vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer şi să-l macin
şi-aş vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă aşteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu aş fi din carne şi oase, iar turnul din piatră, aş putea să obosesc, să alunec, chiar să-mi rup gâtul. Dar turnul şi cu mine nu suntem decât cuvinte.

Gonzalo Torrente Ballester în Fragmente de Apocalipsă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice zid, chiar de beton, poţi să-l treci, să-l spargi, să-l escaladezi, să-l înconjori, dar zidurile pe care le pui in mintea ta sunt cel mai greu de trecut.

aforism de Mihaela Cd din volumul Uneori elefanţii zboară/Sometimes elefants are flying editura Globart Universum 2020
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cuvinte

Când se umflă amigdala
De jale şi de amar,
Mă gândesc (şi parcă-mi trece)
La câte-un parlamentar.

Şi orăcăi ca broscoiul
(Vocea-mi este guturală)
Că am rinofaringită
Şi zăvor la "amigdală".

Deci am rinofaringită
Şi "microbii" mă irită...
Antispasmic, iau mereu
"Ţepe" pentru gâtul meu.

Şi-n ăst fel să mai trăieşti
Când, ca osul de la "peşti",
Nici să-l scuipi, nici s-l înghiţi?!
Nu-ţi permite felul... Ştiţi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur lucru suntem datori să-l facem pentru a omagia cum se cuvine pe acestluceafăr al neamului nostru: să-l citim, să-l înţelegem, să-l asimilăm. Restul vine de la sine.

Mircea Eliade în despre Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme de oase şi dinţi

Căutătorii de oase
într-o inimă
şaitroc
zbat râurile din brâuri şi frunţile din ochii
deltelor-abdominale.
Oase peste oase
vin
şi mese cu spumă
din copaci se aud pietrele
cum sar din inel în inel.
Oamenii cu tije amanetate
şi dinţi cu coif
îşi caută oasele strămoşilor
să le schimbe
să se mândrească cu ele
pe gâtul blegit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele de rău te scapă, să-l arunci chiar şi în apă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dull: Care e persoana ducelui p-aici?
Berowne: Eu sunt, ce doreşti?
Dull: Persoana mea e mai presus decât persoana lui, pentru că eu sunt ofiţer al Maiestăţii Sale, Regele; trebuie să-l identific pe duce însuşi, în carne şi oase.

replici din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul nu are coadă. Dacă îl arunci, nu ai de ce să-l mai apuci.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

– Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s-a îneca şi-oi scăpa de dânsul.

Ion Creangă în Punguţa cu 2 bani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta ar fi imaginea cea mai exactă a femeii din ultima mie de ani: ducându-şi în cârcă bărbatul de la un capăt al mileniului la celălalt, ca să-l scoată din intemperii, ca să-l scape din pojarul unor asedii devastatoare, ca să-l elibereze din robii umilitoare, ca să-l salveze, salvându-se...

Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiţi primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alertă în oameni

E alertă! E invazie de microscoape
de lentile paraşutate de lupe şenilate
de caleidoscoape
de lunete pliate
Vor omul să-l vadă
să-l vadă bolnav
de convex şi concav
să-l privească în suflet în carne în minte
în iubire în ură
până la oasele din morminte
adunate în gură.
E alertă! Să ne micşorăm să ieşim din celule
când vine moartea să ne punem cagule
să nu ne recunoască
să-i tăiem calea să fie buimacă
Hai moarte! Mai Ia-ţi instrumentele
şi valea! Hai pleacă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui indolent

Sperând de lene ca să-l scap
Şi că-l voi pune pe picioare,
Am început să-l bat la cap...
Dar ştiţi ce rezonanţă are?!

epigramă de Giuseppe Navarra din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui alcoolic

A fost adus la internare
În scop de dezalcoolizare;
Au hotărât să-l opereze,
Ca spirtul... să-l recupereze.

epigramă de Vasile Brânzan din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se uită mai sus decât el, o să-l doară gâtul.

proverbe arabe
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!