lirism

Lirismul reprezintă o pornire a subiectivităţii, căci el indică o efervescenţă a vieţii în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Laudanum
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirismul absolut este lirismul clipelor din urmă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidităţii şi ale cunoaşterii.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că atunci când întâlneşti dragostea vieţii tale, timpul se opreşte. Şi este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivităţii ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschişi. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlineşti dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ţi-ai oferit propria viaţa pentru a fi trăită de celălalt.

Camelia Opriţa în Cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu cu moartea
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilităţii la echivocurile esenţiale ale vieţii, derivă dintr-o vitalitate şovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobşte, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lirismul absolut expresia se confundă cu realitatea, expresia e totul, este fiinţa într-o anumită ipostază.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi renunţa la aceste caiete, căci reprezintă singurul contact pe care îl am cu "scriitura"... acest exerciţiu zilnic are partea lui bună, îmi permite să mă apropii de cuvinte şi să-mi vărs în ele, deopotrivă, obsesiile şi toanele: esenţialul şi neesenţialul vor fi în egală măsură consemnate aici. Căci nimic nu este mai arid şi mai futil decât urmărirea "ideii".

Emil Cioran în Caiete (decembrie 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nimicul absolut - ochiul ar crea pajişti, urechea sunete, mirosul miresme, pipăitul plăceri - căci dorinţele urzesc un univers, dezminţit necontenit de minte. Sufletul zice: neant, simţurile: voluptate.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica, sistem al formulelor de adio, evocă o fizică al cărui punct de pornire nu ar fi atomii, ci lacrimile.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

individ

Indivizii sunt organe ale durerii.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

mistică

Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul celui care se apleacă asupra vieţii şi a morţii e că poate spune orice despre ele.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungaşul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul muzicii este să ne mângâie de ruptura de natură, iar gradul slăbiciunii pentru ea indică distanţa noastră de originar.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul e istoria unei flori precum spiritul unui individ.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este decât un lung şir de suferinţe şi dezamăgiri, iar cei care încearcă să-i găsească o parte bună nu fac altceva decât să se mintă necontenit.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcările vieţii ard înt-un cuptor închis, de unde căldura nu mai poate ieşi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce face oraşele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar şansele scad pe măsura ce dorinţa creşte. Căutarea fericirii indică distanţa de rai, gradul căderii umane.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelectualul reprezintă decăderea majoră, eşecul culminant al lui Homo sapiens.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogol, ducându-se, în speranţa unei "regenerări", la Nazaret şi plictisindu-se acolo ca "într-o gară din Rusia", reprezintă exact ceea ce ni se întâmplă tuturor când căutăm în afară ceea ce nu poate exista decât în noi.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mult mai aproape mi-e un Marc Aureliu. Nicio ezitare, în ce mă priveşte, între lirismul freneziei şi proza acceptării: găsesc mai multă mângâiere şi chiar mai multă speranţă în preajma unui împărat istovit decât în preajma unui profet scânteietor.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între oameni se măsoară după rezonanţa afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârşeală extatică ascultând o expresie banală, alţii rămân reci la o probă de zădărnicie.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!