În contrast cu lumea atât de bogată, atât de echilibrată, de stenică a marilor clasici, nu pot să nu fiu contrariat, nu pot să nu fiu derutat de violenţa evenimentelor cotidiene... de la noi, din lume. Este un prezent pe care îl trăim, cu sau fără voinţa noastră, este o realitate pe cât de concretă pe atât de actuală, de palpabilă, un complex spiritual pe care îl retrăieşti când pătrunzi spre exemplu, în universul muzicii lui Mahler sau Sostakovici.

Horia Andreescu în Agerpres, articol (18 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem suspendaţi între trecut şi viitor. Singura realitate palpabilă este prezentul, el însuşi atât de evenescent, atât de efemer, încât nu mi-l pot imagina decât ca pe o cuantă de energie, fară loc, fară timp şi fără un scop precis.

Mihail Mataringa (12 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul muzicii este pretutindeni acelaşi, de multă vreme: să fie bine aleasă, să fie dăruită de cei care au acest dar, spre a determina o apropiere, ba chiar o comunitate între cei care iubesc muzica.

Horia Andreescu în interviu (11 septembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frumos

E atât de plăcut să miroşi o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Şi să priveşti la soare,
Soarele care încălzeşte întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Şi e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut şi trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulţumim,
Căci o viaţă avem şi trebue s-o iubim.

poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate aşa cum le vedem noi. Sau şi mai bine spus, aşa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E şocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicaţie ar fi... Deseori, când eşti prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai uşor de sesizat din afară. Iar cu cât eşti mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de rece

E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărţire.
De atunci viaţa îmi pare o lamă de cuţit
Fără tine dulcea şi gingaşa mea iubire.

E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Şi sufletul meu de durere e răvăşit,
Fără tine dragostea mea cea mare.

E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!

E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranţă!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheaţă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât încercăm mai mult să trăim în lumea cuvintelor, cu atât mai mult ne simţim izolaţi şi singuri, cu atât mai mult bucuria şi dinamismul lucrurilor sunt schimbate doar pe certitudine şi securitate. Pe de altă parte, cu cât suntem forţaţi mai mult să admitem că trăim în lumea reală, cu atât mai mult ne simţim ignoranţi, incerţi şi nesiguri, cu privire la tot.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem limba noastră: atât de sonoră, de expresivă şi de plastică, atât de exactă şi de bogată în cele mai variate locuţiuni.

citat celebru din Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc Hollywoodul. Este un oraş fără milă. Nu ştiu nici un alt loc din lume unde atât de mulţi oameni suferă de căderi nervoase, unde sunt atât de mulţi alcoolici, nevrotici şi unde este atât de multă nefericire.

citat din Grace Kelly
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mintea îţi este mai concentrată, cu atât mai mult trăieşte ea în prezent şi cu atât este mai absorbită în ceea ce face.

Mark Fisher în Milionar peste noapte
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic în lume nu este atât de nestatornic, atât de trecător ca acea faimă a puterii care nu se întemeiază pe forţa ei proprie.

citat din Tacit
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume în care cu cât munceşti mai mult, cu atât te ocupi de mai multe lucruri. Nu mai avem timp să ne bucurăm de nimic. Este o lume nebună.

citat din Al Pacino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind plângeam adesea; se vorbea atât de frumos despre oameni, îmi deveneau atât de dragi şi de apropiaţi. Întocmai ca şi păsările cele măiestre din poveşti, cărţile îmi cântau şi îmi vorbeau ca unui întemniţat, ca prizonierului din turn. Ele îmi cântau viaţa atât de variată şi bogată, aspiraţiile atât de îndrăzneţe ale omului spre bine şi frumos. Şi cu cât trecea timpul, inima mi se umplea de un avânt tot mai sănătos şi mai riguros.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti atât de tânăr cât îţi este credinţa şi atât de bătrân cât îţi este îndoiala; atât de tânăr cât încrederea în tine şi atât de bătrân cât fricile tale; atât de tânăr cât speranţa şi atât de bătrân cât disperarea ta.

citat din Douglas MacArthur
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur că ştii atât de multe lucruri despre familia noastră dar oare nu te oboseşte atâta cunoaştere, nu simţi că te sufocă chiar acum această deşertăciune. Şi asta o spune tocmai nevoia ta de a vorbi despre ea? Este inevitabil, nu ai observat asta? Cu cât ai mai multă cunoaştere cu atât depresia care o tragi după tine este mai mare. Dacă am ştii cu adevărat ceva despre "familia noastră" care este de fapt întreaga lume am renunţa la deşertăciunea cunoaşterii şi ni l-am dori cu adevărat pe Dumnezeu. Oare cum de nu putem vedea că umbră şi vis este lumea aceasta? Doar dă-i lui Dumnezeu primul loc şi atunci întreaga deşertăciune va dispărea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de greu

E atât de greu să fii om
În lumea asta vie,
Când strigi şi nimeni nu te ştie.

E atât de greu să lupţi cu morile de vânt
Când îţi auzi sufletul strigând,
Dar nu poţi să te ridici de la pământ!

Când simţi că n-ai nicio putere
E atât de greu în lumea asta
Plină de mizerie.

poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea sufletului este o chestiune care are o atât de mare influenţă asupra noastră şi care ne atinge atât de profund încât ar trebui să ne pierdem toată simţirea pentru a fi indiferenţi faţă de aceasta.

citat din Brahma Kumaris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu mai înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă, încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua... Cum aş fi putut să-mi imaginez că voi suferi atât din cauza Dumneavoastră?... Tot ceea ce mă ţine departe de Dumneavoastră e exil... Şi totuşi declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar şi nesperat.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să fac parte din realitatea noastră

te văd
cum îţi mişti braţele
prin aerul rece
şi nu înţeleg cum de poţi umbla liniştit
prin acest dezastru al cuvintelor mele
sunt atât de sigură
că la mijlocul drumului
viul chemării
nu are ecou
iar poemul
în care te ţin cu forţa
e doar o cămaşă ţesută
din pânza timpului
ce ne-a fost dat
să-l trăim împreună
poate nu se cuvine
să vorbesc aici
despre toate întâmplările cotidiene
că
până la urmă
viaţa ta
nu este un obiect elastic
de care să îmi leg
eşecurile

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!