Copacul suportă arşiţa soarelui la vârfu-i şi le dăruieşte umbra acelora care se adăpostesc sub bolta lui.

Kalidasa în Sakuntala
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui copac ţi se pare mai răcoroasă după ce ai umblat prin arşiţa zilei. Bucuria ţi se pare mai deplină după ce ai trecut prin tristeţe.

Kalidasa în Vikrama şi Urvasi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copacul frumos mulţi se adăpostesc.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

umbră

Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruieşte ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

arşiţa verii -
lângă copacul trăznit
foc de tabără

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Nu osândiţi ciocârlia
pentru întreruprea liniştii
Dăruieşte, dăruieşte, dăruieşte-te:
vei ajunge mai bogat decât Cressus
Schiorul din galaxia albastră
nu reuşise să trezească planeta
Umbra lui s-a pierdut în Capricorn
În orice întunric
se află o scară

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită: află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ; fă-l indiferent de ce îţi stă în cale; dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.

Richard Bach în Îndrumar pentru Mesia - Învăţături pentru suflete avansate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimile norilor cresc flori, din arşiţa soarelui, mor.

Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul nimănui

În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.

Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, ştii?
Simţea că vine iarna cu zâmbetul de ger
şi suferea la gândul că, încă, e stingher.

Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost şi... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalţă spre lumină cu noi cu tot. Bizar!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un an de zile, Soarele a ocolit bolta cerească întreagă, revenind la locul de unde plecase. În realitate, Pământul s-a mişcat în jurul Soarelui într-un an de zile. Drumul acesta al Pământului în jurul Soarelui nu e la fel cu cercul ecuatorial ceresc, ci e un alt cerc, care întretaie ecuatorul în două puncte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
şi răsucindu-se
ca pe un uriaş ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuţit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
şi copacul se apleacă
să-şi bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Canicula? Arşiţa?

Timpul de la 12 Iulie până la 11 Avgust se numesc Canicula (căţeluşa; latin), care este constelaţie şi steaoa (Siriu) cea mai strălucioasă văzută numai cu ochii. Canicula, în acest timp, răsare tot de o dată cu soarele, de aceea s-au numit zile caniculare (câneşti). Arşiţa cea mare, în aceste 30 de zile ale Caniculei, se face pentru cea mai mare părută appropiare şi întârziare a soarelui peste Europa, de aruncă razele mai drept peste creştetu-ne, iar nu căci se împreună căldura caniculei cu a soarelui, răsărind de o dată amândoă aceste stele enorme, precum credeau Egiptenii, şi alţii. Ca să se arate cea mai mare putere a căldurei, s-a numit şi constelaţia Leul, pentru că el este cel mai vârtos animal, iar acea stelime cam seamănă şi cu făptura leului.

Iosif Genilie în Universu. Noătăţi din toată natura, cultura, literatura (15 iulie 1845)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii cât au timp sunt mici şi n-au ajuns încă la vârsta discernământului, urmează credinţa şi obiceiurile acelora cu care au de-a face şi mai ales pe ale acelora pe care îi iubesc mai mult.

citat din Pierre Abelard
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătorul care umblă în umbra templului, printre ucenicii lui, nu dăruieşte înţelepciunea sa ci, mai degrabă, credinţa şi iubirea sa.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul nu îţi permite să trăieşti liber. Dăruieşte tuturor ceea ce ţi-ar plăcea să primeşti. Dăruieşte pace şi iubire. Însă, nu dărui pentru a primi. Doar dăruieşte.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula câinelui. Un câine, voind să evadeze din arşiţa şi lumina soarelui, încearcă să se culce în propria sa umbră.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra soarelui

Luna, Soare, tot ce prinde
Prinde lumea si se lasa
Lasa zilele in urma
Urma prinde peste ape
Ape trec peste o turma
Turma vine peste toate
Toate prind de-a lumii umbre
Umbra are toate cele
Cele ce-s de-a tale nume
Nume-n fata ti se spala
Spala gandul fara glume
Glume stii si tu si noi
Noi ce suntem de sub Luna
Luna este umbra lui
Umbra lui, a Soarelui.

poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Soare

Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri,
S-alunge de pe bolta cerului
Ne-nduplecaţii nori, grele poveri.

Ascuns după perdeaua norului
A suferit în bezne şi-n tăceri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri.

Şi-a pierdut vântul dulcele-adieri,
Bufneşte-ntruna, bate-n voia lui,
Doar soarele ne poate da puteri
Să ştergem tot potopul de dureri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin de copac

Tu stai cu irişii spre Steaua Polară
Sprijinindu-te de copacul înalt,
Inelele lui îţi cuprind feminitatea
Sculptată in rădăcini de bazalt.

Strâng la piept copacul, te cuprind
Cu zvâcnirea în gânduri plecată,
Am aripi de înger ce zboară în vis
Pe-o frunză cu sânge-ncărcată.

Zâmbeşti, nu te văd, dar te simt.
Stelele-nfloresc în ram de copac,
La izvorul ce curge din trunchi
Se scaldă copii în roşu de mac.

Îmi lovesc gândul de zâmbetul tău
Prin poza lipită pe-albumele roată,
Te-am lăsat să priveşti pe furiş
Oceanul din mine ce-n spuze înoată.

Mă adăpostesc în inima copacului
Steaua Polară-l scaldă-n magnolii,
Când vine toamna cercurile-i scutur
În pletele iubirii ce inversează polii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tăia copacul la umbra căruia te odihneşti.

proverbe arabe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!